„Un actor trebuie să aibă şi eşecuri...”

„Oricât talent ar avea, oricât har şi farmec de la natură ar avea un actor, nu va putea să interpreteze un personaj de mare rafinament intelectual, într-o formă elevată, decât dacă el însuşi va aspira spre acest tip uman.”

 

„Obligaţia morală a actorului e să respecte imaginea pe care publicul şi-o formează despre el, pornind de la eroii pe care-i întruchipează pe scenă sau pe ecran. Obligaţia de a păstra o anumită ţinută, o anumită conduită. Este o responsabilitate de care trebuie să te achiţi tot timpul şi în viaţă şi în artă.”

 

„Un actor trebuie să aibă şi eşecuri. Insuccesul te mobilizează într-un anumit fel pentru ceea ce urmează şi te obligă la autodepăşire. Este un barometru a ceea ce poţi şi ceea ce nu poţi.”

 

Ovidiu Iuliu Moldovan

In Memoriam: Ovidiu Iuliu Moldovan

Ovidiu Iuliu Moldovan, unul dintre cei mai apreciaţi actori români, s-a născut la 1 ianuarie 1942, în localitatea Vişinelu (comuna Sărmaşu, pe atunci în judeţul Cluj), şi s-a stins la 12 martie 2008, în Bucureşti.

A absolvit Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Turda şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (promoţia 1964, clasa prof. Marţian Pop şi Octavian Cotescu), a urmat şi doi ani de Filosofie.

A debutat în teatru în 1965, în piesa „Pogoară iarna”, pe scena Teatrului Naţional din Timişoara.

Alte piese în care a jucat:

- Teatrul Naţional Timişoara: „Dactilografii”, „Pădurea împietrită”, „Romulus cel Mare”, „Anotimpurile”, „A douăsprezecea noapte”;

- Teatrul Naţional Bucureşti: „Regele Lear”, „Prima zi de libertate”, „Thieste”, „Generoasa fundaţie” „Caligula”, „A douăsprezecea noapte”, „Despot Vodă”, „Jocul ielelor”, „Marea”, „Moştenirea”, „O trilogie antică - Medeea”, „Avram Iancu”, „Livada de vişini”, „Noaptea regilor”, „Tamerlan cel Mare”, „Platonov”, „Bacantele”, „Azilul de noapte”, „Cadavrul viu”, „Celălalt Cioran” etc;

- Teatrul „L. S. Bulandra”: „Furtuna”.

A fost distribuit în filmele: „Despre o anume fericire”, „Actorul şi sălbaticii”, „Patima”, „Hyperion”, „Cercul magic”, „Dincolo de pod”, „Ultimele zile ale verii”, „Misterul lui Herodot”, „Bunicul şi doi delincvenţi minori”, „Trei zile şi trei nopţi”, „Profetul, aurul şi ardelenii”, „Daune”, „Între oglinzi paralele”, „Buzduganul cu trei peceţi”, „Cumpăna”, „Bietul Ioanide”, „Artista, dolarii şi ardelenii”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Castelul din Carpaţi”, „Detaşamentul Concordia”, „Duelul”, „Întâlnirea”, „Cucerirea Angliei”, „Semnul şarpelui”, „Un saltimbanc la Polul Nord”, „Viraj periculos”, „Misterele Bucureştilor”, „Dreptate în lanţuri”, „Acţiunea Zuzuc”, „Sosesc păsările călătoare”, „Vreau să ştiu de ce am aripi”, „Horea”, „Masca de argint”, „Din prea multă dragoste”, „Punct şi de la capăt”, „Cuibul de viespi”, „Egreta de fildeş”, „Flori de gheaţă”, „Somnul insulei”, „Nopţi de cristal”, „Craii de Curtea Veche”, „Crăciun însângerat”, „Anii tinereţii noastre” etc.

A apărut în producţiile de televiziune:

- filme: „Un august în flăcări”, „Nimeni nu moare”, „Misiunea”, „Ion şi Adriana”, „Horea, Cloşca şi Crişan”;

- piese de teatru: „Robespierre”, „Cei din urmă”, „Turnul de fildeş”, „Steaua fără nume”, „Hanul de la răscruce”, „Bălcescu” etc;

- recitaluri „Eminescu” în peste 80 de emisiuni de poezie.

A colaborat cu Teatrul Naţional Radiofonic, jucând în peste 60 de piese.

