Se afișează postările cu eticheta citate despre tinerete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta citate despre tinerete. Afișați toate postările

miercuri, 18 aprilie 2018

Carte recomandată: "Cartea cu Bunici"

"Cartea cu Bunici"
Coord. Marius Chivu
Editura Humanitas - 2008

"Crescut fiind de bunici şi copilărind apoi zeci de vacanţe la ţară, am fost tare uimit să întâlnesc oameni pentru care bunicii nu înseamnă nimic.
Asociaţi ideii de poveste, copilăria fără bunici mi se pare cel mai trist lucru cu putinţă.
(...) Ideea acestei cărţi a venit, aşadar, de la sine şi, iată, în trei ani s-au adunat aproape o sută de texte în care există bunici la discreţie.
Le mulţumesc tuturor celor care au onorat această carte cu nepreţuitele lor amintiri."
Marius Chivu

Printre altele, în cele peste 500 de pagini ale cărţii, puteţi parcurge amintirile despre bunicii lor, povestite de către:
Anamaria Beligan, Ana Blandiana, Alexandru Călinescu, Adrian Cioroianu, Denisa Comănescu, Radu Cosaşu, Dana Deac, Filip Florian, Nora Iuga, Lucian Mîndruţă, Ioan T. Morar, Radu Naum, Tudor Octavian, Radu Paraschivescu, Andrei Pleşu, Lucian Dan Teodorovici etc.

Citate din carte:

"În mod normal, fiecărui copil ar trebui să-i fie înmânat de la început careul magic de aşi. Adică de bunici. Nu toţi îl au. În jocul copilăriei, unii au parte doar de trei aşi - de trei bunici, alţii doar de doi, de unul sau, fără să fie vinovaţi cu nimic, de nici unul.
(...) Cu timpul, aşii noştri bătrâni încep să se împuţineze, rămân trei, doi, o pereche, iar fiecare bunic pierdut e o nenorocire. Tu creşti, iar ei se împuţinează la trup, apoi la număr şi rămâi fără nici unul.
De obicei atunci eşti deja om matur şi - deşi e normal, nu ştiu dacă e bine.
Preţul e prea mare, iar moartea e inclusă în el."
Radu Pavel Gheo, scriitor şi jurnalist

"Probabil că bunicii fac parte din istoria noastră personală. Ei sunt... aluatul nostru de oameni. Bunicii au tristul destin de a fi uitaţi, pentru că ei se întâmplă la vârsta când suntem orice, numai fiinţe culturale nu. Adică la vârsta la care nu suntem în stare să îi scriem, să îi descriem, să îi contemplăm. Apoi ei mor, noi ne uităm copilăria ca să devenim adulţi întregi şi bunicii se prezintă într-o poză, ca o curiozitate biografică.
(...) Trebuie să fii ludic de la vârsta primelor treziri ca să le poţi înţelege bătrâneţea, una dintre cele mai fascinante experienţe omeneşti, dacă ai ochi de văzut şi urechi de auzit. Trebuie să te educi să-i asculţi, să ai răbdare, să ai curiozitatea demnă de vârsta lor.
(...) Bunica Maria... Mica ei rutină o ţine în viaţă. Inactivitatea nu există. Paradoxal, deşi cea mai fragilă dintre bunici, e cea mai longevivă. A fost mai puternică decât au crezut-o toţi la moartea bunicului..."
Iuliana Alexa, jurnalistă

"Există tentaţia de a spune că e o performanţă să fii trecut de 40 de ani şi să ai bunici aievea, vii şi la fel de afectuoşi cu tine ca în vremea primei copilării.
(...) Sunt, însă, şi lucruri pe care, deşi ajunşi la vârste venerabile, bunicii nu le înţeleg. Bunica nu pricepe de ce nepoţii trec atât de rar s-o vadă."
Alin Buzărin, jurnalist sportiv

