joi, 17 ianuarie 2019

"Când vina ne desparte"

"Când vina ne desparte"
Autor: Liane Moriarty
Editura Trei - 2016

"Şase adulţi responsabili.
Trei copii simpatici.
Un căţel.
Într-un weekend obişnuit.
Ce-ar putea să iasă prost?
Liane Moriarty pune sub lupă trei familii aparent fericite.
Sam şi Clementine au o viaţă frumoasă, deşi foarte ocupată.
Clementine şi Erika sunt cele mai vechi prietene. Se înţeleg dintr-o singură privire. Însă relaţia lor este complicată...
De aceea, când Erika le spune de o invitaţie de ultim moment la un grătar la vecinii lor, Tiffany şi Vid, Clementine şi Sam acceptă fără ezitare.
Două luni mai târziu, Clementine şi Sam nu încetează să se întrebe: Ce-ar fi fost dacă nu ne-am fi dus?
"Când vina ne desparte" vorbeşte despre fundamentele vieţilor noastre: căsnicie, relaţii, prietenie, condiţia de părinte şi despre cum vorbele nerostite pot fi mai puternice decât cele rostite, iar uneori cel mai nevinovat moment poate face cel mai mare rău."

"Când vina ne desparte este încă o naraţiune în stilul Moriarty, în care vorbeşte despre lucrurile la care ea se pricepe cel mai bine: prietenii trădate, ranchiuni ascunse, căsnicii toxice."
The New York Times

"Moriarty e o povestitoare abilă, care creează personaje de neuitat. Distribuţia din acest roman ne aminteşte că viaţa e la fel peste tot: certuri în familie, conflicte cu vecinii şi provocările condiţiei de părinte."
Washington Post

"Moriarty ştie să spună o poveste şi este în acelaşi timp o fină observatoare a societăţii."
USA Today

"Un nou roman marca Liane Moriarty despre prietenia dintre femei, duplicitate şi secretele întunecate care se ascund în spatele unor vieţi aparent fericite."
Entertainment Weekly

luni, 14 ianuarie 2019

"Versul lui e rugăciune..."

Făclie
Autor: Dumitru Matcovschi

Eminescu mai trăieşte,
Eminescu n-a murit,
Eminescu pătimeşte,
Cum nimeni n-a pătimit.
Versul lui e rugăciune
Ce se plânge şi se cântă
De-un popor întreg, de-o lume
Nesupusă, neînfrântă.
Mulţi au vrut să-l bâlbâiască
Şi să-l spurce-au vrut, la fel,
Însă vatra românească
Cruce şi-a făcut cu el.
Eminescu, deci, trăieşte,
Eminescu va trăi
Soarele cât încălzeşte,
Luceafărul cât o fi.
Eminescu e făclie,
E o ţară cu minuni,
Un izvor cu apă vie,
Care vine din străbuni.

"Replici"... în numele iubirii


POETUL
Tu ești o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un țărmur, tu ești o mare,
Tu ești o noapte, eu sunt o stea,
Iubita mea.

IUBITA
Tu ești o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu ești o floare,
Eu sunt un templu, tu ești un zeu ­
Iubitul meu.
Tu ești un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt ­
Tu ești un cânt.

POETUL
Tu ești o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ți să te ghicesc ­
Și te iubesc!

IUBITA
Îți par o noapte, îți par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îți par un cântec sublim încet, ­
Iubit poet?
O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ție-ți arde,
Nimica nu e, nimic al meu, ­
E tot al tău.
Mihai Eminescu - Replici

"Văduva" - Fiona Barton

"Văduva"
Autor: Fiona Barton
Editura Litera, Colecţia Buzz Books - 2016

"În ziua în care inspectorul de poliţie Bob Sparkes i-a bătut la ușă și a început să pună întrebări, Jean Taylor a adoptat un rol pe care îl mai jucase, intermitent, și înainte. Un rol care le-a permis ei și soțului ei să meargă mai departe când necazurile se acumulau...
Dar soțul ei a murit cu o săptămână în urmă, iar Jean nu mai trebuie să se prefacă. Au existat o mulțime de lucruri pe care ea a preferat să nu le știe sau să nu le vadă în legătură cu crima oribilă de care soțul ei era suspectat. În ultimii ani a fost prea ocupată să fie soția perfectă, să rămână alături de el cât timp au trăit sub privirile acuzatoare ale celorlalți, hărțuiți de presă și de poliție. Acum însă nu mai are motiv să tacă. În plus, oamenii – și mai ales insistenta jurnalistă Kate Waters – vor să-i afle povestea, vor să știe cum a fost pentru ea să trăiască alături de un criminal.
Dar, din coșmarul ultimilor ani, Jean a învățat un lucru: că pe oameni îi poți face să creadă orice, în special ceea ce vor să creadă. Va putea ea oare să se dezbare de personajul ei? Să-și dezvăluie secretele și să recunoască - în primul rând față de sine - adevărul?"

