joi, 20 martie 2014

Gândurile întemniţate îţi aparţin...

"A fost odată un om, spune o poveste japoneză, un om care avea o pasăre rară. O avea închisă într-o colivie şi-o îngrijea atât de bine, încât zilnic pasărea se făcea mai frumoasă şi penele ei deveneau mai strălucitoare.
Din nebăgare de seamă, într-o dimineaţă, omul uită să închidă portiţa micuţei închisori. Şi pasărea zbură. Zbură atât de departe şi întâmpină atâtea necazuri, încât se întoarse într-o stare jalnică la
vechiu-i stăpân.
Trebuie să spunem că, în nechibzuita ei aventură, pasărea aceasta tulburase o mulţime de oameni care prinseră a-l duşmăni pe stăpânul ei. Astfel, chiar dacă stăpânul a putut să închidă în sfârşit pasărea hoinară în colivie, n-a putut însă să repare şi stricăciunile făcute de ea
în călătoria ei...
La fel se întâmplă cu cei care lasă, necugetaţi fiind, să le scape gândurile din colivia minţii lor, adaugă comentatorul acestei fabule.
Şi mai spune:
"Câtă vreme ţii gândurile întemniţate, ele îţi aparţin. De îndată ce le laşi să-şi ia zborul sub formă de cuvinte, ele scapă şi pot să-ţi pricinuiască mari neajunsuri. Să fii fericit dacă nu se întorc deformate, ciuntite şi pline de ameninţări pentru seninătatea celui nebăgător de seamă..."
Omul care ştie să tacă este acela care este suficient de stăpân pe sine încât să vorbească numai atunci când se cuvine."
B. Blanchard - "Arta tăcerii"

Arta tăcerii...