"Am iubit, am respectat arta!"

"Noi, neavând posibilitatea să trăim mai bine, trăiam mai frumos!...

Ce s-a pierdut acum?

Dragostea şi respectul..."

Nicolae Herlea

"Arta nu are concesii.

O astfel de viaţă îţi dă senzaţia unei frustrări continue?

Nu, pentru că am iubit foarte mult arta şi am respectat acest dar de la Dumnezeu.

Am dus o viaţă destul de agitată, dar totul a trecut ca un vânt, a fost un vânt de primăvară, pentru că succesele şi teatrele sunt un miraj.

Un artist, dacă este echilibrat, poate să treacă peste aceste miraje şi nu îl afectează."

Nicolae Herlea

"Mă gândesc că am avut o mare şansă!

Am reuşit, printr-o muncă asiduă şi printr-o linişte pe care mi-am creat-o, să pot să dau vibraţie vieţii artistice.

Eu sunt foarte împăcat.

Merg pe o barcă unde valurile sunt suportabile, ca să zic aşa..."

Nicolae Herlea

Film recomandat: "Benim Dünyam"

"Benim Dünyam"

"Lumea mea" - 2013

O incredibilă lecţie de viaţă, pur şi simplu... tulburătoare...

O poveste care ne-arată ca...

"Viaţa este ca o îngheţată şi trebuie să o savurăm  înainte de a se topi..."

O lecţie care ne învaţă...

"... cât de măreţ este să trăieşti pentru altcineva...",

ne învaţă să credem în frumuseţea şi-n puterea viselor noastre, pentru că...

"Nimic nu este imposibil pe această lume..."

Ce-i greu...

Film recomandat: „The Vow”

"Paige (interpretată de Rachel McAdams) şi Leo (interpretat de Channing Tatum) sunt căsătoriţi şi se iubesc la nebunie. Ambii sunt artişti de succes în Chicago. Într-o noapte cu ninsoare deasă, cei doi sunt victimele unui accident de maşină. Leo scapă nevătămat, însă Paige are leziuni cerebrale, care îi şterg din memorie toate amintirile legate de relaţia cu soţul său.

La ieşirea din comă, Leo este pentru ea un străin.

Dintr-o dată, Leo se trezeşte în situaţia de a lua de la capăt o relaţie la care visase toată viaţa şi de a-i recuceri inima soţiei sale. În urma traumatismului cranian, Paige se crede cu cinci ani în urmă, pe vremea când era studentă la Drept, înainte de a-l cunoaşte pe Leo. Viaţa sa actuală îi este complet străină. Nu înţelege de ce se află departe de părinţii săi (interpretaţi de Jessica Lange şi Sam Neill), îi lipseşte garderoba sa “conservatoare” şi nu vede niciun motiv pentru care ar fi renunţat la facultate şi la promiţătoarea carieră de avocat. Pentru a înrăutăţi situaţia, Paige se crede încă logodită cu omul de afaceri Jeremy (interpretat de Scott Speedman), şi refuză relaţia cu Leo şi stilul său de viaţă neconvenţional,

ca şi cum nu l-ar fi iubit niciodată.

Cum însănătoşirea lui Paige şi revenirea memoriei pare ceva imposibil, Leo este cuprins de teamă – aceea că a pierdut-o pentru totdeauna pe marea iubire a vieţii sale. Refuzând să se dea bătut, el se hotărăşte să ia totul de la capăt şi o curtează pe Paige ca şi cum de-abia s-ar fi cunoscut, în speranţa că aceasta se va îndrăgosti din nou de el. Astfel, Leo va trece printr-o grea încercare, în cursul căreia va înţelege exact sensul iubirii, al onestităţii şi al jurământului făcut la căsătorie."

Sursa: net

"Zborul - ce fericire!"

Pe data de 19 februarie 1876, s-a nascut marele sculptor roman,
CONSTANTIN BRANCUSI.

"Oamenii nu isi mai dau seama de bucuria de a trai, pentru ca nici nu mai stiu sa priveasca minunile Naturii."

"Iubirea cheama iubire. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta."

"Trupul omenesc este frumos numai in masura in care oglindeste sufletul."

"Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe."

"Ceea ce ne face sa traim cu adevarat este sentimentul permanentei noastre copilarii in viata."

"Suferintele il intaresc pe om si sunt mai necesare decat orice placere pentru formarea unui mare caracter."

"Lumea poate fi mantuita prin arta."

"Arta nu este o intamplare."

Constantin Brancusi

"THE BOOK THIEF" (2013)

 "Bazat pe bestsellerul omonim scris de Markus Zusak, filmul explorează aventurile extraordinare ale micii Liesel (Sophie Nélisse). Suntem în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi, la doar nouă ani, Liesel încă suferă după moartea fratelui ei mai mic şi pierderea mamei.

  Faptul că trebuie să se adapteze în căminul noilor ei părinţi adoptivi pare iniţial să fie doar o greutate în plus pe umerii fetiţei, dar curând Hans (Geoffrey Rush) şi Rosa (Emily Watson) ajung să-i câştige încrederea.

