marți, 17 aprilie 2012

Ghid pentru a trai... bine

- Nu-ti compara viata cu a celorlalti. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
- Evita gandurile negative, sau lucrurile pe care nu le poti controla. Investeste mai degraba energia in momentul prezent.
- Nu face prea mult. Cunoasteti limitele.
- Nu-ti pierde pretioasa ta energie in barfe.
- Viseaza mai des cu ochii deschisi.
- Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce iti trebuie.
- Uita problemele din trecut. Nu rememora celorlalti erorile trecutului. Asta o sa ruineze fericirea din prezent.
- Viata este prea scurta pentru a o risipi detestand.
- Impaca-te cu trecutul tau ca sa nu-ti ruineze prezentul.
- Nimeni nu are grija de fericirea ta, decat tu insati.
- Fii constient ca viata este o scoala si ca tu esti aici pentru a invata. Problemele fac pur si simplu parte din curriculum-ul tau, ele apar si dispar ca ora de algebra, dar lectiile pe care le vei invata sunt pentru toata viata.
- Surade si razi cat mai des posibil.
- Nu trebuie sa castigi fiecare cearta. Accepta sa fii in dezacord.
- Telefoneaza cat mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
- In fiecare zi, da ceva bun cuiva.
- Iarta atat cat este posibil.
- Petrece timp cu oamenii mai in varsta si cu cei mici.
- Incearca sa faci cel putin trei persoane sa surada, in fiecare zi.
- Ce gandesc ceilalti despre tine, nu este treaba ta.
- Serviciul tau nu va avea grija de tine cand vei fi bolnav. Prietenii tai, DA. Pastreaza legatura.
- Comporta-te bine !
- Arunca tot ce nu este util, pastreaza ce este frumos sau vesel.
- Natura vindeca totul.
- Fie vorba de o situatie buna sau rea, ea se va schimba…
- Putin conteaza cum te simti, scoala-te, imbraca-te si prezinta-te.
- Ce este mai bun, urmeaza sa ti se intample.
- Cand te trezesti dimineata, multumeste ca esti in viata.
- Forul tau interior este intotdeauna fericit. Deci, Fii fericit!

Castanii

Pe sub castani cu frunza mare, eu mi-am purtat ades tristetea,
Când parasita, sta de vorba cu sine însasi tineretea,
Si miscatoarea lor cupola deasupra-si clatina verdeata,
Parea ca-n jurul meu, prin ramuri, în mii de palme bate viata;
Iar câteodata, crengi uscate pareau cadelnitând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare si azi tristetea mea mi-o port.
În dupa-amiezi de primavara, subt umbra lor racoritoare,
Pândeam speranta cum se joaca în jucausi banuti de soare,
Si ma-ncercam a lor comoara s-o prind în suflet si s-o strâng,
Sa port în mine-un strop de soare, când va fi iarasi ca sa plâng.
(Demostene Botez)

Plecare...

Ne ducem toti, câte putin, mereu,
Catre liman de tihna si-mpacare.
Poate curând va trebui si eu
Bulendrele sa-mi strâng pentru plecare.
O, dragi mesteceni gingasi si subtiri!
Si tu, pamânt! Si voi, câmpii ca marea!
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stapâni-ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace voua, salcii, ce-n apus
Va oglinditi în apa purpurie.
Atât de multe gânduri am urzit,
Am scris atâtea cântece visate
Si pe pamântul trist, sunt fericit
C-am respirat si c-am trait de toate.
Sunt fericit c-am sarutat femei
Si-am lenevit pe iarba parfumata,
Iar fiarelor, ca unor frati ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodata.
Acolo, stiu, ca nu fosneste-n zari
Cu gâturi lungi de lebada, secara...
De asta-n preajma tainicei plecari,
Eu ma-nfior si-mi simt adânc povara.
Acolo, stiu, ca nu vor mai fi fagi,
Nici holdele de aur viu pe nume...
De asta poate mi-s asa de dragi,
Toti oamenii cu care trec prin lume.
(Serghei Esenin)