Maria Tănase - ultimul concert, cele din urmă zile, decesul...

Ultimul concert al Mariei Tănase s-a desfăşurat la Hunedoara, la 1 mai 1963, în timpul unui turneu al Orchestrei „Taraful Gorjului” din Târgu Jiu.

Turneul trebuia să se desfăşoare în perioada 14 aprilie – 25 iunie.

La 17 aprilie, la Turnu Severin, Maria Tănase a depus mult efort pentru a reuşi să termine spectacolul.

Respira greu, aşa că a mers la spitalul din Turnu Severin. I s-au făcut radiografii care au reconfirmat ceea ce ştia deja – de puţină vreme – şi anume faptul că avea cancer.

A continuat să cânte şi în următoarele două săptămâni, dar, la Hunedoara a fost nevoită să renunţe, pentru a se întoarce la Bucureşti.

Avea o tumoare la plămânul drept (neoplasm pulmonar avansat, imposibil de tratat).

Au urmat aproape două luni de suferinţă crâncenă, în care a slăbit foarte mult, avea ochii mai mereu plânşi şi abia respira.

Iniţial a fost internată la Spitalul „Bernat Andrei”, după care a mers acasă pentru câteva zile.

Este internată apoi la Spitalul „Vasile Roaită”, iar în cele din urmă la „Fundeni”.

A cunoscut neputinţa, durerea şi, în ultimele zile ale vieţii, şi-a exprimat regretul că a fumat atât de mult.

În notiţele sale, soţul Mariei – Clery Sachelarie – spunea că artista a încercat chiar să se sinucidă în acele zile, dar a fost salvată în ultima clipă de o soră medicală.

A încercat să-şi organizeze propria înmormântare încă din timpul vieţii, rugând-o pe soţia compozitorului Temistocle Popa (Cornelia Teodosiu) să-i fie alături până la final.

Aceasta povestea:

„Mi-a vorbit numai de înmormântare. Să n-o las singură, chiar când va fi moartă.

Şi să-i comand nişte lumânări de ceară curată. Îmi explica că aceste lumânări ard frumos şi nu miros.

Şi că are acasă un vas chinezesc în care ea a adunat nişte petale de trandafiri, şi să-i fac o pernă pe care să i-o pun în coşciug. Să n-o las cu capul pe paie.

S-o îmbrac cu rochia albă, pe care şi-o făcuse înainte.”

Maria Tănase era de părere că:

„... ăştia nu prea au gust, de aia doresc să păşesc dincolo cu o rochie pe gustul meu”.

Totodată, a cerut să i se pună şosete albe, un furou de mătase alb, dar să nu o încalţe cu pantofi, întrucât întreaga viaţă a suferit de dureri de picioare.

A dictat testamentul unui notar, un preot a împărtăşit-o şi i-a primit în vizită pe unii apropiaţi (Temistocle Popa, Corneliu Baba, Ioana Radu, Mia Braia etc).

În ziua de 22 iunie, a refuzat să i se mai administreze perfuzii şi să fie hrănită artificial, dorindu-şi doar să meargă acasă, pentru a vedea iarba, locuinţa, să probeze rochiile şi, de la fereastră, să privească strada.

Cornelia Teodosiu povestea că în cele din urmă clipe, Maria Tănase şi-ar fi „văzut” tatăl decedat cu câţiva ani în urmă, iar prietenei i-a cerut să împartă apă pentru ea.

După care a tăcut, iar la ora 2 fără 5, la numai 49 de ani, marea artistă a plecat din această lume.

Dorinţa sa – exprimată şi în testament - era ca nimeni să nu afle despre moartea ei, doar că era imposibil să fie îndeplinită.

Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus la Teatrul „Constantin Tănase”, unde, timp de două zile, un număr impresionant de admiratori au venit pentru a-şi lua rămas bun.

Au rostit discursuri: compozitorul Gherase Dendrino, etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, dirijorul Ionel Budişteanu, interpretul Gică Petrescu.

În după-amiaza zilei de 25 iunie, a avut loc înmormântarea.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: DCNews