La mulţi ani, Adriana Apostol!

Adriana Apostol, îndrăgită interpretă de muzică populară din zona Moldovei, s-a născut la 30 iunie 1968, în satul Brăteşti (comuna Stolniceni Prăjescu, judeţul Iaşi).

A absolvit Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi şi „Consiliere educaţională şi orientare vocaţională” la Facultatea de Psihologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”.

Cântă de mic copil (moştenind din familie talentul), dar pasiunea adevărată pentru muzică a început în perioada liceului, când a fost solist cor, solist al grupului folcloric şi a primit diverse premii la concursurile şi festivalurile de profil.

Primii paşi pe drumul muzicii i-a făcut alături de interpretul păşcănean - Cristinel Iordăchioaia, cu care a cântat în duet, lansând împreună şi un album.

În paralel cu profesia de dascăl (este învăţător clasele I - IV şi profesor de Psihologie la liceu), desfăşoară o susţinută activitate pe plan artistic, fiind prezentă în cadrul spectacolelor şi emisiunilor radio-tv de folclor.

Scrie versuri atât pentru melodiile pe care le interpretează, cât şi pentru alţi interpreţi.

De 30 de ani, se ocupă de grupuri folclorice de copii, pe care-i îndrumă cu mare drag.

Îi place să scrie poezii, dar şi poveşti pentru copii.

Este căsătorită şi are o fată.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Paul Constantinescu

Celebrul compozitor şi profesor român de origine evreiască - Paul Constantinescu - s-a născut la Ploieşti, la 30 iunie 1909, şi s-a stins la Bucureşti, la 20 decembrie 1963.

A început studiile muzicale în oraşul natal, în 1919, continuându-le apoi la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, având drept profesori pe Mihail Jora, Constantin Brăiloiu şi Dimitrie Cuclin.

Între 1933 - 1935, şi-a perfecţionat studiile muzicale la Viena.

Întors de la Viena, a încercat să se angajeze ca profesor la Ploieşti, dar Ministerul a preferat pe altcineva.

Sprijinit de foştii săi profesori, s-a angajat bibliotecar muzical la Societatea Română de Radio, iar în paralel, a fost profesor de armonie, contrapunct şi compoziţie la Academia de Muzică Religioasă, apoi la Şcoala de Muzică Militară şi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”.

În paralel a desfăşurat activitate de violonist, dirijor, compozitor, a cules folclor, a susţinut prelegeri, conferinţe, a participat la emisiuni radio-tv.

A fost şi consilier pentru secţia de cinematografie în Ministerul Propagandei Naţionale şi la Radiodifuziunea Română.

Principalele sale creaţii:

- muzică pentru teatrul liric: „O noapte furtunoasă”, „Meşterul Manole”, „Nuntă în Carpaţi”, „Pană Lesnea Rusalim”;

- muzică simfonică: „Suita românească”, „Simfonie”, „Simfonia I”, Variaţiuni libere asupra unei melodii bizantine din secolul al XIII-lea - pentru violoncel şi orchestră, Concert pentru pian şi orchestră, Concert pentru orchestră de coarde, Concert pentru vioară şi orchestră, Concert pentru harpă şi orchestră, Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră, Simfonia ploieşteană;

- muzică vocal - simfonică: „Ryga Crypto şi Lapona Enigel”, „Patimile şi Învierea Domnului” - oratoriu bizantin de Paşti, „Naşterea Domnului” - oratoriu bizantin de Crăciun;

- muzică de cameră: două Studii în stil bizantin - pentru vioară, violă şi violoncel, Sonatina bizantină pentru violă sau violoncel solo, Concert pentru cvartet de coarde, Baladă haiducească pentru violoncel şi pian;

- muzică pentru pian: Trei piese pentru pian; Toco-Toccatina;

- muzică corală: „Mioriţa” - poem coral, 4 Madrigale pe versuri de M. Eminescu: „Freamăt de codru”, „La mijloc de codru des”, „Peste vârfuri”, „Stelele-n cer”;

- muzică vocală: numeroase lied-uri, pe versuri de Eminescu, Goga, Coşbuc, Şt. O. Iosif etc;

- muzică de film: „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „Moara cu noroc”.

