Făclie
Autor: Dumitru Matcovschi
Eminescu mai trăieşte,
Eminescu n-a murit,
Eminescu pătimeşte,
Cum nimeni n-a pătimit.
Versul lui e rugăciune
Ce se plânge şi se cântă
De-un popor întreg, de-o lume
Nesupusă, neînfrântă.
Mulţi au vrut să-l bâlbâiască
Şi să-l spurce-au vrut, la fel,
Însă vatra românească
Cruce şi-a făcut cu el.
Eminescu, deci, trăieşte,
Eminescu va trăi
Soarele cât încălzeşte,
Luceafărul cât o fi.
Eminescu e făclie,
E o ţară cu minuni,
Un izvor cu apă vie,
Care vine din străbuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu