"Ninge fără milă, cu vinovăţie
Ca o inculpare, ca un martor mut.
Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie,
Se fărâmiţează ultimul salut.
Vai de noi femeie, ninge-a despărţire,
Vom pleca departe unde-avem de mers.
Ninge să despartă gheaţă şi iubire,
Oarbe felinare trec spre Univers.
Ninge sfânt şi păgân,
Numai ochii ne rămân,
Despărţirea s-o mai vadă.
Că în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns - de-atâta nins -
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
Ninge peste îngeri, ninge peste văi.
Ninge peste clopot, ninge peste ape,
Ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
Ninge fantomatic şi bacovian.
Ninge că sunt rece, ninge că eşti dusă,
Ninge ca la moartea ultimului an.
Ninge sfânt şi păgân,
Numai ochii ne rămân,
Despărţirea s-o mai vadă.
Că în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns - de-atâta nins -
Nişte oameni de zăpadă."
Ca o inculpare, ca un martor mut.
Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie,
Se fărâmiţează ultimul salut.
Vai de noi femeie, ninge-a despărţire,
Vom pleca departe unde-avem de mers.
Ninge să despartă gheaţă şi iubire,
Oarbe felinare trec spre Univers.
Ninge sfânt şi păgân,
Numai ochii ne rămân,
Despărţirea s-o mai vadă.
Că în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns - de-atâta nins -
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
Ninge peste îngeri, ninge peste văi.
Ninge peste clopot, ninge peste ape,
Ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
Ninge fantomatic şi bacovian.
Ninge că sunt rece, ninge că eşti dusă,
Ninge ca la moartea ultimului an.
Ninge sfânt şi păgân,
Numai ochii ne rămân,
Despărţirea s-o mai vadă.
Că în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns - de-atâta nins -
Nişte oameni de zăpadă."
Adrian Păunescu