Paul Constantinescu a primit titlul de „Maestru Emerit al Artei”, a fost membru corespondent al Academiei Române, iar din 2009, post-mortem, a devenit „Cetăţean de Onoare al Municipiului Ploieşti”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Şerban Pavlu!

Îndrăgitul actor de teatru şi film - Şerban Pavlu - s-a născut la Bucureşti, la 29 iunie 1975.

De la o vârstă fragedă i-a însoţit deseori la teatru pe părinţi şi era fascinat de tot ce însemna decoruri, lumini, ce se petrecea în spate. Însă nu-i plăcea să meargă la teatrul de păpuşi; prefera piesele cu oameni mari.

În copilărie, timp de 7 ani a practicat polo pe apă, dar a fost nevoit să renunţe, din cauza unor probleme medicale. S-a reapucat de sport în liceu, făcând baschet.

Detesta serbările şcolare şi manifestările patriotice, încercând mereu să se sustragă de la aceste activităţi. Cu toate acestea, la 10 ani, a „regizat” cartea „Recreaţia mare”, având succes la serbare.

La 18 ani, când trebuia să aleagă facultatea unde să dea admitere, ar fi dat examen la Filologie, dar îşi dorea să facă Teatru. Fiind timid şi speriat de ideea de a apărea în faţa publicului, s-a pregătit pentru Regie. La sugestia unei prietene de familie, a urmat Actoria, în cele din urmă, ceea ce nu regretă deloc.

A absolvit UNATC „I. L. Caragiale” în 1997 (la clasa profesorului Alexandru Repan).

În timpul facultăţii a debutat în teatru, în piesa „Roberto Zucco”.

Primul rol în film - deşi era mai mult o scurtă apariţie - a fost în „Stare de fapt”, despre care spune:

„Eu eram un miliţian care o încarcera pe Oana Pellea. Un tip care o lua de pe scară şi o ducea pe un culoar ca să o închidă în celulă. Atât.”

În 1998 a apărut în lungmetrajul lui Lucian Pintilie, „Terminus paradis“, iar în 2009 a jucat în „Cea mai fericită fată din lume“, un film semnat de Radu Jude. Primul rol titular a fost în „Toată lumea din familia noastră“ (regia Radu Jude), urmat de cel din „Roxanne“ (regia Vali Hotea).
Alte filme în care a fost distribuit: „Război în bucătărie”, „15”, „Nuntă mută”, „Câinele japonez”, „Faţă în faţă”, „Faimosul Paparazzo”, „După-amiaza unui torţionar”, „Turnul din Pisa”, „3 păzeşte”, „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, „Moartea domnului Lăzărescu”, „O secundă de viaţă”, „Schimb valutar”, „Alexandra”, „Fotografia”, „Ursul”, „Umbre” (serial HBO), „Queen Maria of Romania”.

Piese de teatru în care a apărut: „Bădăranii”, „Trandafirii roşii” şi „Turandot” – toate la „Bulandra”; „Şeful”, „Intriga”, „Demnitate” – la „Avangardia”.

A făcut dublaje în producţiile: „Big Time Rush”, „Kim Possible”, „În junglă”, „Madagascar 2”, „Kung Fu Panda”, „Să zburăm spre Luna 3D”, „Rio”, „Kung Fu Panda 2”, „Maşini 2”, „Winnie de pluş”, „Ştrumfii”, „Păpuşile Muppets”, „Jim Button”, „Clopoţica şi comoara pierdută”, „Jake şi piraţii din ţara de nicăieri”, „Violetta”, „Avatar: Legenda lui Aang”, „Legenda lui Korra”, „iCarly”, „Ben 10”, „Haideţi, tineri titari!”.

A apărut în emisiunea de umor „În puii mei”.

În 2013, a primit Premiul Gopo pentru cel mai bun actor într-un rol principal, pentru personajul din „Toată lumea din familia noastră”.

Este căsătorit şi are doi copii.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Anatol Mîrzenco!

Anatol Mîrzenco, îndrăgit interpret, compozitor, textier şi actor din Republica Moldova, s-a născut la 29 iunie 1959, în Chişinău, într-o familie de învăţători.