"O reconstituire palpitantă a unei crime și în același timp o analiză necruțătoare a instituției căsătoriei...
Fiona Barton scrie o poveste meșteșugită, care se citește cu sufletul la gură, despre minciunile pe care oamenii și le spun unii altora și lor înșiși atunci când țin cu tot dinaindinsul să nu afle adevărul."
Entertainment Weekly

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

vineri, 11 ianuarie 2019

"Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste"

"Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste"
Autor: Benjamin Ludwig
Editura RAO - 2017

"O eroină remarcabilă, cu o poveste ieşită din comun..."

"După mai mulţi ani petrecuţi în sistemul de adopţie, Ginny Moon, o fetiţă autistă de 14 ani, a fost, în sfârşit, adoptată de o familie iubitoare.
Dar umbrele trecutului încă o bântuie, iar Ginny pune la cale, în secret, un plan de evadare: să fugă în Canada cu mama ei naturală, Gloria.
În cele din urmă, fetiţa îşi dă seama că adevărata fericire e acolo unde poate spune că este acasă, cu noii săi părinţi, Brian şi Maura, care o iubesc necondiţionat."

"Cartea mi-a răvăşit sufletul. "Ginny Moon" este povestea unei fetiţe autiste, care încurajează cititorii să descopere lumea nu cum o văd ei, ci cum o percepe ea, printr-o complicată asociere de gânduri, imagini... şi dragoste pentru noii ei părinţi."
Carol Fitzgerald, BookReporter.com

"Un roman înduioşător şi plin de sensibilitate."
Kirkus Review

"O carte originală, construită inteligent, încântătoare şi emoţionantă."
Sarah Morgan, scriitoare

"O poveste unică despre evoluţia eroinei Ginny Moon, de la copilărie până la miracolul adolescenţei."
Publishers Weekly

marți, 1 ianuarie 2019

"Urare"... la început de an

Urare

Clopotele norilor
cu ding-danguri de ninsoare
la-nceputul orelor
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălţime;

Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri, jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare;
fie aerul curat,
plin de păsări liniştite,
niciodată sfâşiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău, înnămolindu-l;
pasul zvelt şi luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os,
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheaţa ultimă rămasă
pe ferestrele din gând.
Pură fie-vă zăpada,
încălzind la subţioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.

Autor: Nichita Stănescu

duminică, 16 decembrie 2018

"... Să ucizi o pasăre cântătoare"

"... Să ucizi o pasăre cântătoare"
Autor: Harper Lee
Editura Polirom - 2013

"Este un roman brutal şi onest, abordând cu curaj o problematică mereu de interes: rasismul, conflictele sociale şi pierderea inocenţei copilăriei, totul filtrat prin ochii unei fetiţe.
Scout Finch este martoră la întâmplările dramatice declanşate într-un mic orăşel sudist, atunci când un bărbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă.
Tatăl naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să ţină piept unor prejudecăţi până atunci latente şi, din acest moment, Scout şi fratele ei, Jem, sunt atraşi într-o succesiune rapidă de evenimente, care le depăşesc înţelegerea.
Pe timpul procesului, orăşelul decade treptat în grotesc şi violenţă, însă există oameni care nu se lasă contaminaţi de setea de linşaj generală, iar Atticus Finch rămâne reperul moral care îi oferă lui Scout, şi totodată cititorilor, un punct de vedere empatic şi echilibrat."

