„Nu mai eram nici cât un fir de nisip...”

„Repertoriul meu este năsăudean, dar cuprinde cântece şi din alte zone ale judeţului Bistriţa-Năsăud, cel mai mult însă de pe Valea Sălăuţei, de unde sunt eu, şi de pe Valea Someşului. Am balade din aceste zone, „Balada lui Vălean”, „Balada lui Tănase Todoran”, trei variante ale „Baladei Şarpelui”, „Balada nevestei fugite de la bărbat”, „Balada eroului necunoscut”, multe doine, multe cântece propriu-zise de joc, cu strigături, cântece din ceremonialul de nuntă, dar şi din ritualul de înmormântare.

De cântările religioase m-am apropiat în 1992, cu ocazia unui turneu în Israel cu ansamblul „Cununa de pe Someş”. Nu mi-am închipuit niciodată cum este Israelul, nu citisem Biblia, eram un om credincios pentru că mă trag din părinţi ţărani credincioşi şi mergem la biserică şi ştiam şi ziceam rugăciunile, seara şi dimineaţa. Dar nu mi-am închipuit că Pământul Sfânt va avea o influenţă atât de puternică asupra mea. Acolo mi-am văzut micimea şi nevolnicia. Nu mai eram nici cât un fir de nisip în faţa tuturor lucrurilor sfinte de acolo şi tot drumul am cântat toate pricesnele pe care le învăţasem de la bătrâni.

Până la urmă, Dumnezeu m-a ajutat şi le-am înregistrat.

În 1992 am realizat un disc cu colinde şi pricesne care s-a bucurat de foarte mult succes. Am înregistrat colindele cu un acompaniament de excepţie al dirijorului, compozitorului şi folcloristului Constantin Arvinte, iar pricesnele le-am cântat rugându-mă aşa... singură înaintea lui Dumnezeu. Sunt puse şi efecte muzicale, toacă şi clopote, aşa cum se cade.

Pricesnele le cânt cu dragoste celor care au credinţa în Dumnezeu şi celor care ascultă această muzică şi o pun pe primul loc în preferinţe, lăsând celelalte ritmuri străine de neam şi de ţară să sune în pustiu.”

Valeria Peter Predescu

(Interviu pentru Radio România Actualităţi)

In Memoriam: Valeria Peter Predescu

Valeria Peter Predescu a fost şi va rămâne una dintre vocile reprezentative ale muzicii populare româneşti din Transilvania.

S-a născut la 24 octombrie 1947, în satul Telciu de pe meleagurile Năsăudului, şi a părăsit această lume la 28 aprilie 2009, la Bistriţa.

În perioada 1971 - 1975, a lucrat în învățământ, ca maistru instructor la Școala Generală de 10 ani din Telciu.

În 1972 a fost auzită cântând de către folcloristul Dumitru Vârtic, pe atunci redactor la Radio Cluj, şi aşa a ajuns să colaboreze cu Orchestra „Bistriţa”.

În 1973 a realizat mai multe înregistrări la Radiodifuziunea Română (Bucureşti), cu Orchestra Radio, dirijată de George Vancu, şi a participat la emisiunea tinerei – pe atunci - Marioara Murărescu, cea care îi va călăuzi paşii de-a lungul anilor ce vor urma.

În 1974 a participat la prima etapă a Concursului „Floarea din grădină”, concurs pe care l-a câştigat trei ani mai târziu, cu punctaj maxim.

Tot în 1974, i-a apărut şi primul disc la „Electrecord”.

Pe parcursul carierei, Valeria Peter Predescu a colaborat cu: Ansamblul „Cununa” (cu care a câștigat locul I la primul turneu internațional la care a participat, Polonia - 1978), Ansamblul „Păunița”, Ansamblul „Cununa de pe Someș”, Ansamblul „Codrișorul”, Ansamblul „Someșana” etc.

A organizat mai multe evenimente culturale în judeţul natal, festivaluri şi spectacole, a participat la emisiuni radio - tv, prin intermediul cărora promova tinerele talente.

În 1995 a intrat în rândul membrilor Academiei Artelor Tradiţionale de la Sibiu, iar pentru anul 1994 - a primit Premiul „Ethnos” pentru activitatea de culegătoare şi interpretă a folclorului năsăudean.

I-a fost acordat şi titlul de „Cetăţean de Onoare al Comunei Leşu”.

Autor: Pe o aripă de cânt

Floarea Calotă - gânduri...

„Privesc spre satul copilăriei mele, cu case cuminţi, înconjurate de pomi şi grădiniţe cu flori, peste care adiau miresme de busuioc şi pâine caldă.

Simt sub tălpile goale ale copilului de atunci, potecile înguste şi năpădite de iarbă ori ţărâna fierbinte a drumului, sub soarele verilor înăbuşitoare.

Aceleaşi spaţii hibernau iarna sub zăpezi care cădeau fără contenire.

Văd lumea aceea în planuri luminoase, apropiate cât să le ating cu mâna, ori mai depărtate, ascunse în perdeaua uitării.

Îi văd pe mama şi pe tata cu palmele crăpate de muncă şi arşi de soare...

Am fost binecuvântată cu părinţi care şi-au acceptat condiţia dincolo de oboseală şi lacrimi, au ascultat vocea interioară a destinului.

Mama muncea aproape tot timpul, vorbea puţin şi numai când avea ceva de spus.

Tata era un spirit liber, cânta, scria versuri, în ciuda faptului că nu a avut şansa să înveţe decât foarte puţin. Cu el am avut o comunicare liberă şi profundă.

Din prima copilărie mă îndemna să cânt, să povestesc întâmplări trăite de cei din jur. Mă urca pe o masă şi îi ruga pe cei prezenţi să mă asculte.”

Interviu pentru Ziarul „Naţiunea”, 2016

La mulţi ani, Floarea Calotă!

Floarea Calotă, una dintre vocile de aur ale folclorului autentic de pe meleagurile Teleormanului, s-a născut la 27 martie 1956, în localitatea Beuca.

Şi-a dorit să ajungă la fel de cunoscută precum Maria Lătăreţu, iar primul pas în această direcţie l-a făcut în 1978, odată cu debutul la emisiunea – concurs „Floarea din grădină”, câştigând Trofeul.

Au urmat apoi înregistrări şi difuzări la Radio, devenind astfel tot mai cunoscută.

De-a lungul carierei, a lansat mai multe materiale discografice, a participat la concerte în întreaga ţară şi a fost invitată în numeroase emisiuni radio-tv.

A fost căsătorită şi are doi copii.

Autor: Pe o aripă de cânt