Şi-a petrecut copilăria în satele Condriţa, Scoreni, Tătărăşti şi în orăşelul Străşeni - acolo unde, la 8 ani, părinţii l-au înscris la şcoala de muzică.

În 1976 a început studiile la şcoala profesională tehnică nr. 1 din Chişinău (meseria sudor electric) şi a făcut parte din formaţia vocal-instrumentală a instituţiei (bas chitară - vocal).

Între 1980 - 1981, a fost membru al formaţiei vocal-instrumentale a Casei de cultură din Străşeni.

În 1980 a apărut şi primul cântec - „Reîntoarcere”, care în scurt timp a devenit şlagăr.

Între 1981 - 1984 a făcut parte din taraful Casei de Cultură din Străşeni, în calitate de contrabasist.

În 1985, împreună cu Tudor Ungureanu, a format Ansamblul etnofolcloric „Ştefan-Vodă”.

În 1986 a înfiinţat propria trupă, alături de fratele său.

În toamna lui 2011 a mers la Munchen pentru a face înregistrări.

De-a lungul carierei, a lansat mai multe materiale discografice, cum ar fi: „Eu sunt logodnicul durerii”, „Primiţi-mă aşa cum sunt”, „Lacrimi de bărbat”, „Aştept să-mi spui”, „De dragoste şi dor”, „M-am îndrăgostit”, „Am venit cu lăutarii”, „Azi cu toţii să ne petrecem”, „Când o să mă întorc acasă”, „Il ballo di Maratona”.

Ca actor a jucat în: „Milika”, „Tunete”, „Lapte de pasăre”.

Este „Artist Emerit al Republicii Moldova” din 2009, iar din 2014 - „Artist al Poporului”.

Alte premii primite: „Microfonul de aur” - 2003, „Potcoava de aur” - 2008, precum şi distincţii la: Festivalul „Dan Spătaru” - Medgidia, 2010, Festivalul Internaţional - Dorohoi, 2016, „Firicel de busuioc” - 2019 etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

„... acolo unde mama sărută albumul...”

„Dacă aş avea două suflete, unul mi-ar fi plin cu cântec, iar celălalt, cu poezie...”

 

„Copil fiind, străbăteam cărările satului cu o cantă cu apă, până acolo unde ştiam că e mama la secerat de grâu.
În arşiţa verii, căutând mereu spre drumul de unde ar fi trebuit să vin, cânta să-i mai treacă de sete.
Ascuns după răzor o ascultam şi încet îi murmuram cântecul.
Ciudat, ea îmi auzea murmurul şi mă striga pe nume.

„Ai grijă să nu cânţi mult! O să te doară inima...”
Astăzi, poate tocmai de aceea cânt.”

 

„Am auzit atâtea hori pe pământ, că într-o noapte am început şi eu să horesc. Prima care m-a ascultat a fost mama. Fericită, a deschis fereastra, ca să mă audă şi tata, şi lumea care trecea pe uliţă, şi îngerii înfloriţi în mălinul din poartă.

Astăzi, mama şi tata nu mai sunt. Nu mai e nici mălinul, iar pe uliţă nu mai trece nimeni. Au rămas doar horile. Şi îngerii care să ducă horile într-o casă ţărănească din cer. Acolo unde mama sărută albumul cu fotografii.”

Ovidiu Purdea - Someş

La mulţi ani, Ovidiu Purdea - Someş!

Îndrăgitul interpret de muzică populară - Ovidiu Purdea - Someş (nume real: Ovidiu Purdea) - s-a născut la 29 iunie 1965, în localitatea Gârbăul Dejului (comuna Căşeiu, judeţul Cluj), într-o familie de ţărani.

Pasiunea pentru muzica populară o are încă din copilărie, atunci când asculta la radio interpreţi consacraţi. Cu toate acestea, după cum singur declara într-un interviu, până în clasa a VI-a a fost un copil timid, emotiv şi mereu plângea dacă trebuia să cânte sau să recite.

