duminică, 11 noiembrie 2018

"Floarea deşertului"

"Floarea deşertului
Călătoria extraordinară a unei nomade din deşert"
Autori: Waris Dirie şi Cathleen Miller
Meteor Publishing - 2016

"Am învăţat că atunci când călătoreşti pe drumul vieţii, străbătând furtuni biciuitoare, bucurându-te de razele soarelui, înfruntând uragane, supravieţuirea este determinată doar de puterea voinţei personale."

"Eu am cunoscut viaţa - n-am fost protejată de ea. Şi era viaţă reală, nu un substituent artificial de la televizor, unde ne uităm cum îşi trăiesc vieţile alţi oameni. Din capul locului am avut instinctul supravieţuirii; am învăţat simultan bucuria şi durerea. Am învăţat că fericirea nu înseamnă ceea ce ai, pentru că eu n-am avut nimic, niciodată, şi am fost foarte fericită."

"Mă întâlnesc zilnic cu oameni care au locuinţe frumoase, uneori mai multe, maşini, ambarcaţiuni, bijuterii, dar care nu se gândesc decât cum să facă rost de şi mai multe, ca şi cum următorul lucru pe care-l vor cumpăra le va aduce într-un final fericirea şi pacea sufletească. (...) Bunul cel mai preţios din viaţă - cu excepţia vieţii în sine - este sănătatea. Însă oamenii îşi distrug preţioasa lor sănătate făcându-şi griji despre nenumărate iritări mărunte şi lipsite de sens..."
Waris Dirie

Waris Dirie, supermodel de faimă mondială, este ambasador special ONU, călătorind în întreaga lume, susţinând cu multă convingere şi pasiune drepturile omului, luptând pentru eliminarea mutilării genitale feminine. Waris a înfiinţat "Desert Flower Foundation", al cărei scop îl reprezintă promovarea drepturilor femeilor în Africa.

"Floarea deşertului" înseamnă extraordinara poveste de viaţă, o poveste adevărată (bazată pe amintiri), a lui Waris Dirie şi a fost ecranizată în anul 2009.
Waris ducea o viaţă asuprită în deşertului african, alături de familia ei.
Adolescentă fiind, săracă, analfabetă, a decis să se rupă de acest trai, în momentul în care tatăl îi pregătea nunta cu un bătrân.
De una singură, având asupra ei doar un veşmânt zdrenţăros, a traversat periculosul deşert somalez, pornind în direcţia Mogadishu. A fost doar prima etapă a unei călătorii plină de momente importante, care a dus-o mai întîi la Londra şi, mai apoi, în urma unei întorsături spectaculoase a vieţii, în toate colţurile lumii, în calitate de model de renume internaţional. În cele din urmă s-a stabilit la New York, acolo unde a devenit ambasador ONU pentru drepturile omului.

"Povestea lui Waris este una a curajului remarcabil. Din deşerturile Somaliei, în lumea modei, ea luptă împotriva oprimării şi iese campioană. Waris este inspiraţia cea mai frumoasă pentru toţi."
Elton John

luni, 5 noiembrie 2018

In Memoriam Adrian Păunescu

8 ani fără Adrian Păunescu



Urmăriţi-ne şi pe Facebook:

"O fată ca tine" - Maureen Lindley

"O fată ca tine"
Autor: Maureen Lindley
Editura Humanitas, Colecţia "Raftul Denisei" - 2016

"În 1939, în Angelina, un prăfuit orăşel californian, segregarea rasială e un fapt cotidian: în curtea şcolii se joacă doar copiii albi, iar la sfârşitul orelor, numai copiii japonezi se grăbesc spre casă.
Satomi Baker... o fată de 14 ani, pe jumătate japoneză, înfruntă prejudecăţile şi clişeele americane cu impetuozitatea specifică vârstei: neaparţinând în întregume nici uneia din cele două lumi, în fiecare din ele e percepută drept o străină.
Când începe războiul, tatăl ei se înrolează voluntar şi îşi pierde viaţa în atacul de la Pearl Harbor.
Comunitatea japoneză, tolerată până atunci, este învinuită şi demonizată, iar în scurtă vreme toţi membrii ei sunt deportaţi într-un lagăr dintr-o zonă aridă.
Pentru Satomi începe o călătorie complicată, a maturizării precoce, a descoperirii de sine şi a afirmării identităţii într-o societate încă nepregătită să o aceepte."

"Lagărul îi oferă însă lui Satomi prilejul de a învăţa valoarea libertăţii şi de a-şi cunoaşte cu adevărat mama, înţelegând pe deplin adânca umanitate a principiilor după care aceasta se ghidează.
Lungul drum pe care-l parcurge Satomi de la adolescenta sălbatică la tânăra care-şi găseşte împlinirea pe Coasta de Est este redat cu mână sigură de Maureen Lindley, într-o poveste fascinantă."

"O poveste plină de empatie, spusă cu delicateţe."
Kirkus Reviews

"Satomi este una dintre cele mai izbutite eroine din literatura contemporană."
Frostmagazine.com

"Un bildungsroman captivant, dar şi o carte despre iubire, solidaritate şi forţă morală într-o lume în derivă, care, împletind aparent mărunte istorii personale cu istoria mare, devine povestea unei generaţii pierdute."


joi, 1 noiembrie 2018

"Acolo unde femeile sunt regi"

"Acolo unde femeile sunt regi"
Autor: Christie Watson
Editura Trei - 2017


Romanul asupra căruia m-am oprit astăzi pentru a vi-l recomanda, "Acolo unde femeile sunt regi", vorbeşte despre iubirea maternă sub diferite forme, dar, totodată, introduce cititorul şi în lumea exotică a Nigeriei, cu senzaţiile, culorile şi mirosurile care o definesc.
Elijah, un băieţel nigerian în vârstă de 7 ani, născut în Anglia, luptă cu propriul comportament deviant, considerând că în interiorul său se află un vrăjitor.
Elijah se află în plin proces de adopţie, sentimentele sale împărţindu-se între Deborah, mama biologică, şi Nikki, cea adoptivă.
Numai că, la un moment dat, asistenţii sociali care se ocupă de micuţ, descoperă că acesta a fost abuzat şi traumatizat fizic şi psihic în trecut.
Copilul vrea, pe de o parte, să-şi găsească liniştea alături de noua familie, dar, pe de altă parte, îşi doreşte să se convingă de dragostea mamei naturale, plătind, însă, pentru acest lucru, un preţ devastator.

