„... acolo unde mama sărută albumul...”

„Dacă aş avea două suflete, unul mi-ar fi plin cu cântec, iar celălalt, cu poezie...”

 

„Copil fiind, străbăteam cărările satului cu o cantă cu apă, până acolo unde ştiam că e mama la secerat de grâu.
În arşiţa verii, căutând mereu spre drumul de unde ar fi trebuit să vin, cânta să-i mai treacă de sete.
Ascuns după răzor o ascultam şi încet îi murmuram cântecul.
Ciudat, ea îmi auzea murmurul şi mă striga pe nume.

„Ai grijă să nu cânţi mult! O să te doară inima...”
Astăzi, poate tocmai de aceea cânt.”

 

„Am auzit atâtea hori pe pământ, că într-o noapte am început şi eu să horesc. Prima care m-a ascultat a fost mama. Fericită, a deschis fereastra, ca să mă audă şi tata, şi lumea care trecea pe uliţă, şi îngerii înfloriţi în mălinul din poartă.

Astăzi, mama şi tata nu mai sunt. Nu mai e nici mălinul, iar pe uliţă nu mai trece nimeni. Au rămas doar horile. Şi îngerii care să ducă horile într-o casă ţărănească din cer. Acolo unde mama sărută albumul cu fotografii.”

Ovidiu Purdea - Someş