Iniţial, văzând că are voce, mama l-a sfătuit să se facă preot, dar, până la urmă a ajuns militar de carieră, însă din întâmplare, luându-se după un coleg de clasă care dădea examen la Liceul Militar.
A absolvit Liceul Militar „Mihail Viteazul” din Alba Iulia şi Şcoala Militară de Ofiţeri Activi - Sibiu (specialitate Ofiţeri chimici).

A urmat Şcoala Populară de Artă din Oradea şi este licenţiat în Antropologie şi Filozofie - Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca.

Ovidiu Purdea - Someş este şi publicist, poet, ofiţer, redactor - şef al ziarului „Orizont militar” al Diviziei 4 Infanterie „Gemina”.

A debutat pe plan literar în 1985, în revista „Transilvania”, apoi a publicat în revistele: „Familia”, „Tribuna”, „Viaţa Armatei”.

Debutul la radio şi televiziune a avut loc în anul 1994.

În 1997 a publicat primul volum de poezie - „Raniţa cu iubire”, urmat de: „Şi VIP-urile au fost soldaţi” (interviuri, vol. I în 1998, vol. II în 2002), „Lumina răstignită” (versuri, 2000), „Nunta pe Valea Sălătrucului” (lucrare ştiinţifică), „Pedepsiţi-mă pe mine!” (însemnări, 2014).

Pe plan muzical a primit, de-a lungul timpului, numeroase premii şi distincţii:
- 1994 - Premiul II - Festivalul Naţional al Cântecului de Cătănie, Cluj-Napoca;
- 1995 - Premiul I – Festivalul „Alină-te dor, alină”, Cicârlău, jud. Maramureş;
- 1995 - Premiul II – Festivalul Naţional Studenţesc de Folclor, Cluj-Napoca;
- 1995 - Menţiune - Festivalul Naţional al Cântecului de Cătănie;

- 1997 - Câştigător al Topului Transilvania - TVR Cluj;

- 2000 - Câştigător al Topului Transilvania - TVR Cluj;

- 2000 - Câştigător al Topului Topurilor „Acasă la români” - Acasă TV;
- Nominalizat în primii 10 artişti clujeni ai anului 2005, în cadrul galei „Clujeni de nota 10”.

A colaborat cu Ansamblurile folclorice „Mărţişorul”, „Mugurelul”, „Izvoraşul”, „Nuntaşii Bihorului”, a participat la numeroase spectacole, emisiuni folclorice de radio şi televiziune.

A lansat mai multe albume: „Care om n-are noroc”, „Dă-mi, Doamne, da’ nu-mi da mult!”, „Ovidiu Purdea - Someş recită din versurile sale”, „Mândră seară de Crăciun”, „Io la mândra când mă duc”, „Cântece şi doruri din Ardeal”.

Este inclus în „Dicţionarul cu poeţi” şi „Poeţi clujeni contemporani”, se numără printre organizatorii Festivalului Naţional al Cântecului de Cătănie, a realizat spectacole şi reportaje în teatrele de operaţii militare din Bosnia şi Kosovo.

Este căsătorit şi are un copil.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Cultura - parte integrantă a progresului...”

„Uneori am impresia că ne înecăm în propria libertate.

Eu consider cultura ca o parte integrantă a progresului lumii şi al omului.

Şi aş vrea o Românie care, în momentul când se discută o problemă ce ţine de rătăcirea artistului din orice domeniu, cei care diriguiesc, care ţin punga, să ia poziţie.

Nu de drepţi, ci de îndreptare!

Aş vrea totuşi o Românie în care cultura să primească mai mult interes...”

Dorel Vişan, 2017

„Dumnezeu făcea parte din familia oamenilor”

„Pe vremea aceea, copilăria era copilărie şi toate etapele ei erau marcate de diferite responsabilităţi.

În primul rând, eu am avut norocul să mă nasc şi să trăiesc într-un sat unde funcţiona bunul-simţ.

Dumnezeu făcea parte din familia oamenilor.

Aşa a fost copilăria mea şi asta a fost copilăria multor copii din acele vremuri, din zone sărace şi simple, care s-au ridicat apoi.

Totul era legat de muncă, nimic nu era în afara muncii.”

Dorel Vişan, 2012

La mulţi ani, Dorel Vişan!