"Tot ce-mi doream era să existe cineva căruia cartea mea să-i placă îndeajuns încât să mă încurajeze să merg mai departe...
Nu aveam mari speranţe, dar m-am pomenit copleşită de onoruri, iar acesta a fost, într-un fel, un lucru la fel de înspăimântător ca execuţia rapidă la care mă aşteptam."
Harper Lee

vineri, 14 decembrie 2018

"Copila de zăpadă"

"Copila de zăpadă"
Autor: Eowyn Ivey
Editura Polirom - 2014

"Copila de zăpadă"
este romanul de debut al lui Eowyn Ivey şi îmbină admirabil atmosfera de basm din ţinuturile acoperite de zăpadă din Alaska şi realitatea dură a vieţii de fermier în această regiune sălbatică, total neprietenoasă, cu geruri pătrunzătoare.
Jack şi Mabel, un cuplu ajuns deja la jumătatea vieţii, decid să înceapă o nouă viaţă în Alaska, cu speranţa că aşa vor reuşi să se rupă de trecutul care-i apasă. Numai că între ei se adâncesc durerea şi prăpastia determinate de lipsa copiilor.
Treptat, însă, relaţia celor doi începe să se refacă, ducând o viaţă liniştită, ocupându-se de treburile cotidiene şi vizitându-se cu noii lor prieteni.
La căderea primei ninsori, Jack şi Mabel fac o copilă de zăpadă cu chip delicat, buze trandafirii şi păr bălai. În dimineaţa următoare, însă, descoperă că fetiţa lor de zăpadă a prins viaţă, ca şi cum basmul Snegurocikăi, care a încântat copilăria lui Mabel, ar fi devenit realitate.
Este momentul în care Faina, copila de zăpadă, devine parte a familiei lor, schimbându-le viaţa pentru totdeauna.

"O poveste încântătoare despre iubire, speranţă şi supravieţuire în Nordul îngheţat."
Daily Mail

"Nu ştim niciodată ce are să se întâmple, nu?
Viaţa ne aruncă mereu încolo şi-ncoace. În asta constă aventura.
Nu ştii unde-o să ajungi şi cum o să te descurci. Totul e un mister, iar dacă pretindem altceva, nu facem decât să ne minţim."

Marele mister: IUBIREA...


"Teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie.“
Radu Beligan
 

joi, 13 decembrie 2018

"Lecţia de zbor" a lui Nichita...

NICHITA STĂNESCU
ne-a părăsit într-o zi de 13 decembrie...
Dar ne-a lăsat, printre multe altele, şi-o minunată
"LECŢIE DE ZBOR"...
Vă ofer un fragment, aici...
Vă las şi link-ul pentru a-l asculta pe
NICHITA recitând aceste versuri...

marți, 4 decembrie 2018

"Am numărul tău" - Sophie Kinsella

"Am numărul tău"
Autor: Sophie Kinsella
Editura Polirom - 2012

Romanul urmăreşte "cu un umor savuros peripeţiile unei tinere aflate la un pas de împlinirea celui mai frumos vis - căsătoria cu bărbatul iubit.
Viaţa lui Poppy Wyatt pare să fi intrat pe un făgaş fericit. Are o carieră de succes ca fizioterapeut şi doar câteva zile o mai despart de nunta cu Magnus Tavish, un lector universitar dintr-o familie distinsă.
Dar visul începe să-i alunece printre degete din clipa în care îşi pierde inelul de logodnă - o bijuterie aflată în familia viitorul socri de trei generaţii - şi telefonul mobil, în timpul unei alarme de incendiu la hotelul une lua masa cu prietenele.
Lucrurile se complică şi mai tare când găseşte din întâmplare, aruncat într-un coş de gunoi, telefonul lui Sam Roxton, directorul extrem de ocupat al unei firme de consultanţă.
Poppy nu rezistă tentaţiei de-a se amesteca în viaţa personală şi profesională a lui Sam Roxton, de care se simte irezistibil atrasă şi se pomeneşte antrenată în cele mai neaşteptate şi mai nostime situaţii."

"Iată cartea ideală: o citeşti repede, o citeşti râzând şi tocmai când crezi că ai avut de-a face cu o lectură uşoară de vară, începi să-ţi pui şi întrebări despre sensul vieţii."
The Plain Dealer

luni, 3 decembrie 2018

"Milarepa" - Eric Emmanuel Schmitt

"Milarepa"
Autor: Eric Emmanuel Schmitt
Editura Humanitas - 2013





"... binele cere mai multă voinţă decât răul."

"... trupul meu e o corabie fragilă: dacă îl împovărez cu crime, se scufundă; dacă îl uşurez practicând detaşarea, mărinimia, uitarea de sine, mă duce la ţintă."