"Watson creează o suită de personaje extraordinare şi construieşte o poveste remarcabilă despre dragostea familială pe fundalul unor tensiuni sociale."
Booklist

"O carte sofisticată, scrisă pe mai multe planuri, care vorbeşte despre ce înseamnă cu adevărat o familie şi despre ceea ce trebuie să facem pentru cei pe care îi iubim."
Kirkus Reviews

joi, 25 octombrie 2018

Corina Chiriac - La mulţi ani!



"E greu să cuprinzi în cuvinte cariera, harul şi carisma Corinei Chiriac.
Fiecare pas a fost o realizare, fiecare cântec, o piatră la temelia muzicii uşoare româneşti. Muzica a fost, este şi va fi mereu viaţa sa.
De la primii paşi, notele muzicale au însoţit-o..."
Loreta Popa - "Taifasuri"

"Fiecare dintre noi, probabil, încearcă să-şi idealizeze copilăria şi adolescenţa, pentru că sunt ani în care naivitatea ar trebui să-şi spună cuvântul în tot restul vieţii, să fie un leagăn de bunătate, din care să ne hrănim pe mai târziu, când n-o să mai credem în iluzia asta."
Corina Chiriac - "Adevărul", 2012

"Am avut norocul să fiu foarte ambiţioasă şi să iubesc fiecare scenă pe care am cântat, fie că era la Dâlga, fie că vorbesc de Tropicana Club din Havana. Şi că nu am crezut niciodată în câştiguri uriaşe care te fac fericit.
Viaţa are nevoie de motivaţii, iar banii nu sunt aşa ceva. Ei sunt, aşa cum spun americanii, un subprodus al succesului."
Corina Chiriac - "Dilema Veche", 2014

"După atâţia ani de experienţă, aş îndrăzni să spun că mai importantă decât frumuseţea... este atitudinea artistului care se adresează publicului."
Corina Chiriac - Revista "Tango", 2011

"Cred că oriunde în lume, viaţa de artist este un carusel colorat pe dinafară, dar foarte nesigur, învârtind intrigi şi calomnii...
Eu am fost privilegiată:
am dat dragoste sinceră publicului şi am primit multă iubire!"
Corina Chiriac - "Jurnalul Naţional", 2011

"Artist cu o carieră impresionantă, Corina Chiriac a marcat două decenii de muzică uşoară românească. De la primul ei succes, câştigarea, în 1970, a influentului show TV "Steaua fără nume", şi până la Trofeul "Festivalului de la Mamaia", adjudecat în 1988, cu puţin timp înainte de plecarea din ţară, a fost unul dintre cele mai importante staruri ale culturii pop din România acelor vremuri."
Paul Breazu - "Dilema Veche", 2014

Puteţi lectura interesante mărturisiri ale artistei CORINA CHIRIAC,
accesând următoarele link-uri:

Nicolae Furdui Iancu - La mulţi ani!



"Poate soarta a vrut ca eu să fiu interpret de cântec popular, să port acest cântec în toate colţurile ţării şi în toată lumea."
Nicolae Furdui Iancu
"Tribuna noastră", 2003

"Nu am fost niciodată tentat să părăsesc ţara. Nici măcar când am fost în concerte în străinătate înainte de 1989, când foarte mulţi români aproape şi-au sacrificat viaţa fugind peste graniţe, supunându-se la riscuri foarte mari...
Nu mi-am dorit niciodată să plec din România.
Având această pasiune, care la un moment dat s-a transformat în profesie, am considerat că nicăieri nu e mai bine ca în ţara ta, nu poţi să interpretezi cântecul popular românesc..."
Nicolae Furdui Iancu
"Gândul", 2013

"Românii iubesc cântecele mele pentru că sufletele lor tânjesc după dreptate, iar cei care nu sunt în ţară trăiesc cu dorul de ţară, de pământ.
Mi-am creat un nume prin muncă multă, folosind talentul
primit de la Dumnezeu.
Sunt recunoscător românilor pentru că mă iubesc.
Le mulţumesc tuturor şi sper să ne fie mai bine de acum!"
Nicolae Furdui Iancu
"Jurnalul Naţional", 2013

miercuri, 24 octombrie 2018

Draga Olteanu Matei - La mulţi ani!



"Pe măsură ce notorietatea sa creştea, alimentată pe de o parte de film, pe de alta de teatru şi televiziune, Draga Olteanu-Matei se dovedea pe deplin conştientă de responsabilitatea imensei popularităţi. De aceea n-a avut niciodată odihnă până n-a cizelat cu graţia şi răbdarea unui bijutier
fiecare rol.
N-a întrecut-o nimeni în a da viaţă personajelor sale cu pitoresc balcanic. Şi-a pus amprenta pe fiecare. E imposibil să uiţi rolul din "Golgota", sau pe cel din "Patima", "Toamna bobocilor", "Iarna bobocilor", "Cucoana Chiriţa" şi "Nea Mărin miliardar", şi câte mai sunt... Evident spaţiul nu ne permite să le amintim pe toate.
Există în toate acestea o vibraţie aparte, o ardere, o îndârjire numai a sa, specifică, pe care nu o poţi trece cu vederea. Când i s-a spus că va face comedie, a început să plângă şi să tot plângă! Să arate că poate face dramă. Şi-atunci i s-a spus că nu este de-ajuns să plângă ea, trebuie să-i facă şi pe alţii să plângă.
Nu a luat-o niciodată pe drumuri cunoscute de alţii şi a refuzat compromisurile de orice natură ar fi fost acestea. De la domnia sa am învăţat să spun pe nume lucrurilor care mă deranjează, să fac şi nu doar să vorbesc despre ceva anume şi mai ales să stau cu fruntea sus. (...)
Generozitatea fără margini, spontaneitatea artistică, optimismul incurabil, toate acestea definesc personalitatea actriţei Draga Olteanu-Matei. Peste toate însă există o putere de muncă pe care rar o întâlneşti şi care a fost răsplătită cu moneda admiraţiei, respectului şi a iubirii marelui public."
LORETA POPA
"Jurnal Spiritual", 2013

