La mulţi ani, Sava Negrean - Brudaşcu!

Marea interpretă de muzică populară - Sava Negrean Brudaşcu - s-a născut la 2 iunie 1947, în satul Bucium, din judeţul Sălaj, „o vatră folclorică şi istorică extraordinară”, într-o familie de oameni simpli, plugari, de care este foarte mândră.

„Părinţii mei au fost nişte ţărani, iar măicuţa mea, fie-i ţărâna uşoară, nu a avut şcoală, dar putea să facă orice calcul în minte, orice socoteală i-ai fi dat. Tatăl meu a avut doar două clase, dar ştia trei limbi străine! În această casă de ţărani eu am făcut cea mai puternică facultate din lume, facultatea celor 7 ani de acasă. Am învăţat să fiu credincioasă în bunul Dumnezeu, să mă rog Lui pentru tot ce-mi dăruieşte. Am învăţat să iubesc munca şi să-mi câştig existenţa, pâinea cea de toate zilele, cu sudoarea frunţii.”,

povestea artista într-un interviu.

Despre numele său de... băiat, interpreta spune:

„Povestea numelui meu este tristă şi se leagă de un blestem, de un lucru nefast din familia mea. Înainte ca eu să mă nasc, părinţii mei au avut şapte prunci, care mureau la vârste mici. Am apărut în viaţa lor atunci când nici nu mai sperau că vor mai avea vreun copil. Dumnezeu s-a îndurat de ei şi m-a adus pe mine. Ca să scape de blestem, m-au „vândut” imediat după naştere pe fereastră unei vecine şi mi-au pus un nume de bărbat, ca să păcălească moartea.”

Despre copilăria grea pe care a dus-o, a povestit în mai multe rânduri. La numai 4-5 ani, lua parte la treburile gospodăreşti, mergea cu bivolii la păscut, iar la 8 ani deja gătea pentru cei din casă.

În familie a învăţat munca la pădure, a învăţat să ţeasă şi să toarcă, precum şi alte munci pe care le făceau femeile atunci. Pe atunci nu visa la o stea norocoasă şi nici nu realiza ce voce extraordinară are, dar cânta, alături de consătenii săi, în corul condus de preotul satului.

Şi-ar fi dorit să devină medic dar a ajuns profesoară pentru 15 ani, după ce a urmat cursurile Facultăţii de Filologie.

Primul spectacol la care a luat parte, a fost concursul „Floarea din grădină”, în 1975, unde a primit numai note maxime.

Drumul pe care l-a parcurs în lumea artistică a fost unul greu şi a presupus multă muncă, trudă, calitate, studiu şi un repertoriu minunat, alcătuit din cântece pe care le culegea din zona Ardealului.

A fost director al Casei de Cultură „Steagul Roşu” (Braşov), a lucrat în televiziune la Cluj, a trăit o perioadă în America şi în Iran.

În 2019 a fost distinsă cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler.

Autor: Pe o aripă de cânt