Este autorul piesei de teatru „Revelion la Terzo Mondo”, care a avut premiera în 2003, la Teatrul Naţional Bucureşti.

Premii şi distincţii:

- 1967 - Medalia „Meritul Cultural” clasa I - „pentru merite în domeniul artei dramatice”;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria D - „Arta Spectacolului”;

- 2004 - Premiul UNITER pentru întreaga carieră;

- 2008 - post-mortem - Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Ion Vova

Ion Vova (nume real: Vladimir Stelian Ionescu), actor, realizator de emisiuni şi regizor artistic la Radiodifuziunea Română, s-a născut la 30 septembrie 1917, la Berlin (mama sa studia acolo Canto), şi s-a stins în Bucureşti, la 7 ianuarie 2011.

Vreme de peste 60 de ani, viaţa sa s-a împletit cu istoria Radiodifuziunii Române şi a Teatrului Naţional Radiofonic, realizând mai mult de 1000 de emisiuni educative pentru cei mici, teatru la microfon, celebra „Ora veselă”, spectacole de estradă etc.

A venit pe lume într-o familie de artişti: tatăl - tenor, mama - cântăreaţă şi actriţă.

A urmat Liceul „Mihai Viteazul”, în timpul căruia a fost cercetaş şi îi plăcea să meargă la piese de teatru.

A fost respins la examenul de admitere la Şcoala de Aviaţie de la Mediaş, dar în 1943 a absolvit Academia de Muzică şi Artă Dramatică, Secţia Actorie, fiind coleg cu Radu Beligan.

După absolvire, alături de Lucia Sturdza Bulandra, a jucat la Teatrul Nostru, în „Thérčse Raquin”, iar la Compania particulară Birlic, se bucura deja de succes.

A mai colaborat cu Sică Alexandrescu şi Dina Cocea, la companii particulare, precum şi cu Teatrul Naţional din Capitală.

Prima colaborare cu Radiodifuziunea a avut loc la 15 decembrie 1951, când a semnat regia de studio pentru înregistrarea „D’ale carnavalului”, iar în anul următor, a fost angajat aici ca regizor.

În 1955 a fost distribuit în pelicula „Directorul nostru”.

La Radio, a promovat pe unii dintre marii noştri actori, a realizat emisiunile: „Prietena noastră, cartea”, „Părinţi şi copii”, „Do-re-mi”, „Legendele Olimpului”, „Unda veselă”, „Teatru la microfon”, „Noapte bună, copii!”, „Satira şi umorul”.

Dintre piesele de teatru regizate la radio de Ion Vova, amintim: „Revizorul”, „Volpone” (şi actor), „Cei doi tineri din Verona” (şi actor), „Regele Lear”, „Nevestele vesele din Windsor”, „Justiţie”, „Diplomaţie”, „Începem”, „Om cu noroc”, „Minunile Sfântului Sisoe”, „Comisarul e băiat de treabă”, „Nu priviţi la îngeri”, „Boemii”, „Scene din viaţa lumii mari”, „Tartuffe”.

După ce a ieşit la pensie, în 1977, a continuat colaborarea cu Redacţia Teatru a Radiodifuziunii.

Premii şi distincţii:

- 1991 - Premiul Asociaţiei Umoriştilor din România - pentru activitate creatoare în domeniul emisiunilor de comedie;

- 1994 - Premiul Asociaţiei oamenilor de ştiinţă, scenarii ştiinţifice;

- 1999 - Premiul UNCER - creaţii radiofonice în Fonoteca de aur;

- 2001 - Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic pentru stagiunea 1999 - 2000 - Gala UNITER;

- 2001 - Titlul de Excelenţă al Culturii Române;

- 2002 - Diploma de fidelitate faţă de Radio România - 50 de ani.

În 2007 a fost lansată cartea de convorbiri: „Ion Vova cel... cumplit”, semnată de Octavian Iordăchescu.

În acelaşi an, la aniversarea celor 90 de ani, Radio România a organizat Săptămâna „Ion Vova”, perioadă în care au fost transmise emisiuni şi spectacole în cinstea lui.

Ion Vova a fost nelipsit la Radio până la vârsta de 93 de ani, sosind mereu fix la ora 10 şi plecând acasă la ora 13.

A trecut la cele veşnice la 7 ianuarie 2011 şi a fost înmormântat la Cimitirul Iancu Nou.

Autor: Pe o aripă de cânt