"Noaptea Sânzienelor, între cer şi pământ...
Iubite de Lună şi vânt, plutesc peste plaiuri
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc... din razele Lunii,
Din florile-alese, proaspăt culese,
Din roua de seară... cunune-mpletite.
Soarele şi Luna... de-or purta cununa,
Fi-vor numai Una.
Apoi, în pădurea bătrână,
Zâne la fântână aşază pe ape
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată, se-arată atunci, odată,
Din dragoste-ntrupat Stejarul fermecat...
Razele Lunii i-au despletit cununa
Şi zânele-i ţeasă din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aştept, Zburător purtat de vise.
În miez de noapte, un sărut pe buze îţi voi pune.
În braţe să mă ţii, în ochii-ţi să mă pierd... până-n zori de zi
Şi zâne să ne cânte, pe aripi să ne poarte,
De mână să ne ţinem, iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată."
Folclor românesc
