TATIANA STEPA - o nesfârşită armonie...

"Armonia pentru mine este puterea de a merge mai departe şi de a nu renunţa.

Atunci când simt că în balanţă înclină mai mult disperarea decât speranţa, îmi revin prin muzică, prin apropierea oamenilor care îmi sunt dragi.

Depinde cu cine compari disperarea ta şi eu cred că în suferinţă trebuie să te compari cu cei mai nefericiţi ca tine.

Întotdeauna există nenorociri mai mari decât cea proprie."

"Mai târziu am înţeles că muzica mă poate bucura, mă poate întrista, mă poate alina.
Pentru mine, de cele mai multe ori un cântec poate face mai mult decât toate cuvintele."

Tatiana Stepa

"Şi între noi ne măcinăm continuu..."

In Memoriam - TATIANA STEPA
(N. 21 aprilie 1963 - D. 7 august 2009)

Bocet pentru Tatiana

Se-aliniază ştirile atroce,

Sub care omul bâjbâie înfrânt,

Şi, Doamne, cum peste această voce

Accepţi să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate...

Furtunile au rupt pe străzi copaci,

În toate casele de sănătate,

Nu mai există loc pentru săraci.

Asfixiaţi de epoca mizeră,

Ne amăgim că vom scăpa în cer,

Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă

Şi taxe pentru ea ni se şi cer.

De-a-ndoaselea e rânduit destinul,

E greu şi pe pământ, şi sub pământ

Şi între noi ne măcinăm continuu

Şi nimenea nu e de neînfrânt.

De-un timp încoace, farsa ne îngână,

În permanenta stare de război,

Purtăm în palme propria ţărână

Şi ne mirăm că seamănă cu noi.

  Şi, Doamne, se acutizează rana

Şi te-am ruga, ai grijă, dacă vrei,

S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,

Punând pământ de flori pe vocea ei.

Pe-aici, e o dezordine cumplită,

Mor tineri mulţi şi îi petrec bătrâni,

E, poate, cea din urmă reuşită

A Mioriţei scăpătând la stâni.

Şi, totuşi, ce delir de ştiri atroce,

Furtunile au dărâmat păduri

Şi merge în pământ această voce.

De ce de ea nu vrei să te înduri?

Învaţă însăşi ploaia să murmure

Un cântec trist, dar moartea-i spune: "Taci!",

Copacii rătăcesc fără pădure,

Pădurea moare fără de copaci.

07.08.2009

Adrian Păunescu