"De ce bunicii suportă cu atâta stoicism, chiar seninătate, dacă nu de-a dreptul bucurie, chinurile la care îi supun nepoţii?... De ce bunicii le îngăduie nepoţilor ceea ce alţi adulţi, şi-n primul rând părinţii, n-ar admite în nici un chip? De ce îi răsfaţă până la răzgâiere?
(...) Înţelesesem. Durerile pricinuite de nepoţi sunt ultimele mari puseuri de vitalitate în apropierea morţii. Sunt ecouri alte vieţii trecute în cea viitoare."
Florin Dumitrescu, publicitar

"Nimic altceva nu mi-a mai rămas de la ele, în afară de chipurile fără zâmbet din fotografii, mai mult paradă de costume de epocă, şi epitetul identic "biata mama", pe care li-l acordau unchii şi mătuşile, cândva rămaşi orfani."
Gabriela Adameşteanu, scriitoare

"Dacă lucrurile mergeau rău, ridica din umeri şi zâmbea. Noi să fim sănătoşi, zicea şi-ţi mai spunea că atâta vreme cât te trezeşti dimineaţa şi vezi cerul, nimic nu e pierdut. Din contră, totul este pe cale să reînceapă."
Stela Giurgeanu, jurnalistă

"Tot ce purtăm cu noi prin negura vremurilor, legat de imaginea luminoasă a bunicilor - imagine care se suprapune, vom descoperi curând, cu bucuroasă şi încântată uimire, peste cea din primele lecturi - se asociază cu o lume percepută mai ales senzorial, o lume a miresmelor şi a parfumurilor de tot felul, a aromelor şi a mirosurilor impregnate, pentru totdeauna, în epiderma lăuntrului nostru."
Ruxandra Mihăilă, corector

"Undeva, acolo, amintirea bunicilor - fie că mai sunt sau nu în viaţă - ne păzeşte ca un înger bun şi de ce înaintăm în vârstă înţelegem mai bine câtă nevoie avem de îngeri buni.
(...) Stând acolo, lângă sicriul aşezat în capela cimitirului... am trecut un fel de prag. Am început să înţeleg că trebuie să învăţ să trăiesc nu numai cu această absenţă, dar şi cu viitoarele absenţe, ale celorlalţi, bunici şi părinţi, că va trebui să găsesc o cale de a înainta singură prin vârtejul numit viaţă, având din ce în ce mai puţine puncte de sprijin.
Dacă noi suntem împrăştiaţi prin lume, alergând în fiecare zi după glorie, bani sau cine ştie ce alte himere, bunicii noştri ne aşteaptă undeva, fie într-un sat uitat de lume, fie într-un orăşel nu prea îndepărtat, dar unde ajungem tot mai rar, fie pur şi simplu în amintire, răbdători şi înţelepţi, fiindcă vremea când ei au trăit toate astea a trecut de mult."
Cristina Modreanu, jurnalistă

sâmbătă, 17 februarie 2018

Trăieşte-ţi clipa! Căci clipa-i viaţa ta!


Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană.
Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…

Bea vin! În el găsi-vei Viaţa-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Trăieşte-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!

Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi două zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.

Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare
Măcar dacă-ai să termini cuvântul început?
Mâine poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

Se-ntoarce anotimpul suav al tinereţii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
(...) Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.
Vreau să mă bucur astăzi. Mâine - poate-i prea târziu.

Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe.
Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe.
Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.

Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâne.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
Ia cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.

Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate
Şi-o carte de poeme. Şi dacă sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruină, - mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o sută de palate.

În zori într-o tavernă s-a auzit un glas:
"O, voi nebuni de viaţă! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnaţi-l iar în cupe, 'nainte ca destinul
Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!"

Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării,
Ci răsfoieşte zilnic a desfătării carte.
Bea vin şi poartă-ţi paşii pe căile-ncântării,
Căci măsurat ţi-e drumul de la surâs la moarte.
 Omar Khayam


Muzica...





"Muzica este o lege morală, ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor, ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept, frumos."
 Platon