Ajută şi faptul că Hans o învaţă pe Liesel să citească, deschizându-i apetitul către lumea cărţilor într-o perioadă când naziştii ard nemuritoare opere literare în pieţe."

 "Ecranizarea unui roman de mare succes, "HOŢUL DE CĂRŢI" spune povestea dătătoare de inspiraţie a unei fete pline de viaţă şi curajoase, pe nume Liesel, care transformă vieţile tuturor celor din jurul ei când este trimisă să locuiască la o familie adoptivă, în Germania celui de-al Doilea Război Mondial.

 Pentru Liesel, puterea cuvintelor şi a imaginaţiei devine un mijloc de a evada din vâltoarea evenimentelor de care sunt înghiţiţi ea şi toţi oamenii pe care îi cunoaşte şi pe care îi iubeşte, ba chiar un mijloc de a găsi bucurie. Ea este inima şi sufletul poveştii din "HOŢUL DE CĂRŢI"

 De altfel, inima şi sufletul, precum şi triumful şi perseverenţa, sunt motoarele filmului, care este bogat în teme şi personaje în care se va regăsi fiecare generaţie.

O ilustrare emoţionantă a capacităţii spiritului uman de a face faţă vicisitudinilor, această poveste optimistă înfăţişează contrastul dintre inocenţă (întruchipată de Liesel) şi tirania omniprezentă care a marcat epoca respectivă şi patria ei."

Sursa: Cinemagia

 

12 februarie - La mulţi ani, Dan Puric!

10 februarie - La mulţi ani, Victor Rebengiuc!

Uităm...

"Ne întrebăm din ce în ce mai rar ce căutăm aici. Cine suntem şi ce vrem de fapt. Uităm cu desăvârşire să simţim NOI, să gândim NOI.

Nici nu mai ştim, de atâta informaţie, care sunt gândurile noastre şi care nu. Dacă ce simţim e adevărat sau nu... Şi într-o zi ne mirăm că două avioane nebune intră în viaţa noastră şi schimbă omenirea.

Şi atunci începe panica. Şi, în sfârşit, începem să ne punem întrebări. Sau căutăm explicaţii.

Să încercăm să răspundem la întrebarea: DE CE?

Şi pentru că suntem o rasă inteligentă, dar parşivă, găsim răspunsuri: politice, economice, religioase.

În niciun caz umane."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Lucrurile simple...

"… Ce bine e când te întorci la lucrurile simple! (…)

Prea ne-am complicat viaţa şi prea o luăm în serios. Mai bine am merge desculţi prin iarbă, din când în când."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Mi-e dor de mine!

"... cel mai uşor şi cu plăcere m-aş despărţi, din când în când, de mine. Ce bine ar fi să ne uităm puţin... Cred că ne-am iubi mai mult când ne-am regăsi.

Ce dor îmi e să-mi fie dor de mine!

Probabil, inconştient, şi de asta m-am făcut actriţă. Da, acolo sus, pe scenă, uiţi de tine. Te pierzi pentru două ore în viaţa altcuiva. Şi ce bine e!"

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Viaţa e-o minune!

"Mi se pare incredibil de frumoasă viaţa. O minune.

E o minune că exist şi una şi mai mare că-mi dau seama că exist.

Mai departe, ce faci cu viaţa ta sau ce fac alţii cu ea, este altă discuţie.

Dar viaţa rămâne o minune."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Film recomandat: "The Theory Of Everything"

"The Theory Of Everything" (2014)
"Teoria Totului"

"Suntem cu toţii diferiţi.

Oricât de grea ar fi viaţa,

mereu există ceva ce poţi face

şi în care poţi reuşi.

Atât timp cât există viaţă,

există speranţă!"

Încă din tinereţe, un lucru era cert: Stephen Hawking având o minte excepţională, nu va fi niciodată un om obişnuit.

A reuşit să câştige o bursă la Universitatea din Oxford şi viitorul părea a fi unul mai mult decât luminos.

Într-o seară o întâlneşte pe Jane Wilde, de care se îndrăgosteşte şi cu care se logodeşte în scurt timp.

Când totul părea a merge minunat în plan personal şi profesional, Stephen începe să prezinte anumite probleme de sănătate.

În urma unui incident ajunge la spital, unde medicii descoperă că tânărul suferă de o boală extrem de vicioasă cunoscută drept ALS (Scleroză Laterală Amiotrofică), viaţa lui urmând să mai adune maxim doi ani.

Pe măsură ce timpul trece, boala avansează, starea fizică i se deteriorează deteriorează vizibil, motiv pentru care Stephen încearcă să se distanţeze puţin de Jane, pentru a nu o ţine "captivă" lângă el.

Numai că ea refuză aşa ceva şi insistă să se căsătorească indiferent de condiţii, îl ajută din toate punctele de vedere, devine îngrijitoarea lui permanentă.