"Nimic nu e veşnic pe lumea asta; totul poartă pecetea vremelniciei."

sâmbătă, 1 decembrie 2018

1 Decembrie 2018 - De ziua ta...

"Scumpă ţară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!"
Fragment din poezia "Scumpă ţară românească",
de George Coşbuc

De ziua ta, la mulţi ani, România mea dragă!
De ziua noastră, la mulţi ani, iubiţii mei români!




miercuri, 28 noiembrie 2018

Amurg de noiembrie...


"Cad frunze-ngălbenite, cad mereu...
... Şi vântul geme-n toamna-ntârziată
Şi fiecare frunză scuturată
Cuprinde-o lacrimă din pieptul meu.
Mă simt străin de tot ce mă-nconjoară,
De mine însumi chiar mă simt străin...
Şi-al sării trist şi-ntunecat declin
În giulgiul său de nouri mă-nfăşoară.
O negură de corbi se-nalţă-n stol
De pe-un copac cu ramuri despoiate
Şi-ntr-un potop de strigăte stacate,
Sfidând amurgul, se topeşte-n gol.
Îmi amintesc de vremea de-nainte,
De fluturi şi de flori îmi amintesc...
Şi cum pe drumuri singur rătăcesc,
De tine, draga mea, mi-aduc aminte:
Cum te-aşteptam în braţe să te strâng
Pe banca din aleea solitară,
Pe când în străvezia primăvară
Privighetorile cântau în crâng!
Era pe-atunci speranţă-n orice rază
Şi dor în orice floare... şi era
Atâta poezie, draga mea.
... Şi văd cum toate-acum se-nmormântează.
Iar peste moartea sufletului meu,
Ucis şi el de-a Firii grea durere,
Încet se lasă noaptea... şi-n tăcere
Cad frunze-ngălbenite, cad mereu..."
(Mihai Codreanu - 1921)


vineri, 23 noiembrie 2018

"Povesteşte-mi despre Beirut"

"Povesteşte-mi despre Beirut"
Autor: Asma Abdelkarim
Editura Polirom - 2015

"Povesteşte-mi despre Beirut"
dezvăluie realitatea complexă a Libanului, o ţară cu aparenţe libertine şi mentalităţi tradiţionaliste.
Când a terminat liceul, Asma Abdelkarim pleacă din Tunisia, unde a crescut alături de familie, şi merge în Liban, ţara strămoşilor ei, captivată fiind de Beirut, o mică lume fascinantă, agitată, unde se intersectează refugiaţi palestinieni şi imigranţi sirieni.
La Beirut devine studentă, se îndrăgosteşte de un tânăr francez şi, împreună, participă la manifestaţiile din timpul Revoluţiei Cedrilor.
Asma descoperă iubirea adevărată, întâlnirea ei cu Maxime simbolizând, de fapt, întâlnirea dintre Orient şi Occident, într-un Liban care, deşi sfâşiat de conflicte, găseşte mereu resurse de a renaşte din propria cenuşă.

"Dintr-un instinct de supravieţuire primar, dar nu mai puţin admirabil, omul libanez îşi uită suferinţele, îşi şterge rănile, îşi recapătă forţele, se ridică şi merge mai departe. Pare să fie singura explicaţie a acestui elan incredibil care le permite libanezilor să treacă peste suferinţe şi răni şi să meargă înainte. Nu căutaţi o explicaţie logică, nu există."

"De la mica mea fereastră pariziană, pradă descurajării, observ manifestaţiile care trec calm, după un itinerar bine stabilit în prealabil şi respectat cu scupulozitate: legea Pecresse, cele 35 de ore de lucru, pensionarea la 65 de ani, căsătoria liberă pentru toţi, manifestaţiile pentru toţi...
După părerea mea de libaneză, toate seamănă cu capriciile unor copii răsfăţaţi.
Le observ încercând să uit atentatele, maşinile - capcană, funinginea, dărâmăturile, luptele pentru supravieţuire, visând la Liban, la acel petic de pământ, la acei 10452 de kilometri pătraţi pierduţi undeva, la est de marea care mi-a legănat copilăria."
Asma Abdelkarim

duminică, 11 noiembrie 2018

"Floarea deşertului"

"Floarea deşertului
Călătoria extraordinară a unei nomade din deşert"
Autori: Waris Dirie şi Cathleen Miller
Meteor Publishing - 2016

"Am învăţat că atunci când călătoreşti pe drumul vieţii, străbătând furtuni biciuitoare, bucurându-te de razele soarelui, înfruntând uragane, supravieţuirea este determinată doar de puterea voinţei personale."