Dorel Vişan, unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi actori români, poet şi profesor, s-a născut la 25 iunie 1937, în satul Tăuşeni (comuna Bonţida, judeţul Cluj).

Iniţial, Dorel Vişan s-a pregătit să devină învăţător, urmând cursurile Şcolii Normale (Pedagogice) de la Cluj, a fost dascăl la Şcoala de aplicaţii şi, apoi, timp de trei ani - profesor de Educaţie fizică, într-o şcoală generală.
În 1965 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti şi a fost angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cluj.

Pe marele ecran a debutat în 1974, în comedia „Păcală”.

Rolul său de referinţă rămâne cel din filmul „Iacob”, pentru care a fost apreciat şi de cotidianul „The New York Times”.

De-a lungul carierei, a interpretat peste 40 de roluri în teatru şi a fost distribuit în peste 50 de producţii cinematografice.

În paralel cu activitatea artistică, a fost şi director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, precum şi profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai”.

Dintre cele mai importante premii pe care le-a primit, amintim:

- 1981 - Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină - Festivalul Filmului Românesc de la Costinești;

- 1987 - Premiul „Cel mai bun actor al anului” - acordat de Asociația Oamenilor de Teatru;

- 1988 - nominalizare pentru „Cel mai bun actor” - Festivalul European al Filmului;

- 1995 - Premiul pentru interpretare masculină (rolul din „Senatorul melcilor”) - Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța

- 2002 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler - „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă” - acordat cu prilejul celebrării unui veac de film românesc;

- 2003 - Premiul de Excelență TIFF - pentru activitatea neîntreruptă în slujba artei.

Principalele filme în care a jucat sunt: „Păcală”, „Trecătoarele iubiri”, „Tănase Scatiu”, „Mânia”, „Iarba verde de acasă”, „Între oglinzi paralele”, „Gustul şi culoarea fericirii”, „Drumuri în cumpănă”, „Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanul”, „Înainte de tăcere”, „Bietul Ioanide”, „Rug şi flacără”, „Mireasa din tren”, „O lacrimă de fată”, „Casa dintre câmpuri”, „Bună seara, Irina!”, „Semnul şarpelui”, „Probleme personale”, „Castelul din Carpaţi”, „Baloane de curcubeu”, „Năpasta”, „Femeia din Ursa Mare”, „Faleze de nisip”, „Lovind o pasăre de pradă”, „Bunicul şi o biată cinste”, „Domnişoara Aurica”, „Furtună în Pacific”, „Piciu”, „Sezonul pescăruşilor”, „Sper să ne mai vedem”, „Declaraţie de dragoste”, „Cale liberă”, „Pădureanca”, „Moromeţii”, „Iacob”, „Un bulgăre de humă”, „Undeva în Est”, „Drumul câinilor”, „Rămânerea”, „Balanţa”, „Vulpe”, „Timpul liber”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Începutul adevărului (Oglinda)”, „Senatorul melcilor”, „Prea târziu”, „Ultima gară”, „Fii cu ochii pe fericire”, „Torniamo a casa”, „Zapping”, „Manipularea”, „Valsul lebedelor”, „Turnul din Pisa”, „Occident”, „Noro”, „Magnatul”, „Sindromul Timişoara – Manipularea”, „Dallas Pashamende”, „Sistemul nervos”, „Ticăloşii”, „Gala”, „Inimă de ţigan”, „The Dot Man”, „Dincolo de America”, „Cocoşul decapitat”, „Doar cu buletinul la Paris”.

În 1995 a debutat şi în domeniul literar, cu poezii apărute în revista „Steaua”, publicând apoi mai multe volume de versuri şi fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Cluj.

A fost căsătorit cu Maria Vișan, timp de 29 de ani (până la decesul acesteia, în 1993), împreună având trei copii.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Ana Cernicova!

Îndrăgita soprană Ana Cernicova, de la Chişinău, s-a născut la 24 iunie 1991.

A început să studieze pianul - la 7 ani şi canto - la 9, a urmat Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga” (Secţia Muzicologie) şi Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (licenţă şi masterat) - specializarea Canto academic şi tehnica interpretării.

