Gheorghe Zamfir, interpret, compozitor şi muzicolog, „Regele
naiului” – aşa cum a fost supranumit, s-a născut la 6 aprilie 1941, la Găeşti
(judeţul Dâmboviţa).
Este un artist cu o carieră fabuloasă, de peste 55 de ani,
pe parcursul căreia:
- a compus peste 300 de lucrări (folclorice, camerale,
corale, vocale, instrumentale și simfonice),
- a adunat în repertoriul interpretativ creaţii din
perioadele barocă, clasică şi contemporană,
- a înregistrat peste 190 de albume,
- a vândut peste 120 de milioane de albume,
- a primit peste 120 de discuri de aur și platină.
De mic copil a dovedit înclinații muzicale, dorindu-şi să
înveţe acordeonul şi să cânte împreună cu taraful lăutarilor.
În 1955, tatăl l-a înscris la clasa specială de nai de la
Școala specială nr. 1 de muzică (astăzi Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”
Bucureşti).
În 1959 a obţinut Premiul I și titlul de laureat pe țară şi a
înregistrat primele sale melodii folclorice, alături de Orchestra de Muzică Populară
a Radiodifuziunii Române.
În 1961 a fost admis la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”,
la finele studiilor obţinând diplome de pedagogie și dirijorat pentru cor și
orchestră.
În 1966, înainte de absolvire, a devenit dirijorul Ansamblului
Folcloric „Ciocârlia”, alături de care a obţinut succese remarcabile în
numeroasele turnee din ţară şi străinătate.
În acelaşi an, a înregistrat primul disc la Electrecord, conţinând
şi renumitele piese „Doina de Jale” și „Doina ca de la Vișina”.
Începând din 1968, a adus schimbări inovatoare naiului
tradițional românesc cu 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând
succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, pentru lărgirea tonalităţilor.
În 1969 a demisionat de la Ansamblul „Ciocârlia”, iar în
1970 a realizat turnee de succes peste hotare şi a înfiinţat propriul taraf
concertistic.
În 1971 a adus în extaz publicul parizian, susţinând 45 de
recitaluri pe scena teatrului „Vieux Colombier”, aici introcând în spectacole,
pentru prima dată, cele patru naiuri – soprano, alto, tenor şi bas, create
chiar de el.
În scurt timp, talentul lui Zamfir a fost recunoscut la
nivel mondial, după ce a participat la numeroase turnee în SUA, Canada,
Australia, Japonia, Africa de Sud, Israel, Orientul Apropiat, Extremul Orient,
prestaţiile sale şi ale ansamblului său încântând atât publicul, cât şi
criticii de pretutindeni.
În 1972 a devenit membru al Societății Compozitorilor din
Franța, iar în 1974 a compus piesa simfonică „Misa pentru Pace”, scrisă pentru
nai, cor, orgă și orchestră, pe care a înregistrat-o cu Orchestra Radio și
Corul Madrigal.
Succesul său a ajuns şi la urechile producătorilor de film,
care l-au invitat să realizeze coloana sonoră pentru: „Once Upon a Time in
America” – alături de Ennio Morricone, „Karate Kid”, „The Tall Blonde Man with
One Black Shoe”, alături de Vladimir Cosma.
În 1976, single-ul său - „Eté d’amour” – a devenit unul din
hiturile cele mai apreciate ale anului, fiind pentru 9 săptămâni în „Top Ten” -
Marea Britanie.
În 1979 a publicat volumul de versuri, în ediție bilingvă,
româno-franceză, „Dincolo de sunet”.
În 1981 şi-a lansat discurile pe piața americană şi a scris
un nou volum de versuri - „Drum de spini și de glorii”.
În 1982 a compus prima Rapsodie și primul Concert pentru nai
și orchestră, pe care le-a înregistrat pentru Phillips cu Filarmonica din Monte
Carlo.
În 1982, în plin comunism, a avut curajul de a dedica un
concert lui Dumnezeu, o „greşeală” care le va determina pe autorităţile
comuniste să îl supună la presiuni, artistul fiind nevoit să plece în exil la
Paris.
În 1984 a compus primul Cvintet pentru nai și cvartet de
coarde, numit „Cvintetul Plopilor”, interpretat alături de Cvartetul Oxford din
Toronto.
În anul 1986 a înregistrat primul disc cu repertoriu baroc,
pe care se află şi remarcabila interpretare a Dublului Concert în re minor
pentru vioară și oboi de Johann Sebastian Bach, alături de British Chamber
Orchestra.