"Eu am cunoscut viaţa - n-am fost protejată de ea. Şi era viaţă reală, nu un substituent artificial de la televizor, unde ne uităm cum îşi trăiesc vieţile alţi oameni. Din capul locului am avut instinctul supravieţuirii; am învăţat simultan bucuria şi durerea. Am învăţat că fericirea nu înseamnă ceea ce ai, pentru că eu n-am avut nimic, niciodată, şi am fost foarte fericită."

"Mă întâlnesc zilnic cu oameni care au locuinţe frumoase, uneori mai multe, maşini, ambarcaţiuni, bijuterii, dar care nu se gândesc decât cum să facă rost de şi mai multe, ca şi cum următorul lucru pe care-l vor cumpăra le va aduce într-un final fericirea şi pacea sufletească. (...) Bunul cel mai preţios din viaţă - cu excepţia vieţii în sine - este sănătatea. Însă oamenii îşi distrug preţioasa lor sănătate făcându-şi griji despre nenumărate iritări mărunte şi lipsite de sens..."
Waris Dirie

Waris Dirie, supermodel de faimă mondială, este ambasador special ONU, călătorind în întreaga lume, susţinând cu multă convingere şi pasiune drepturile omului, luptând pentru eliminarea mutilării genitale feminine. Waris a înfiinţat "Desert Flower Foundation", al cărei scop îl reprezintă promovarea drepturilor femeilor în Africa.

"Floarea deşertului" înseamnă extraordinara poveste de viaţă, o poveste adevărată (bazată pe amintiri), a lui Waris Dirie şi a fost ecranizată în anul 2009.
Waris ducea o viaţă asuprită în deşertului african, alături de familia ei.
Adolescentă fiind, săracă, analfabetă, a decis să se rupă de acest trai, în momentul în care tatăl îi pregătea nunta cu un bătrân.
De una singură, având asupra ei doar un veşmânt zdrenţăros, a traversat periculosul deşert somalez, pornind în direcţia Mogadishu. A fost doar prima etapă a unei călătorii plină de momente importante, care a dus-o mai întîi la Londra şi, mai apoi, în urma unei întorsături spectaculoase a vieţii, în toate colţurile lumii, în calitate de model de renume internaţional. În cele din urmă s-a stabilit la New York, acolo unde a devenit ambasador ONU pentru drepturile omului.

"Povestea lui Waris este una a curajului remarcabil. Din deşerturile Somaliei, în lumea modei, ea luptă împotriva oprimării şi iese campioană. Waris este inspiraţia cea mai frumoasă pentru toţi."
Elton John

luni, 5 noiembrie 2018

In Memoriam Adrian Păunescu

8 ani fără Adrian Păunescu



Urmăriţi-ne şi pe Facebook:

"O fată ca tine" - Maureen Lindley

"O fată ca tine"
Autor: Maureen Lindley
Editura Humanitas, Colecţia "Raftul Denisei" - 2016

"În 1939, în Angelina, un prăfuit orăşel californian, segregarea rasială e un fapt cotidian: în curtea şcolii se joacă doar copiii albi, iar la sfârşitul orelor, numai copiii japonezi se grăbesc spre casă.
Satomi Baker... o fată de 14 ani, pe jumătate japoneză, înfruntă prejudecăţile şi clişeele americane cu impetuozitatea specifică vârstei: neaparţinând în întregume nici uneia din cele două lumi, în fiecare din ele e percepută drept o străină.
Când începe războiul, tatăl ei se înrolează voluntar şi îşi pierde viaţa în atacul de la Pearl Harbor.
Comunitatea japoneză, tolerată până atunci, este învinuită şi demonizată, iar în scurtă vreme toţi membrii ei sunt deportaţi într-un lagăr dintr-o zonă aridă.
Pentru Satomi începe o călătorie complicată, a maturizării precoce, a descoperirii de sine şi a afirmării identităţii într-o societate încă nepregătită să o aceepte."

"Lagărul îi oferă însă lui Satomi prilejul de a învăţa valoarea libertăţii şi de a-şi cunoaşte cu adevărat mama, înţelegând pe deplin adânca umanitate a principiilor după care aceasta se ghidează.
Lungul drum pe care-l parcurge Satomi de la adolescenta sălbatică la tânăra care-şi găseşte împlinirea pe Coasta de Est este redat cu mână sigură de Maureen Lindley, într-o poveste fascinantă."