În 2009 a câştigat Trofeul Festivalului „Două inimi gemene”.

De-a lungul timpului, a participat la peste 70 de concursuri internaţionale, încă de la vârsta de 9 ani, obţinând 30 premii I şi 9 trofee.

A participat la selecţiile naţionale pentru Concursul „Eurovision” şi, împreună cu fiica, a ajuns în finala concursului tv „Românii au talent”.

A fost finalistă a Concursului „Francisco Vinas” - Spania, deţine premiul „Simpatia publicului” - Cehia, 2018, a participat la concertele dedicate maestrului Eugen Doga, a cântat alături de Moldovan Youth Orchestra la evenimentele „Pop Simfonic”.

Activează pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” din Chişinău, din 2015, când a debutat - pe 29 noiembrie - în rolul Adinei din „Elixirul dragostei”.

A fost căsătorită timp de cinci ani cu artistul Valentin Uzun şi împreună au o fetiţă - Amelia, care le calcă pe urme.

În timpul liber, îi place să citească, să compună, să petreacă momente preţioase alături de cei dragi.

Consideră că succesul îl datorează mamei şi bunicii, care au crezut în ea, au investit timp, resurse, oferindu-i dragoste şi răbdare, dar şi profesorilor care au îndrumat-o.

Autor: Pe o aripă de cânt

Noaptea Sânzâienelor

"Noaptea Sânzienelor, între cer şi pământ...

Iubite de Lună şi vânt, plutesc peste plaiuri

Alaiuri de zâne cântând.

Cunune-mpletesc... din razele Lunii,

Din florile-alese, proaspăt culese,

Din roua de seară... cunune-mpletite.

Soarele şi Luna... de-or purta cununa,

Fi-vor numai Una.

Apoi, în pădurea bătrână,

Zâne la fântână aşază pe ape

Iubiri arzătoare, din raze de floare.

În noaptea minunată, se-arată atunci, odată,

Din dragoste-ntrupat Stejarul fermecat...

Razele Lunii i-au despletit cununa

Şi zânele-i ţeasă din lumina-aleasă.

La rădăcina lui te-aştept, Zburător purtat de vise.

În miez de noapte, un sărut pe buze îţi voi pune.

În braţe să mă ţii, în ochii-ţi să mă pierd... până-n zori de zi

Şi zâne să ne cânte, pe aripi să ne poarte,

De mână să ne ţinem, iubind în miez de noapte,

În noaptea fermecată."

Folclor românesc

„Dumnezeu lucrează prin oameni...”

„Am moştenit cântecul de la părinţi, dar am cântat mereu.

De multe ori nici nu mă mai gândesc la vreo regulă, cu toate că am citit mult despre tehnici interpretative şi stiluri, las vocea să curgă cum ştie ea, să aline şi să bucure inima omului întristată...”

 

„Lauri și ghimpi sunt peste tot și în fiecare domeniu, nu trebuie însă să acordăm atenție răutăților și oamenilor mai puțin buni. Astfel am procedat de nenumărate ori.

Știu ce doresc de la viață, știu ce vreau să fac, știu că trebuie să lupt.”

 

„Nu e ușor departe de casă, dorul e greu și mai greu te apasă...”

„Dumnezeu lucrează prin oameni, iar eu am avut norocul să întâlnesc oameni frumoși la suflet și chip, care au știu să aprecieze talentul, frumosul și calitatea.”

 

„Sper să aduc bucurie unde merg, prin ceea ce fac...”

Grigore Gherman

 

„Când îi ascultăm vocea-i măiastră, de un lirism tulburător, ne părăsesc tristeţile şi ne înfloresc în suflet bucuriile, visele ne poartă pe aripile alintătoare ale frumoaselor sale cântece şi melodii, scrise de tânărul artist cu vocaţie, din inimă, pe o floare de alean, pe o frunză de dor de Bucovina, înrămată ca o sacră icoană în sufletul lui, dor de părinţi, de Acasă...”

Diana Toma – „Zorile Bucovinei”, 2015

La mulţi ani, Grigore Gherman!