"Dacă vrei să înveţi ceva şi te interesează ca drumul tău să fie frumos, şi curat în viaţă şi bun eşti atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viaţă, care fac ceva pentru semenii lor."

"Marile noastre exemple au fost uriaşii actori de dinaintea noastră, mentorii noştri care nu numai că susţineau nemijlocit spiritualitatea românească, dar prin talent şi interpretare depăşeau cele mai proeminente figuri ale actorilor de talie internaţională. Educaţia primită până la vârsta majoratului, experienţele parcurse – iar generaţia mea a trecut prin momente foarte grele – profesorii noştri, adevărate enciclopedii, ne erau călăuze în hăţişul multelor impresii contradictorii ce ne asaltau din toate părţile. Am avut un noroc uriaş, mulţumesc lui Dumnezeu că am putut să-i prind pe toţi."

"Poate vi se pare ciudat, am lăsat să curgă timpul în voia lui pentru că şi aşa nu mai aveam ce să-i mai fac. Planuri nu mi-am făcut niciodată. Am fost preocupată să produc ceva, să fac ceva şi într-adevăr nu am stat. Mi-am şi trăit viaţa cu plăcere pentru că fiecare clipă este preţioasă şi nu trebuie să o pierdem sub nici o formă. Fiecare clipă trebuie să fie o bucurie, cu excepţia necazurilor pe care ni le dă soarta."
"Dacă ar fi posibil m-aş opri la vârsta la care aş fi aptă de muncă, pentru că până atunci ai nişte acumulări şi din momentul acela începi să guşti viaţa, să o înţelegi mai bine, să o trăieşti pur şi simplu. Îmi rămâne însă regretul că nu pot să o iau de la început."

"Dumnezeu m-a ajutat să depăşesc toate obstacolele din viaţa mea. Cine te mai poate ajuta?
Nu-mi place să mă bat cu pumnul în piept, eu zic Dumnezeu din convingere, din toată fiinţa mea. Eu chiar aşa am simţit, în momentele foarte grele din viaţa mea m-am concentrat foarte tare asupra acelui lucru, am încercat să-l înţeleg, am încercat să văd de unde vine, din ce cauză, să realizez ce se întâmplă cu mine, iar în jurul meu l-am simţit pe Dumnezeu ca pe un stâlp de care mă ţin. A fost stâlpul meu de sprijin în viaţă. În momentul acela s-a rezolvat tot. Asta am simţit eu."
DRAGA OLTEANU MATEI
"Jurnal Spiritual", 2013

vineri, 19 octombrie 2018

Mioara Velicu - La mulţi ani!






"Există oameni asupra cărora timpul nu are nici un fel de putere. Mioara Velicu se numără printre ei. Interpretă de excepţie a muzicii populare, îşi face meseria cu atâta dăruire şi bucurie, încât tinereţea nu se desparte de ea. Şi nici iubitorii muzicii populare, nostalgici, încă, dupa frumuseţea tradiţiei româneşti..."
Bogdana Tihon Bulica,
"Formula AS", 2008

Margareta Clipa - La mulţi ani!


"Margareta Clipa – un nume predestinat parcă să radieze în jurul său lumină, bucurie, aidoma clipei în care sufletul vibrează privind o floare de... margaretă.
Și dacă suntem tentați să-i cerem acestei gingașe flori prin fiecare petală imaculat de albă răspunsul la întrebarea: "mă iubește... nu mă iubește?", Margareta Clipa cu aceeași imaculată culoare a sufletului său ne va spune de fiecare dată:
"Vă iubesc! Vă iubesc pe voi, oamenii, și vouă vă dăruiesc tot ceea ce am mai bun și mai frumos: cântecul meu."
Realizator Radio România Actualități,
Eugenia Florea

"Stăruința interpretei de a păstra și perpetua specificul folclorului bucovinean este de-a dreptul remarcabilă. În cântecele ei se regăsesc deopotrivă tipare tradiționale arhaice, ca și elemente mai noi de textură melodică, dar și acestea respectând particularitățile specifice zonei.
În tot acest răstimp în care s-a scurs de la debut și până astăzi, Margareta Clipa a știut să comunice cu lumea, reușind să polarizeze în jurul ei atenția publicului din sălile de concert, a specialiștilor și a tuturor
iubitorilor de cântec."
Redactor TVR,
Elise Stan


"A luptat, a zâmbit, a plâns și a mers mai departe... A mers frumos, a fost statornică și hotărâtă, n-a prea făcut concesii, deși îi este tare drag succesul...
A dorit să cucerească publicul și pentru asta și-a pus mereu mintea la contribuție, pentru că ea, mintea, doar ea poate pune în valoare talentul.
Margareta a privit mereu înainte, dar s-a bazat în primul rând pe tot ceea ce a învățat de la cei care au fost... de la cei pe care i-a admirat de micuță.
E bine să fii apreciat, e bine să fii aplaudat și recunoscut între celebritățile zonei, dar, cu siguranță, cel mai bine este să simți, în clipele tale de liniște, că ce ai realizat nu a fost tocmai fără importanță."
Realizator TVR,
Mărioara Murărescu

sâmbătă, 13 octombrie 2018

Nana Mouskouri - La mulţi ani!