"O poveste plină de empatie, spusă cu delicateţe."
Kirkus Reviews

"Satomi este una dintre cele mai izbutite eroine din literatura contemporană."
Frostmagazine.com

"Un bildungsroman captivant, dar şi o carte despre iubire, solidaritate şi forţă morală într-o lume în derivă, care, împletind aparent mărunte istorii personale cu istoria mare, devine povestea unei generaţii pierdute."


joi, 1 noiembrie 2018

"Acolo unde femeile sunt regi"

"Acolo unde femeile sunt regi"
Autor: Christie Watson
Editura Trei - 2017


Romanul asupra căruia m-am oprit astăzi pentru a vi-l recomanda, "Acolo unde femeile sunt regi", vorbeşte despre iubirea maternă sub diferite forme, dar, totodată, introduce cititorul şi în lumea exotică a Nigeriei, cu senzaţiile, culorile şi mirosurile care o definesc.
Elijah, un băieţel nigerian în vârstă de 7 ani, născut în Anglia, luptă cu propriul comportament deviant, considerând că în interiorul său se află un vrăjitor.
Elijah se află în plin proces de adopţie, sentimentele sale împărţindu-se între Deborah, mama biologică, şi Nikki, cea adoptivă.
Numai că, la un moment dat, asistenţii sociali care se ocupă de micuţ, descoperă că acesta a fost abuzat şi traumatizat fizic şi psihic în trecut.
Copilul vrea, pe de o parte, să-şi găsească liniştea alături de noua familie, dar, pe de altă parte, îşi doreşte să se convingă de dragostea mamei naturale, plătind, însă, pentru acest lucru, un preţ devastator.

"Watson creează o suită de personaje extraordinare şi construieşte o poveste remarcabilă despre dragostea familială pe fundalul unor tensiuni sociale."
Booklist

"O carte sofisticată, scrisă pe mai multe planuri, care vorbeşte despre ce înseamnă cu adevărat o familie şi despre ceea ce trebuie să facem pentru cei pe care îi iubim."
Kirkus Reviews

joi, 25 octombrie 2018

Corina Chiriac - La mulţi ani!



"E greu să cuprinzi în cuvinte cariera, harul şi carisma Corinei Chiriac.
Fiecare pas a fost o realizare, fiecare cântec, o piatră la temelia muzicii uşoare româneşti. Muzica a fost, este şi va fi mereu viaţa sa.
De la primii paşi, notele muzicale au însoţit-o..."
Loreta Popa - "Taifasuri"

"Fiecare dintre noi, probabil, încearcă să-şi idealizeze copilăria şi adolescenţa, pentru că sunt ani în care naivitatea ar trebui să-şi spună cuvântul în tot restul vieţii, să fie un leagăn de bunătate, din care să ne hrănim pe mai târziu, când n-o să mai credem în iluzia asta."
Corina Chiriac - "Adevărul", 2012

"Am avut norocul să fiu foarte ambiţioasă şi să iubesc fiecare scenă pe care am cântat, fie că era la Dâlga, fie că vorbesc de Tropicana Club din Havana. Şi că nu am crezut niciodată în câştiguri uriaşe care te fac fericit.
Viaţa are nevoie de motivaţii, iar banii nu sunt aşa ceva. Ei sunt, aşa cum spun americanii, un subprodus al succesului."
Corina Chiriac - "Dilema Veche", 2014

"După atâţia ani de experienţă, aş îndrăzni să spun că mai importantă decât frumuseţea... este atitudinea artistului care se adresează publicului."
Corina Chiriac - Revista "Tango", 2011

"Cred că oriunde în lume, viaţa de artist este un carusel colorat pe dinafară, dar foarte nesigur, învârtind intrigi şi calomnii...
Eu am fost privilegiată:
am dat dragoste sinceră publicului şi am primit multă iubire!"
Corina Chiriac - "Jurnalul Naţional", 2011

"Artist cu o carieră impresionantă, Corina Chiriac a marcat două decenii de muzică uşoară românească. De la primul ei succes, câştigarea, în 1970, a influentului show TV "Steaua fără nume", şi până la Trofeul "Festivalului de la Mamaia", adjudecat în 1988, cu puţin timp înainte de plecarea din ţară, a fost unul dintre cele mai importante staruri ale culturii pop din România acelor vremuri."
Paul Breazu - "Dilema Veche", 2014

Puteţi lectura interesante mărturisiri ale artistei CORINA CHIRIAC,
accesând următoarele link-uri:

Nicolae Furdui Iancu - La mulţi ani!