Îndrăgitul interpret de muzică populară - Grigore Gherman, s-a născut la 23 iunie 1987, în satul Pasat (Cernăuţi - Ucraina), în Ţinutul Herţa (Nordul Bucovinei).

Se pare că dragostea pentru muzică a moştenit-o din familie - bunicul matern era un cunoscut lăutar, care cânta la vioară foarte bine, la fel ca şi bunicul de pe tată; fraţii mamei cântau la diverse instrumente, iar mama lui Grigore avea o voce foarte frumoasă.

Încă din copilărie, privind la televizor, îşi dorea să cânte şi să ajungă pe scenele mari.

A urmat Şcoala de muzică din Mogoşeşti şi a urcat pe scenă - pentru prima dată - la vârsta de 12 ani, alături de Orchestra Valea Prutului, din Horbova.

A absolvit Facultatea de Litere - Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii „Yurii Fedkovici” din Cernăuţi şi Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia Compoziţie Muzică Uşoară.

În timp ce urma studiile la Cernăuţi, în 2009, a obţinut Premiul al II-lea la Concursul „Studentul anului”.

Şi-a început activitatea literară înainte de a se muta în România, publicând poeme în reviste şi ziare din Cernăuţi, dar şi din Republica Moldova sau România.

În 2009 a apărut volumul de debut - „Epoca nedescifrată”, iar în domeniul literar a primit două premii pentru poezie: Premiul „Octavian Goga” şi Premiul „Septentrion literar”.

Pe plan muzical, talentul său a fost recunoscut prin mai multe premii pe care le-a primit la diferite festivaluri şi concursuri, cum ar fi:

- Trofeul - Festivalul „În grădina cu flori multe”;

- Trofeul - Festivalul „Ponoare, Ponoare”;

- Trofeul - Festivalul „Pe marginea Dunării”;

- Premiul I - Festivalul „Irina Loghin”;

- Premiul I - Festivalul „Munte, munte, brad frumos”;

- Premiul al II-lea - Festivalul „Mamaia”;

- Premiul al II-lea - Festivalul „Doina Bărăganului”;

- Premiul de Popularitate - Festivalul „Pe deal la Teleormănel”;

- Premiul Radio România - Festivalul „Mariana Drăghicescu”;

- Premiul de Popularitate - Festivalul de muzică uşoară „Ghiocelul de aur”;

- Premiul pentru cel mai autentic costum popular românesc - Festivalul „Doina”.

A cântat împreună cu mari orchestre, inclusiv cu „Lăutarii” maestrului Nicolae Botgros, cu „Mugurelul” şi „Folclor”, toate de la Chişinău, „Doina Gorjului”, „Valahia”, „Doina Bărăganului”, „Balada Siretului”, „Ciocârlia” etc

A lansat mai multe materiale discografice, este invitat deseori în emisiuni radio-tv de folclor şi participă la numeroase spectacole în ţară şi în străinătate, evenimente publice sau private.

A fost moderator, pentru un sezon, al emisiunii „La hanul cu veselie”, de la Favorit TV.

În prezent este şi profesor de pian şi canto pentru un grup de copii - „Mlădiţe ilfovene”, împreună cu interpreta Marioara Man Gheorghe.

A scris versuri pentru unele dintre cântecele sale, dar şi pentru alţi colegi: „Miere dulce-i dragostea”, „Grigoraş din Bucovina”, „Lelea cea nemăritată”, Mama”, „Prutule, când curgi la vale”; „De la Iaşi la Chişinău” (interpret: Constantin Bahrin), „Gospodar ca mine nu-i” (interpret: Andrei Balan), „La cireşul de pe vale” (interpretă: Iulia Mihai), „Dragă mamă, dragă tată” (interpretă: Tatiana Martin, din Chişinău), „Mamă, ceasul vieţii bate” (interpretă: Ana Pătrăşcioiu) etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Alexandru Odobescu

Scriitor, arheolog şi om politic, Alexandru Odobescu s-a născut la Bucureşti, la 23 iunie 1834, şi s-a stins la 10 noiembrie 1895.

A început educaţia în casa părinţilor, luând lecţii de la institutorul Bârzotescu, după care, în 1848, a devenit elev al Colegiului „Sfântul Sava”.