"(...) Am fost o fată care a avut multe probleme, iar muzica m-a salvat, m-a ajutat să nu o iau pe un drum greşit.
Am învăţat, atunci, lecţia altruismului: nu suntem singuri pe lume şi nu trăim doar pentru noi. A fost un factor important, care a contat mult în decizia mea de a deveni ambasador pentru UNICEF. Acea perioadă m-a marcat, totodată, şi pe plan profesional... întotdeauna am "vorbit", în muzica mea, despre trăirile mele, despre
experienţele personale.
(...) Cred că energia mea vine din dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur. Când pui suflet în ceea ce faci, nu ţi se pare că munceşti, nu e obositor. Iar această dorinţă vine, aşa cum am mai spus, din experienţele trăite în copilărie.
Accesaţi: "The Rose"
(...) Muzica m-a ajutat să devin cunoscută, să mă fac auzită, să întâlnesc oameni, să devin deschisă la problemele lor şi să încerc să-i ajut. Când eram tânără, muzica era cel mai important lucru din viaţa mea, însă acum nu mai e atât de important ca eu să cânt.
Acum e vremea altor artişti, cântăreţi tineri, care au ceva de spus.
(...) Când eram tânără, tot ceea ce-mi doream era să cânt. Cântam despre problemele mele, dar şi despre bucuriile pe care le trăiam.
Am fost sinceră în muzica mea şi, astfel, am ajuns la sufletele oamenilor. Însă nu mi-am pierdut niciodată capul, nu mi-am dorit niciodată să devin un star. Tot ceea ce am făcut, am făcut cu dragoste şi cred că succesul a venit
ca un lucru firesc.
Accesaţi: "Try to Remember"
Iar cea mai mare recompensă pe care am primit-o în viaţă
a fost dragostea oamenilor."
NANA MOUSKOURI, 2008

In Memoriam... Angela Moldovan



"Un nume de înger, un glas asemenea. Angela Moldovan.
Cântecul autentic, bogăţia folclorului reprezintă adevăratul său destin."
"Jurnalul Naţional", 2008


"Folclorul a intrat în viaţa mea ca un firesc. A fost şi va rămâne a doua mea natură.
În casă s-a cântat de când mă ştiu. Copilăria mea au însemnat cântecele de la bunici şi părinţi şi încetul cu încetul mi le-am însuşit. Această atmosferă şi-a pus amprenta asupra mea. Mai departe au urmat studiile de specialitate, am intrat la Conservator, am cântat alături de o orchestră. Aşa majoritatea pieselor au ieşit la lumină, iar pe cele mai multe le-am imprimat. Dacă nu ar fi fost muzica, probabil că acum aş fi fost o pensionară care roboteşte prin casă!

Nu aş putea să spun în câteva fraze ce înseamnă folclorul pentru mine. Folclorul este un subiect bogat, vast, interesant şi... uitat, în general. Din fericire, în ultima vreme există o revigorare şi mă bucur nespus că văd o mulţime de emisiuni consacrate folclorului. (...)
Viaţa care a trecut pe lângă mine şi împreună cu mine este teribil de bogată şi într-adevăr este dificil să realizezi o selecţie a atâtor ani de carieră.
Ceea ce m-a impresionat pe mine în ultima vreme este felul în care m-a primit publicul. (...) De foarte multe ori intram cu emoţii pe scenă gândindu-mă dacă mai sunt cei care încă îşi mai amintesc de mine. Am avut nişte surprize plăcute, în foarte multe spectacole când sala întreagă s-a ridicat în picioare şi m-a aplaudat... Ceea ce în limbajul nostru înseamnă gestul cel mai frumos, cel mai emoţionant.
În momentele în care sunt necăjită şi caut în amintiri ceva de care să mă agăţ, întotdeauna regăsesc aceste imagini frumoase care vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu... pînă când mă voi stinge."
ANGELA MOLDOVAN, 2008

joi, 11 octombrie 2018

Catrinel Dumitrescu - la mulţi ani!

"(...) Închizi ochii şi îi auzi vocea: timbrul aparte, cald, câteodată cu inflexiuni pasionale.
Râsul său cristalin, în cascade, se unduieşte cu o uimitoare virtuozitate de la intonaţii dulci, candide, copilăreşti, la hohotul adânc, aspru, muiat în cinism şi speriat de propriul zbucium.
La fel de plăcut şi de tulburător este şi chipul său, care poate modela, cu minunată uşurinţă, cele mai felurite biografii, transformându-le în destine şi, în acelaşi timp, poate trece cu dezinvoltură de la o mască superbă la grimasa unei mahalagioaice, de la desenul unor caractere puternice până la personificarea unor stări profunde, rămânându-şi mereu fidelă sieşi.
(...) Cu sensibilitate, inteligenţă scenică, farmec feminin, Catrinel Dumitrescu a marcat semnificativ repertoriul Teatrului Nottara prin performanţa actoricească demonstrată în numeroase montări ale unor regizori importanţi ai scenei româneşti.
(...) Catrinel Dumitrescu posedă însuşirea rară, preţioasă, misterioasă chiar, de a fascina, de a atrage publicul într-un spaţiu magnetizat, unde, cu o ştiinţă a inefabilului, a imponderabilului, a neprevăzutului, ea conduce regulile jocului. Talentul ei este "o stare de graţie" care străbate dincolo de graniţele obişnuitelor registre dramatice sau comice, plasându-se în zona autenticului teatru, unde tragicul e grotesc, comicul e sublim, farsa, tristă, monotonia, insolită, extraordinarul, posibil, acolo unde mişcarea gândului devine materie densă şi trăirea sentimentului – desen al trupului."
Dan Marius Zarafescu, 11 octombrie 2014

Olga Tudorache: "Scena m-a transformat..."