Tot în 1986, în Canada, din relaţia cu Susan Nichols, i s-a
născut unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist într-o formaţie
rock din Montreal.
În perioada 1988-1990, a vizitat de trei ori Cetatea
Vaticanului, fiind primul muzician care a cântat în timpul Misei private a
Papei Ioan Paul al II-lea. Cu aceste ocazii, a primit medalia Vaticanului și,
de două ori, diploma Universității „Don Bosco” din Roma.
După Revoluţia din 1989, a revenit în România.
A traversat o perioadă de mari probleme financiare din cauza
datoriilor acumulate faţă de fiscul francez, care i-a confiscat proprietăţile
din Franţa. Cu toate acestea, a continuat seria turneelor în Franţa, Elveţia
şi, mai ales, Turcia, unde a foste declarat cel mai popular compozitor şi
artist al secolului al XX-lea.
În 1994 s-a căsătorit cu Marie Noëlle, de care a divorțat în
2010.
În 2000 şi-a publicat autobiografia - „Binecuvântare și
blestem”, iar în 2002 - volumul de versuri: „În inima întristată a barocului”.
Gheorghe Zamfir a contribuit la crearea primei catedre de
nai din Europa, la Universitatea Națională de Muzică din București, fiind
profesor asociat la această clasă, în perioada 2001-2005.
Pentru un timp, a cochetat şi cu politica.
În 2003, a confecționat naiul numit Gigantul, având 42 de
tuburi, 1,35 m înălțime și 1,2 m lățime.
La 24 martie 2005 şi-a susţinut doctoratul, obținând
calificativul „Summa cum laude” pentru teza „Naiul - geneză, evoluție și
semnificație”.
În ianuarie 2006, Gheorghe Zamfir a susţinut concerte în
Canada, alături de Athenaeum String Quintet, incluzând - în programul
turneului, premiera mondială „Anotimpurile de Antonio Vivaldi pentru nai şi
quintet de coarde”, precum şi piesele „Ciocârlia” şi „Lonely Shepherd”.
În decembrie 2006, a fost reînființată Orchestra Națională
de Folclor, alături de care Gheorghe Zamfir a susţinut mai multe concerte.
În 2008 a primit titlul de „Cetățean de onoare al
municipiului Târgoviște”, iar în 2009 - Premiul Internațional „Omnia” pentru
întreaga operă muzicală.
Gheorghe Zamfir este şi un talentat pictor, având mai multe
expoziții în țară și în străinătate.
În octombrie 2010, s-a numărat, alături de alte
personalități, printre laureații celei de-a 13-a ediții a premiilor „Oscar
Românesc”, decernate în cadrul unei festivități desfășurate la Opera Națională
București (ONB).
A mai predat cursuri de nai la Universitatea Valahia din
Târgoviște, iar în anul universitar 2010-2011, a predat, în calitate de cadru
didactic consultant, la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu.
În 2012, a susținut un turneu emoţionant prin ţară, sub
genericul „Rapsodia Primăverii”.
În 2013, în semn de omagiu, la împlinirea a 55 de ani de
carieră artistică, Uniunea Muzicienilor Interpreți din România, în parteneriat
cu Asociația de Tineret Ecou și Centrul de Cultură Arcuș, a organizat prima
ediție a Festivalului Naiului „Gheorghe Zamfir” (Sfântu Gheorghe, Arcuș și Brașov).
A doua ediţie a avut loc în 2015, la Găeşti, localitatea sa natală.
În 2016, s-a recăsătorit cu Nicoleta Beca, interpretă de
muzică populară.
De-a lungul timpului a primit numeroase medalii, premii şi
decoraţii, printre care se numără: de 2 ori medalia de aur a Asociației din
cadrul Academiei „Artă-Științe și Litere” a Franței, de 2 ori Premiul Academiei
„Charles Cros”, premiile „Țitera de aur” în Franța și „Săgetătorul de Aur” în
Italia, discuri de aur în Elveția și Germania.
Este medaliat cu aur al Asociației de Muzică de Divertisment
din Franța și Mare Ofițer al Franței, a primit titlul de „Merit Artistic” al
Franței, „Cavaler al Belgiei”, este medaliat cu aur de Ducesa de Luxemburg și „Diplomat
de Onoare” al Universității Sorbona.
Autor: Pe o aripă de cânt
Foto: Agerpres