În acea perioadă a avut prima tentativă literară: „Mihai Viteazul, înfăţişare dramatică în trei părţi”.

Din 1850 a studiat Arheologia, literatura greacă şi latină la College de France din Paris (printre profesori având pe Jules Michelet şi Edgar Quinet) şi a aderat la Societatea Studenţilor Români.

S-a numărat printre întemeietorii societăţii „Junimea Românească”, din care făceau parte studenţii români din Franţa, şi, în cercul revoluţionarilor români exilaţi (Bălcescu, N. Golescu, C. A. Rosetti, Gheorghe Magheru etc), a susţinut conferinţa: „Viitorul artelor în România” (text ce va fi publicat postum, în 1907).

A făcut parte din comitetul de redacţie al revistei „Junimea Română”, unde a publicat şi articolul „Muncitorul român”, un text cu idei îndrăzneţe, progresiste şi democratice.

A tradus 13 poezii scrise de Horaţiu, primul cânt din „Iliada”, primul cânt din „Odiseea” şi primul cânt din „Georgicele” scrise de Virgiliu.

A scris poema „Oda României”, care va apărea în 1855 în revista „România literară” (atunci i s-a publicat şi „Întoarcerea în ţară pe Dunăre”).

În 1853 a susţinut bacalaureatul în Litere, după care s-a înscris la Facultatea de Litere de la Sorbona, fără însă a se mai prezenta la examenul de licenţă.

A revenit în ţară în 1855 şi a fost angajat ca funcţionar public - şef de masă la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de Apel Bucureşti şi funcţionar la Ministerul Cultelor.

În 1858 s-a căsătorit cu Alexandra (Saşa) Prijbeanu, fiica Ruxandrei Băleanu şi a contelui rus Pavel Kiseleff.

În 1861, la Bucureşti, a scos „Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte”.

În 1862, Al. I. Cuza l-a numit director în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, iar în 1863 – a preluat conducerea acestui Minister, apoi fiind şi ministru ad-interim la Ministerul Treburilor Străine.

În 1870 a fost ales membru al Societăţii Academice Române.

În 1872 a susţinut - la Ateneul Român - conferinţa „Artele din România în periodul preistoric”.

În 1873 a fost ales membru corespondent al Institutului Arheologic de la Roma.

În 1874 a fost numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

A primit „Premiul Năsturel-Herescu” din partea Academiei Române, pentru volumul „Curs de arheologie. Istoria arheologiei. Studiul introductiv la această ştiinţă”.

În 1879 a fost ales secretar general al Academiei Române.

În 1880 s-a stabilit la Paris şi, pentru un an, a îndeplinit funcţia de secretar de legaţie.

În 1887 a publicat volumul „Zece basme mitologice”.

În 1889, Academia Română i-a acordat „Premiul Năsturel-Herescu” pentru cea mai bună carte românească din perioada 1885 - 1888: „Scrieri Literare şi Istorice”.

În 1891 a devenit directorul Şcolii Normale Superioare, calitate în care a publicat mai multe manuale şcolare, printre care şi unul de gramatică.

La 10 noiembrie 1895 s-a sinucis, în urma unor tragice evenimente de ordin familial şi public.

Alexandru Odobescu este considerat unul dintre întemeietorii Arheologiei în ţara noastră.

Este autorul unui tratat - „Istoria arheologiei” - 1877 şi a unei monografii - „Tezaurul de la Pietroasa”, publicată la Paris, în 1889.

A publicat studii de folclor despre cântecele Europei Răsăritene („Cântecele poporane ale Europei răsăritene...”, „Răsunete ale Pindului în Carpaţi” etc), studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea („Poeţii Văcăreşti”, „Mişcarea literară din Ţara Românească în sec. XVIII” etc), nuvele istorice („Mihnea Vodă cel Rău” - prima dată publicată în revista „Românul”, în 1857, „Doamna Chiajna” - publicată în „Revista Carpaţilor”, în 1860) şi volume de eseuri („Câteva ore la Snagov”, „Pseudokynegeticos”).

Autor: Pe o aripă de cânt