Surprinzător, dar vremea trece şi Stephen reuşeşte să dea peste cap toate calculele doctorilor în ceea ce priveşte speranţa de viaţă şi ale oamenilor de ştiinţă în privinţa teoriilor sale.

Presiunea devine copleşitoare, greu de gestionat însă pentru Jane, care, pe lângă soţul foarte bolnav, mai are de îngrijit şi doi copii.

De primăvară...

Click pe foto

Mi-e sufletul...

Timp, viaţă... Viaţă, timp...

Suntem călători prin viaţă... Venim când ne este dat, păşim timid la început, zburăm mai târziu, ne prăbuşim la final...

Conştientizăm noi, oare, cam cât de firavă ne este viaţa?
Foarte rar cei mai mulţi sau niciodată alţii...

De cele mai multe ori, din păcate, doar tragediile care ni se întâmplă sau prin care trec cei dragi nouă... ne fac să mai deschidem ochii şi să înţelegem cât de firavă este viaţa...  

Parcă atunci aflăm pentru prima dată că timpul nu stă-n loc şi-şi vede mereu de drumul său...

Şi totuşi, chiar şi atunci, la câţi dintre noi ţine chestia asta mai mult de o zi, două, poate trei?...

Redevenim apoi cei care eram înainte... cum bine spunea cineva, undeva... sclavii muncii, ai banilor, ai indiferenţei, ai egoismului, ai orgoliilor, disperaţi pentru supravieţuire sau doar pentru a fi înaintea altora...

Suntem incapabili, probabil, să ne dăm seama cam cât de lipsite de importanţă sunt, în realitate, toate acestea, în comparaţie cu "A FI" sau "A NU MAI FI"...

Nu realizăm că poate uneori este posibil să vedem pe cineva, sau să vorbim cu cineva pentru ultima oară... Fie că acelei persoane îi este scris să... plece sau poate e rândul nostru să plecăm... Pentru că toţi suntem datori, până la urmă, să venim şi să plecăm...

Timpul nu-l putem întoarce, nici nu-i putem pune piedică pentru a sta pe loc. Şi, de cele mai multe ori, preţuim ceva sau pe cineva, abia atunci când suntem pe punctul de a pierde sau chiar după ce am pierdut...

Poate ar trebui să arătăm mai des celor dragi că-i iubim, să le spunem asta, să profităm de orice şansă pentru a fi împreună cât mai mult, pentru a ne îngădui clipe de bucurie şi mulţumire sufletească...

"Cei ce se duc, sunt o lecţie pentru cei ce rămân...", dar cine mai are timp... să înţeleagă acest lucru?

Regretele tardive aproape că nu-şi mai au rostul...

Trăieşte-ţi clipa! Căci clipa-i viaţa ta!

Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană.
Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…

Bea vin! În el găsi-vei Viaţa-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Trăieşte-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!

Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi două zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.

Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare
Măcar dacă-ai să termini cuvântul început?
Mâine poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

Se-ntoarce anotimpul suav al tinereţii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
(...) Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.
Vreau să mă bucur astăzi. Mâine - poate-i prea târziu.

Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe.
Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe.
Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.

Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâne.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
Ia cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.

Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate
Şi-o carte de poeme. Şi dacă sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruină, - mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o sută de palate.

În zori într-o tavernă s-a auzit un glas:
"O, voi nebuni de viaţă! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnaţi-l iar în cupe, 'nainte ca destinul
Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!"

Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării,
Ci răsfoieşte zilnic a desfătării carte.
Bea vin şi poartă-ţi paşii pe căile-ncântării,
Căci măsurat ţi-e drumul de la surâs la moarte.

 Omar Khayam

Muzica...

"Muzica este o lege morală, ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor, ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept, frumos."

 Platon

I-am cerut vieţii...

"I-am cerut vieţii să-mi dea forţă:

mi-a dat încercări prin care să trec.

I-am cerut vieţii să-mi dea înţelepciune:

mi-a dat probleme pe care să le rezolv...

I-am cerut vieţii să-mi dea bogăţie:

mi-a dat creier şi două braţe pentru a munci...

I-am cerut vieţii să-mi dea curaj:

mi-a dat provocări peste care să mă ridic...

I-am cerut vieţii să-mi dea dragoste:

mi-a scos în cale oameni dificili, pe care să-i înţeleg...

I-am cerut vieţii să-mi facă favoruri:

mi-a dat oportunităţi...

În viaţa mea, niciodată n-am primit ceea ce am cerut,

dar întotdeauna am obţinut puterea de a merge mai departe cu fruntea sus!..."

Sursă foto

Urmează-ţi destinul!

Niciodată nu renunţa la visele pe care le ai!

Zboară mereu liber, precum păsările cerului şi nu lăsa pe nimeni să taie aripile viselor tale!

Învaţă să trăieşti,

nu doar să exişti!

Păstrează, întotdeauna, esenţa vieţii în sufletul tău şi încrederea în propriul destin!

Fii tu însuţi şi urmează-ţi drumul!

© Pe o aripă de cânt