"A uimit lumea teatrală cu lecţiile de tăceri senine. Trăsăturile hotărâte, expresia severă, zâmbetul rar au impus admiraţie şi respect.
A vorbit puţin despre ea, dând rar interviuri."
Monica Andrei, 10 oct. 2014


"Scena mi-a dat posibilitatea să exist în toată puterea mea. Scena m-a transformat într-un fel de... ca să mă exprim foarte la îndemână, burlan, un instrument prin are circulă un şuvoi de energie, care altfel nu ştiu pe unde ar fi scăpat. Pentru că în momentul în care nu mai curge nimic prin el, rămâne gol, gol, gol. Şi fiecare premieră eşti aşa: gol. (...)
Teatrul se învaţă văzând şi ascultând. Am început prin a fi un student dezorganizat şi dezordonat, dar cum nimeni nu s-a străduit să mă disciplineze a trebuit să o fac singură. Şi am învăţat din ce în ce mai mult, în ce măsură trebuie să fii un fel de soldat în profesia noastră. Oricât de dezorganizat şi nepunctual ai fi, gongul e gong şi cortina e cortină, şi când a bătut gongul tu trebuie să fii acolo. (...)"
OLGA TUDORACHE


De-a lungul carierei sale a primit numeroase premii, diplome, ordine, trofee, pentru activitatea depusă în teatru şi film; Doctor Honoris Causa (2006) precum şi Decoraţia Regală Nihil Sine Deo (2013), dar cea mai mare realizare, după cum declara în ultimul interviu în "Formula As":
"... este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Şi aici am avut noroc. Eu nici n-am ştiut când a trecut prin şcoală şi el a fost mereu şef de promoţie. Sunt minunaţi amândoi, şi el, şi nepotul meu, fiul lui. […] Succesele cele mari le-am avut în viaţă, nu pe scenă."

miercuri, 10 octombrie 2018

LA MULŢI ANI, DOAMNA OLGA CIOLACU!


Prin intermediul mass-media, o ştiu dintotdeauna, aş putea spune. Am crescut cu şlagărele domniei sale, încă din copilărie, într-o perioadă în care postul naţional de televiziune de la Chişinău era foarte urmărit la noi şi-mi amintesc cât de mult îmi doream să o întâlnesc într-o bună zi.
M-au impresionat mereu felul de a fi, eleganţa, rafinamentul, frumuseţea, distincţia, căldura, modestia, demnitatea şi profesionalismul care o însoţesc atunci când apare în faţa publicului, ştiind de fiecare dată ce să-i ofere, pentru a-l bucura şi a-l ţine aproape.
Emoţionează prin vocea domniei sale, prin melodiile pe care le interpretează, prin cuvintele pline de înţelepciune pe care le rosteşte.
Încântă prin sufletul minunat, mereu deschis către iubire, oameni, viaţă, către tot ce-i frumos şi bun pe această lume.
În această zi atât de specială pentru dumneavoastră, doamna OLGA CIOLACU, vreau să vă mulţumesc din inimă pentru întâlnirea noastră, pentru anii frumoşi în care v-am ascultat şi pentru cei care vor mai veni.
Sunt convinsă că veţi avea grijă să-i umpleţi cu amintiri frumoase în continuare, dăruite cu drag oamenilor.
Să vă dea Dumnezeu multă sănătate, ani mulţi, plini de inspiraţie şi putere pentru a putea împlini tot ce vă doriţi.
Vă îmbrăţişez cu dor şi drag, trimiţându-vă, pe aceeaşi aripă de cânt, toate gândurile mele bune!

vineri, 5 octombrie 2018

Capul sus!


"Ieşind din casa voastră, purtaţi capul sus; umpleţi-vă plămânii cu cât mai mult aer; aspiraţi razele soarelui, dăruiţi-vă zâmbetul tuturor şi puneţi şi inimă în strângerea de mână.
Nu pierdeţi nici o clipă gândindu-vă la duşmanii voştri.
Străduiţi-vă să determinaţi limpede în mintea voastră scopul atins, apoi mergeţi drept înainte spre idealul propus. Odată fixate în mintea voastră marile şi frumoasele lucruri pe care vreţi să le îndepliniţi, veţi vedea că veţi prinde, zi cu zi, toate ocaziile de a vă realiza proiectele, aşa precum coralii prind din valul marin elementele necesare vieţii lor.
Ajunge să creaţi înăuntrul vostru imaginea omului capabil, leal şi util, ce vreţi să deveniţi, pentru ca treptat, treptat, să se producă transformarea dorită...
Păstraţi o binevoitoare atitudine mentală, o atitudine de curaj,
loialitate şi veselie.
Gândurile bune sunt constructive. Dorinţa le aduce pe toate.
Orice rugăminte sinceră este îndeplinită.
Devenim asemănători idealului pe care-l purtăm în inima noastră.
Capul sus!
Un Dumnezeu este închis în templul fiinţei umane..."
Elbert Mubbord

"Povestea Faridei" şi "Am fost sclava Daesh""

"Povestea Faridei"
Autori: Farida Khalaf & Andrea C. Hoffman
şi
"Am fost sclava Daesh"
Autori: Jinan & Thierry Oberle

"Povestea Faridei" prezintă primele memorii ale unei supravieţuitoare a terorii ISIS.
Acţiunea se petrece în 2014, atunci când, în timpul vacanţei de vară, ISIS atacă satele din regiunea muntoasă situată în nordul Irakului. Bărbaţii sunt ucişi, fetele şi femeile ajung sclave, supuse unor chinuri atroce (bătăi, violuri, torturi, vânzare în piaţa publică).
Dovedind un curaj incredibil în situaţii fără nicio ieşire, Farida reuşeşte să evadeze.
Mai apoi, se decide să facă publică povestea sa de viaţă, pentru a arăta ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supravieţuire a unor oameni nevinovaţi, căzuţi pradă - fără voia lor - răzbunării inexplicabile a trupelor ISIS.