"Poate soarta a vrut ca eu să fiu interpret de cântec popular, să port acest cântec în toate colţurile ţării şi în toată lumea."
Nicolae Furdui Iancu
"Tribuna noastră", 2003

"Nu am fost niciodată tentat să părăsesc ţara. Nici măcar când am fost în concerte în străinătate înainte de 1989, când foarte mulţi români aproape şi-au sacrificat viaţa fugind peste graniţe, supunându-se la riscuri foarte mari...
Nu mi-am dorit niciodată să plec din România.
Având această pasiune, care la un moment dat s-a transformat în profesie, am considerat că nicăieri nu e mai bine ca în ţara ta, nu poţi să interpretezi cântecul popular românesc..."
Nicolae Furdui Iancu
"Gândul", 2013

"Românii iubesc cântecele mele pentru că sufletele lor tânjesc după dreptate, iar cei care nu sunt în ţară trăiesc cu dorul de ţară, de pământ.
Mi-am creat un nume prin muncă multă, folosind talentul
primit de la Dumnezeu.
Sunt recunoscător românilor pentru că mă iubesc.
Le mulţumesc tuturor şi sper să ne fie mai bine de acum!"
Nicolae Furdui Iancu
"Jurnalul Naţional", 2013

miercuri, 24 octombrie 2018

Draga Olteanu Matei - La mulţi ani!



"Pe măsură ce notorietatea sa creştea, alimentată pe de o parte de film, pe de alta de teatru şi televiziune, Draga Olteanu-Matei se dovedea pe deplin conştientă de responsabilitatea imensei popularităţi. De aceea n-a avut niciodată odihnă până n-a cizelat cu graţia şi răbdarea unui bijutier
fiecare rol.
N-a întrecut-o nimeni în a da viaţă personajelor sale cu pitoresc balcanic. Şi-a pus amprenta pe fiecare. E imposibil să uiţi rolul din "Golgota", sau pe cel din "Patima", "Toamna bobocilor", "Iarna bobocilor", "Cucoana Chiriţa" şi "Nea Mărin miliardar", şi câte mai sunt... Evident spaţiul nu ne permite să le amintim pe toate.
Există în toate acestea o vibraţie aparte, o ardere, o îndârjire numai a sa, specifică, pe care nu o poţi trece cu vederea. Când i s-a spus că va face comedie, a început să plângă şi să tot plângă! Să arate că poate face dramă. Şi-atunci i s-a spus că nu este de-ajuns să plângă ea, trebuie să-i facă şi pe alţii să plângă.
Nu a luat-o niciodată pe drumuri cunoscute de alţii şi a refuzat compromisurile de orice natură ar fi fost acestea. De la domnia sa am învăţat să spun pe nume lucrurilor care mă deranjează, să fac şi nu doar să vorbesc despre ceva anume şi mai ales să stau cu fruntea sus. (...)
Generozitatea fără margini, spontaneitatea artistică, optimismul incurabil, toate acestea definesc personalitatea actriţei Draga Olteanu-Matei. Peste toate însă există o putere de muncă pe care rar o întâlneşti şi care a fost răsplătită cu moneda admiraţiei, respectului şi a iubirii marelui public."
LORETA POPA
"Jurnal Spiritual", 2013

"Dacă vrei să înveţi ceva şi te interesează ca drumul tău să fie frumos, şi curat în viaţă şi bun eşti atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viaţă, care fac ceva pentru semenii lor."

"Marile noastre exemple au fost uriaşii actori de dinaintea noastră, mentorii noştri care nu numai că susţineau nemijlocit spiritualitatea românească, dar prin talent şi interpretare depăşeau cele mai proeminente figuri ale actorilor de talie internaţională. Educaţia primită până la vârsta majoratului, experienţele parcurse – iar generaţia mea a trecut prin momente foarte grele – profesorii noştri, adevărate enciclopedii, ne erau călăuze în hăţişul multelor impresii contradictorii ce ne asaltau din toate părţile. Am avut un noroc uriaş, mulţumesc lui Dumnezeu că am putut să-i prind pe toţi."

