Curtea de Argeş

"Anul 1886 a adus inaugurarea solemnă a bisericii de la Curtea de Argeş, refacerii căreia regele i se dedicase cu mare dragoste şi pentru care donase sume considerabile din punga sa personală.

Impresia pe care o face lăcaşul Domnului este una absolut minunată.

Păşeşti de-a lungul unei alei umbrite de arbori bătrâni, când, după o micuţă cotitură, la oarecare distanţă se aprinde deodată o lumină intensă care, asemenea unei vrăji exotice, aruncă raze în toate părţile, turnuri zvelte, aurii înconjoară o cupolă mândră, boltită graţios deasupra clădirii a cărei structură arhitectonică şi splendoare multicoloră îţi aminteşte de una dintre acele casete de bijuterii orientale...

Prin întreaga structură decorativă, prin diversitatea ornamentelor, prin farmecul execuţiei artistice a diferitelor părţi ale ansamblului, prin fascinanta simfonie cromatică, biserica seamănă mai mult cu o admirabilă operă de artă autentic orientală.

Interiorul te întâmpină cu cel mai consistent gust bizantin, sclipeşte în toate tonurile cromatice, mai ales în auriu, albastru, verde; lămpi aurii de forme orientale atârnă de înaltele, aerienele arcade ale plafonului spre care coloanele se răsuceau aşa de decorativ de parcă n-ar avea de susţinut decât un uşor acoperiş de frunze.

Toate obiectele peste care cade privirea sunt lucrate cu mare artă, într-un stil unitar, perfect integrate ansamblului. O casetă mare din sticlă şi tivită cu aur conţine darul reginei, dar adevărat preţios, unic în felul lui: o evanghelie scrisă de ea pe pergament şi ilustrată cu picturi, fiecare dintre cele cincizeci de file mari fiind încadrată în larg chenar argintiu, cizelat cu aur.

În dreapta şi în stânga intrării descoperi, prezentate în pictură şi în mozaic, în atitudine de demnă simplicitate, chipurile regelui şi al reginei. Sub cel al reginei stă scris:

"Nu plânge, ea n-a murit, ea doarme".

Explicaţia acestor cuvinte ne-o dă un înger coborând în zbor din ceruri, un înger cu trăsăturile drăgălaşe ale micii prinţese Maria, scumpul, unicul copil al perechii regale, dispărut prematur."

"Regele Carol I al României"

Autor: Paul Lindenberg

Editura Humanitas - 2010

Călători... pe o aripă de cânt...

Mănăstirea Curtea de Argeş

- 100 de ani de la moartea Regelui Carol I -

 Mi-am amintit de excursia pe care am avut bucuria de o întreprinde la Mănăstirea Curtea de Argeş şi m-am gândit să vă arăt câteva imagini de acolo, astăzi, nu întâmplător.

Motivul principal care stă la baza acestei postări, îl reprezintă o informaţie peste care am dat astăzi, conform căreia, în urmă cu 100 de ani, într-o zi de 10 octombrie, părăsea această lume CAROL I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României.

Domnia sa (1866 - 1914) a reprezentat, prin cei 48 de ani ai săi, o perioadă caracterizată prin mari progrese în plan politic, social, economic, demografic, administrativ și cultural.

În toamna anului 1914, CAROL I a fost înmormântat la Curtea de Argeș, în Biserica episcopală, unde, doi ani mai târziu, avea să-şi găsească odihna și soția sa, ELISABETA.

Despre CAROL I, Constantin C. Giurescu scria: 

"A avut simţul datoriei şi al onoarei în gradul cel mai înalt, fiind o pildă vie pentru toţi supuşii săi. A pus întotdeauna mai presus de sine statul, la a cărui ridicare s-a gândit necontenit".

CAROL I, primul rege al României, scria în testamentul său: "Având aproape 60 de ani, privesc ca o datorie ca să mă hotărăsc a lua cele din urmă dispoziţii. Alcătuind acest testament, mă gândesc, înainte de toate, la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat şi care a avut deplină încredere în mine. Viaţa mea era aşa strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată Ţară, că doresc să i las, şi după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes pe care le am avut pentru dânsa. Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acum o poziţie vrednică între statele europene.

M-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să împlinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului (...) Succesorul meu la tron primeşte o moştenire de care va fi mândru şi pe care el o va cârmui, am toată speranţa, în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza: «Totul pentru Ţară, nimic pentru mine!»".

Tot la Curtea de Argeş îşi dorm somnul de veci: Regele FERDINAND şi Regina MARIA.

În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab, Doamna Despina - soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Stana (Sofronia) - fiica lui Neagoe Basarab şi soţia lui Ştefăniţă Vodă al Moldovei, precum şi locul de veci al lui Radu de la Afumaţi – soţul Doamnei Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab.

La câţiva paşi de legendara mânăstire Curtea de Argeş se construieşte noua Catedrală Episcopală şi Regală, care va adăposti criptele familiei regale a României.

Lucrările ar urma să se finalizeze în anul 2015, cu excepţia picturii interioare şi a unor finisaje. Când construcţia va fi gata, primul sicriu coborât în criptă va fi al regelui Carol al II-lea, urmat de cel al fostei soţii, Elena a Greciei, care va fi adus de la Lausanne, Elveţia. 

Momentan, sicriul lui Carol al II-lea se află într-o capelă situată la circa 30 de metri de Mănăstire, unde a fost depus în februarie 2013. Tot atunci, Elena Lupescu, ultima soţie a regelui Carol al II-lea, a fost înmormântată în faţa unei bisericuţe de lemn de la Curtea de Argeş.

© Pe o aripă de cânt

10 octombrie 2014