Tot în 2014 începe şi acţiunea celui de-al doilea volum - "Am fost sclava Daesh". 
Regiunea în care trăia tânăra de 18 ani, Jinan, alături de familia soţului ei, se afla sub iminenţa unui atac al ISIS. Apariţia acestora nu s-a lăsat mult aşteptată şi, astfel, Jinan este răpită, alături de celelalte femei din sat, vândută apoi în piaţa de sclave din Mosul unor luptători Daesh, sechestrată, torturată, silită să se convertească la islam. Pe parcursul a trei luni trăieşte un adevărat coşmar, dar într-un final, reuşeşte să scape.

miercuri, 3 octombrie 2018

Viaţa este o luptă!

"Este un moment în viaţă - şi-ţi spun eu, de la vârsta mea - când n-ai idee ce bine e să-ţi oferi luxul să te laşi
o clipă pe spate.
La orice vârstă!
E adevărat, aşa este viaţa, este o încordare, o căutare, o luptă!
Şi toată lumea luptă, unii pentru un leu, alţii pentru un miliard.
Luptă!
Şi e la fel de acerbă lupta ăluia care scormone pământul ca să mai scoată un fir de ceva, ca să poată să mănânce un sfert din el şi să spere că vinde trei sferturi, cu lupta ăluia care vrea să mai câştige un miliard."
Mircea Albulescu

"Ce-am făcut când am tăcut" - Andreea Esca

"Ce-am făcut când am tăcut"
Autor: Andreea Esca
Editura Humanitas - 2014

"Andreea Esca îşi asumă riscurile şi, plecând de la microfonul ştirilor, se instalează în faţa computerului.
Rezultatul e un autoportret din cuvinte.
"Ce-am făcut când am tăcut" e un portret atipic, şi asta nu doar fiindcă frazele ţin loc de culori.
E atipic şi fiindcă Andreea Esca nu-şi falsifică amintirile şi viaţa. E sinceră, cordială, sensibilă.
Preferă să fie autentică în loc să-şi dea cu fard pe viaţă.
Îşi păstrează anumite candori şi nu se sustrage nostalgiilor.
Scrie neîmpovărată de propriul brand, ci înveselită de gândul că le poate spune şi altora poveşti despre copilărie, adolescenţă şi prima iubire."
Radu Paraschivescu

"În cartea aceasta, Andreea Esca simte nevoia să ne spună cuvintele ei. Să ne transmită ştiri despre ea şi despre oameni, altfel decât la televizor.
Andreea păşeşte dincoace de ecran, printre noi."
Cristian Tudor Popescu

luni, 1 octombrie 2018

Rămas bun, Charles Aznavour!

Părea că vine dintr-un alt timp...
Era mereu plin de viaţă.
Avea spectacole în colţuri diferite ale planetei, acorda interviuri, făcea vizite, lua parte la diverse întâlniri.
Îţi lăsa impresia că niciodată nu se va opri.
Se pare, însă, că astăzi a obosit...
Şi a plecat, la început de octombrie, în somn, în locuinţa sa din Franţa.
Ne va rămâne vocea sa.
Ne vor rămâne impresionantele melodii, concertele emoţionante, rolurile din filme, interviurile, înregistrările, fotografiile...
Şi ni-l vom aminti aşa cum a fost întotdeauna: vivace, apropiat de oameni, de muzică, de scenă...
O veritabilă legendă a Franţei şi nu numai...
Rămas bun, CHARLES AZNAVOUR!

marți, 25 septembrie 2018

Turneu 2018 - "Colindător la porţile cerului"

Paul Surugiu - Fuego:
"De ani de zile merg la colindat..."


"Iată noul turneu de colinde:
"COLINDĂTOR LA PORŢILE CERULUI"!
De ani de zile, merg la colindat prin ţară.
Prin ţara mea, fiind de-a dreptul onorat să văd sălile pline.
Anul acesta am o schimbare de stil, de viziune şi, desigur, vin cu cântece noi şi cu un minunat album care propune, la propriu, capodopere componistice, din zona colindelor, melodii pe care sigur le veţi îndrăgi încă de la prima ascultare.
Sigur că voi cânta pentru voi cele mai frumoase refrene, voi veni cu versuri speciale şi emoţii caracteristice şi voi încerca să celebrez valorile României, din preajma Crăciunului.
Totdeauna, sărbătoarea aceasta mi-a adus fericiri şi m-a făcut, într-un fel sau altul, mai special şi mai înţelept.
Voi încerca, pe cât se poate, în acest an, să avem cel mai frumos Crăciun, împreună, în două ore în care vreau să uitaţi, la propriu, de toate şi să lăsaţi la uşă grijile şi problemele.
V-aştept cu drag!
Iată mai jos lista oraşelor, urmând ca orice modificare să fie anunţată din timp:

- 3 decembrie, ora 20.00 - Bucureşti,
Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale", Sala Mare;
- 4 decembrie, ora 17.00 - Târgu Jiu,
Cinema "Sergiu Nicolaescu";
- 4 decembrie, ora 20.00 - Craiova,
Teatrul Naţional "Marin Sorescu";
- 5 decembrie, ora 17.00 - Lipova,
Centrul Cultural Orăşenesc;
- 5 decembrie, ora 20.00 - Arad,
Filarmonica de Stat;
- 6 decembrie, ora 20.00 - Oradea,
Casa Sindicatelor;
- 7 decembrie, ora 20.00 - Timişoara,
Opera Naţională;
- 8 decembrie, ora 20.00 - Satu Mare,
Casa Sindicatelor;
- 9 decembrie, ora 20.00 - Cluj,
Cinema "Florin Piersic";
- 10 decembrie, ora 20.00 - Braşov,
Teatrul Dramatic;
- 11 decembrie, ora 17.00 - Râmnicu Sărat,
Casa de Cultură;
- 11 decembrie, ora 20.00 - Buzău,
Teatrul "George Ciprian";
- 12 decembrie, ora 20.00 - Ploieşti,
Casa Sindicatelor;
- 13 decembrie, ora 17.00 - Curtea de Argeş,
Casa de Cultură;
- 13 decembrie, ora 20.00 - Piteşti,
Casa de Cultură a Sindicatelor;
- 17 decembrie, ora 20.00 -  Călăraşi,
Centrul Judeţean de Cultură şi Creaţie;
- 18 decembrie, ora 20.00 - Constanţa,
Casa Sindicatelor;
- 19 decembrie, ora 20.00 - Tulcea,
Teatrul "Jean Bart";
- 20 decembrie, ora 20.00 - Galaţi,
Teatrul Muzical "Nae Leonard";
- 21 decembrie, ora 20.00 - Focşani,
Teatrul "Mr. Gh. Pastia";
- 22 decembrie, ora 17.00 - Bacău,
Teatrul "George Bacovia";
- 22 decembrie, ora 20.00 - Adjud,
Casa de Cultură "Tudor Vornicu";
- 23 decembrie, ora 20.00 - Buhuşi,
Casa de Cultură;
- 24 decembrie, ora 20.00 - Iaşi,
Casa de Cultură a Studenţilor;
- 26 decembrie, ora 17.00 - Gura Humorului,
Casa de Cultură;
- 26 decembrie, ora 20.00 - Suceava,
Casa de Cultură a Sindicatelor;
- 27 decembrie, ora 20.00 - Botoşani,
Casa Sindicatelor.

Biletele pot fi procurate de la casele de bilete ale fiecărei săli de spectacol sau online, pe Startickets, pentru Bucureşti şi primele oraşe ale turneului.
Informaţii aflaţi sunând la
numerele de telefon:
0746.774.204, 0765.524.604, 0748.977.521."

Paul Surugiu - Fuego
Sursă: Fuego's Blog

Maria Tănase --- 105 ani de la naştere

Maria Tănase - ultima scrisoare către soţul ei


Dintre toţi bărbaţii pe care i-a iubit Maria Tănase, grecul Clery Sachelarie, fost moșier și magistrat, cu 13 ani mai mare, i-a fost singurul soț din decembrie 1950 și până la moartea ei, pe 22 iunie 1963.
"Când a pus ochii pe Maria, grecul scăpătase, era complet lefter... Fără să se sinchisească, şi-a dus viaţa pe lângă ea fără să facă nimic. Întocmind de regulă austriace şi martingale la curse, ospătându-se fără reţinere la Capşa, unde Maria rămânea nu o dată datoare costul prânzului..."
și-l amintește Gaby Michailescu, în cartea "Maria cea fără de moarte".
Dar Maria l-a vrut și l-a iubit așa cum era. Lui i-a scris pe patul de moarte, lui i-a încredințat ultimele gânduri și rugăminți, lui i-a cerut iertare înainte de-a pleca așa cum și-a imaginat:
"Cu racheta o să sui/ În tăria cerului/ Şi fac haltă de-ajustare/ Doar la cele două Care./ Eu mă urc în carul mic/ Şi c-un fir de borangic/ Trag cu mine la plimbare/ Tot tarafu-n Carul mare."


"Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie.
Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui. 
Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte.
Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată.
Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată.
Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte.
Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare.
Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti.
Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră (...)
Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară și galbene în toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoție:
Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană..."
Sursa: Internet

Ileana Sărăroiu

Legenda cântecului de cârciumă: Ileana Sărăroiu

Numele Ilenei Sărăroiu stă scris cu litere de aur în galeria artiştilor cântecului popular românesc, alături de Maria Tănase, Maria Lătăreţu sau Ioana Radu. Un glas fenomenal, cu un timbru unic, dar şi un om de o bunătate fără margini, de care îşi amintesc cu drag toţi cei care au cunoscut-o.
Melodiile sale tulburătoare ("M-ai crescut, maică, de mică", "Unde e Târgoviştea?", "Doi voinici din Valea Mare" sau "Ţi-o părea, puiule, bine!") fac şi acum să tresare inimile românilor.

Prietenă desăvârşită, Ileana Sărăroiu este legendă
S-a dăruit total muzicii, pe care a iubit-o cel mai mult pe această lume şi pentru care şi-a dat viaţa. Cânta orice şi oriunde, cu aceeaşi perfecţiune, de la romanţe şi cântece populare până la melodii de petrecere sau de muzică uşoară. Găsise cu ajutorul cântecului calea spre publicul de pretutindeni...
Încercase şi partituri de scenă dramatică, deoarece avea harul acesta al transmiterii emoţiei şi avea un talent remarcabil, înnăscut, uimind prin efervescenţa şi inteligenţa actoricească.
Dar Ileana era şi o prietenă desăvârşită, fiind o fină cunoscătoare a cotloanelor sufletului omenesc. Fiecare coleg sau prieten o oprea să i se confeseze. Nu exista pentru ea dragoste mai mare decât cea pentru părinţi şi pentru fraţi.

O operaţie i-ar fi putut salva viaţa!
Ileana Sărăroiu s-a născut la 25 septembrie 1936, în Valea Voievozilor, Dâmboviţa, într-un sat de pe malurile Ialomiţei, despre care vorbea cu drag. Era munteancă adevărată, frumoasă la fel ca şi cântecele sale, copleşitoare prin ţinuta scenică şi prin expresivitatea interpretării. Artista suferea încă din tinereţe de groaznice dureri de cap din cauza unui anevrism cerebral. O operaţie i-ar fi putut salvat viaţa, dar ea a preferat să cânte.