"Poate vi se pare ciudat, am lăsat să curgă timpul în voia lui pentru că şi aşa nu mai aveam ce să-i mai fac. Planuri nu mi-am făcut niciodată. Am fost preocupată să produc ceva, să fac ceva şi într-adevăr nu am stat. Mi-am şi trăit viaţa cu plăcere pentru că fiecare clipă este preţioasă şi nu trebuie să o pierdem sub nici o formă. Fiecare clipă trebuie să fie o bucurie, cu excepţia necazurilor pe care ni le dă soarta."
"Dacă ar fi posibil m-aş opri la vârsta la care aş fi aptă de muncă, pentru că până atunci ai nişte acumulări şi din momentul acela începi să guşti viaţa, să o înţelegi mai bine, să o trăieşti pur şi simplu. Îmi rămâne însă regretul că nu pot să o iau de la început."

"Dumnezeu m-a ajutat să depăşesc toate obstacolele din viaţa mea. Cine te mai poate ajuta?
Nu-mi place să mă bat cu pumnul în piept, eu zic Dumnezeu din convingere, din toată fiinţa mea. Eu chiar aşa am simţit, în momentele foarte grele din viaţa mea m-am concentrat foarte tare asupra acelui lucru, am încercat să-l înţeleg, am încercat să văd de unde vine, din ce cauză, să realizez ce se întâmplă cu mine, iar în jurul meu l-am simţit pe Dumnezeu ca pe un stâlp de care mă ţin. A fost stâlpul meu de sprijin în viaţă. În momentul acela s-a rezolvat tot. Asta am simţit eu."
DRAGA OLTEANU MATEI
"Jurnal Spiritual", 2013

vineri, 19 octombrie 2018

Mioara Velicu - La mulţi ani!






"Există oameni asupra cărora timpul nu are nici un fel de putere. Mioara Velicu se numără printre ei. Interpretă de excepţie a muzicii populare, îşi face meseria cu atâta dăruire şi bucurie, încât tinereţea nu se desparte de ea. Şi nici iubitorii muzicii populare, nostalgici, încă, dupa frumuseţea tradiţiei româneşti..."
Bogdana Tihon Bulica,
"Formula AS", 2008

Margareta Clipa - La mulţi ani!


"Margareta Clipa – un nume predestinat parcă să radieze în jurul său lumină, bucurie, aidoma clipei în care sufletul vibrează privind o floare de... margaretă.
Și dacă suntem tentați să-i cerem acestei gingașe flori prin fiecare petală imaculat de albă răspunsul la întrebarea: "mă iubește... nu mă iubește?", Margareta Clipa cu aceeași imaculată culoare a sufletului său ne va spune de fiecare dată:
"Vă iubesc! Vă iubesc pe voi, oamenii, și vouă vă dăruiesc tot ceea ce am mai bun și mai frumos: cântecul meu."
Realizator Radio România Actualități,
Eugenia Florea

"Stăruința interpretei de a păstra și perpetua specificul folclorului bucovinean este de-a dreptul remarcabilă. În cântecele ei se regăsesc deopotrivă tipare tradiționale arhaice, ca și elemente mai noi de textură melodică, dar și acestea respectând particularitățile specifice zonei.
În tot acest răstimp în care s-a scurs de la debut și până astăzi, Margareta Clipa a știut să comunice cu lumea, reușind să polarizeze în jurul ei atenția publicului din sălile de concert, a specialiștilor și a tuturor
iubitorilor de cântec."
Redactor TVR,
Elise Stan


"A luptat, a zâmbit, a plâns și a mers mai departe... A mers frumos, a fost statornică și hotărâtă, n-a prea făcut concesii, deși îi este tare drag succesul...
A dorit să cucerească publicul și pentru asta și-a pus mereu mintea la contribuție, pentru că ea, mintea, doar ea poate pune în valoare talentul.
Margareta a privit mereu înainte, dar s-a bazat în primul rând pe tot ceea ce a învățat de la cei care au fost... de la cei pe care i-a admirat de micuță.
E bine să fii apreciat, e bine să fii aplaudat și recunoscut între celebritățile zonei, dar, cu siguranță, cel mai bine este să simți, în clipele tale de liniște, că ce ai realizat nu a fost tocmai fără importanță."
Realizator TVR,
Mărioara Murărescu