La 14 ani urca pe scena Căminului Cultural din sat
Învăţa destul de bine, şi părinţii ar fi vrut să devină inginer agronom. Dumnezeu însă a avut cu ea alte planuri... Descoperită şi lansată de Benone Sinulescu, Ileana Sărăroiu a ajuns în scurtă vreme foarte cunoscută exclusiv graţie talentului său înnăscut. Era o cântăreaţă completă, cu turnee în SUA, Israel şi prin Europa.
 
A rămas în memoria tuturor ca Regina cântecului de cârciumă.
Conştientă de atunci că imaginea este importantă, Ileana ţinea diete, era pasionată de modă şi se îngrijea de felul în care arăta.

Sfârşit controversat
Primul soţ al interpretei, doctorul Petru Ganţă, un om cultivat, distins, frumuşel şi mai ales bun, i-a propus să se opereze, dar Ileana refuza cu obstinaţie. În plus, avea şi o hepatită evolutivă. Sfârşitul său, la 12 mai 1979, a dat naştere multor legende ce trezesc fiori şi care ar trebui să fie îngropate pentru totdeauna. S-a vehiculat că dispariţia Ilenei ar fi fost un caz tragic de moarte clinică şi că ar fi fost îngropată de vie, lucru descoperit la o săptămână după aceea, când a fost exhumată.
Apropiaţii dezmint legenda morţii clinice!
La 12 mai 1979, artista cântase la trei nunţi şi-un botez, i s-a făcut rău, dar n-a vrut să se oprească. După ce şi-a revenit a urcat iar pe scenă, apoi a căzut de tot! Medicul legist a stabilit cauza decesului: accident vascular cerebral. Ileana avea locul de veci chiar lângă o toaletă, iar acesta este motivul pentru care familia a cerut deshumarea.

Benone Sinulescu: "A fost un om magnific!"
Despre inegalabila Ileana Sărăroiu am stat de vorbă cu Benone Sinulescu şi Maria Dragomiroiu, doi dintre oamenii cei mai apropiaţi artistei nepereche.
"În cartea pe care am scris-o, Ileana Sărăroiu are un capitol întreg dedicat. A fost o mare cântăreaţă, sensibilă şi cu glas duios. Pe Ileana am descoperit-o la un restaurant în care cânta, iar vocea ei mi-a atras atenţia. Am ţinut la ea enorm şi a fost un om magnific. Când plecam în turnee şi trecea pe lângă un bătrân îi dădea mereu câte ceva. De la moartea sa am visat-o de sute de ori... Am atâtea amintiri frumoase legate de ea... Ţin minte că îi plăcea foarte mult mâncarea pe care o făcea mama şi o ruga mereu ca, atunci când o să moară, să îi facă pomană cu aşa bucate gustoase. Măicuţa mea zâmbea şi îi zicea Ilenei că nu are cum să moară înaintea ei. 30 de ani au trecut atât de repede, de parcă şi acum o văd. Altădată eram în turneu în Moldova şi eram cazaţi într-o pensiune. La un moment dat o aud pe Ileana spunând: "Măi Beni, hai să culegem urzici, că tare mi-e poftă!". Şi aşa cum era, elegantă, cu tocuri, am mers prin pădure până şi-a pierdut un pantof. Am râs pe rupte tot drumul cât a mers desculţă până la cabană",
povesteşte, cu drag, Benone Sinulescu.

"Mă simt vinovat de moartea Ilenei"
Povestirea continuă într-un ton trist, în care lacrimile sunt stăpânite cu greu:
"Într-un fel mă simt vinovat de moartea Ilenei, deoarece, înaintea spectacolului fatal, când eram amândoi prin Călăraşi, câţiva oameni m-au rugat să cânt la nunta lor. Eu însă aveam un concert în Iugoslavia pentru acea dată şi le-am recomandat-o pe Ileana. S-a dus să cânte în locul meu şi nu s-a mai întors, lăsându-mi în suflet o mare durere. În momentul când a murit am primit un telefon de la un prieten şi am anulat imediat concertul, plecând spre România. Era o furtună groaznică şi, din păcate, avionul nu a putut decola pentru a ajunge la înmormântare. Într-un fel cred că a fost mai bine aşa, pentru că eu o am în imagine vie, prin ceea a lăsat în muzică. De copilă avea probleme mari cu durerile de cap, dar le-a suportat cu stoicism. Ileana bea şi foarte multă cafea, iar înaintea spectacolului din Călăraşi s-a mai oprit la o nepoată, Ninuţa, unde a mai băut o cafea. I-a spus acesteia că nu se simte prea bine, că are o stare de apăsare, dar nu cred că s-a gândit că avea să moară în aceeaşi zi! Legendele legate de moartea sa mă mâhnesc profund. Nu este nimic adevărat! Când s-a constatat că a murit i s-a făcut autopsie, deci nu avea cum să mai fie în viaţă după ce a fost dezgropată!"

  Maria Dragomiroiu: "Am iubit-o cel mai mult!"
"Ileana Sărăroiu este o pagină de valoare în istoria muzicii populare şi de petrecere şi a fost o mare artistă. Eu cred că am iubit-o cel mai mult, ea a fost cea care m-a cununat, dar şi naşa copiilor mei. A fost primul om care mi-a întins o mână de ajutor şi graţie ei am început să fac bani din muzică, fiind ca un mentor în ascensiunea mea artistică. Era un om care simţea calitatea unei persoane, şi atunci când observa că un copil are aptitudini îl ajuta să se facă remarcat. Nu era răutăcioasă sau invidioasă pe colegii de breaslă şi ajuta pe fiecare cum putea."
Autori: Elena Popa şi Claudia Stan
Sursa: Revista "Taifasuri"