Maria Tănase - „Pasărea Măiastră” (cum a numit-o Nicolae Iorga) - s-a născut la 25 septembrie 1913, într-o mahala din Bucureşti (Cărămidari), pe uliţa - Livada cu duzi, în familia florarului Ion Coandă Tănase (originar din Mierea Birnicii - Oltenia) şi a Anei Munteanu (originară din Cârţa - Sibiu), şi a trecut la cele veşnice la 22 iunie 1963.
Talentul artistic l-a moştenit din familie, tatăl său fiind un artist talentat, care cânta din caval şi mergea la spectacole de muzică populară, operă şi operetă.
În 1921, Maria a debutat pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos”, la o serbare şcolară de sfârşit de an.
O regăsim apoi pe scena Şcolii de fete „Ion Heliade Rădulescu”, acolo unde a urmat trei clase, după care a fost nevoită să renunţe la studii şi să muncească în grădină, alături de ai săi.
La 15 ani s-a înscris (dar nu a avut succes) la concursul „Miss România”.
În 1930 era casieriţă la un birt unde şi cânta, astfel fiindu-i descoperit talentul de către publicistul şi regizorul de teatru Sandu Eliad, cel care i-a făcut intrarea în lumea artistică a Capitalei.
În 1934 s-a angajat la Teatrul „Cărăbuş” al lui Constantin Tănase, care i-a ales drept nume de scenă: Mary Atanasiu sau Elise Lame. Aici a făcut parte din grupul vocal, alături de care a debutat la 2 iunie, în spectacolul de revistă „Cărăbuş - Expres”.
A fost descoperită de folcloristul Harry Brauner, cel care s-a ocupat de adevărata sa lansare.
În toamna aceluiaşi an, fiindu-i prezentată lui Constantin Brăiloiu, acesta şi-a dat seama de talentul Mariei şi a îndemnat-o să se inspire din Arhiva de folclor, pentru a-şi crea un repertoriu.
Tot în 1934, Tudor Muşatescu a recomandat-o prietenului său de la „Life Record”, unde tânăra va imprima „Romanţa mansardei”, care va deveni şlagăr, după care face înregistrări la reprezentanţele din Bucureşti ale studiourilor „Tomis” şi „Columbia” (din Viena).
A urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică.
În 1936, la „Columbia” a imprimat melodiile „Cine iubeşte şi lasă” şi „M-am jurat de mii de ori”, acompaniată de taraful „Costică Vraciu” (din Gorj).
La 20 februarie 1938 a avut loc debutul radiofonic al Mariei Tănase, în cadrul emisiunii „Ora satului”, acompaniată de taraful violonistului Ion Matache, moment care s-a bucurat de un imens succes, datorită talentului incontestabil al artistei.
Au urmat alte apariţii la radio, alături de diferite tarafuri, interpretând cântece din toate regiunile ţării, iar în vară, a susţinut un recital cu prilejul încheierii cursurilor de vară ale Universităţii Populare de la Vălenii de Munte.
A semnat apoi un contract cu Teatrul „Alhambra” şi unul cu restaurantul „Luxandra”, unde va interpreta în fiecare seară cântece populare, acompaniată de diferiţi lăutari.
De altfel, între 1930 - 1940, Maria Tănase a cântat - pe sume imense - în diferite cârciumi celebre: „Cafe Wilson”, „Capşa”, „Parcul ARO”, „Luther”, „Continental”, „Hanul lui Manuc”, „Neptun” (aici au ascultat-o scriitori celebri, precum Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Camil Petrescu, Ion Pillat).
În toamna lui 1938, în spectacolul „Constelaţia Alhambrei”, a lansat celebrele cântece: „Mi-am pus busuioc în păr” şi „Habar n-ai tu” (compuse de Ion Vasilescu), pe care le va imprima la „Columbia” nu după mult timp. Totodată, interpreta melodii în limba franceză sau spaniolă.
La radio, era prezentă la emisiunea „Cântece populare în ritm de jazz”.
Şi în acelaşi an 1938, la Paris, cu ocazia unei expoziţii de artă populară, l-a cunoscut pe Constantin Brâncuşi, prin intermediul lui Dimitrie Gusti, între sculptor şi Maria legându-se o scurtă, dar fascinantă poveste de dragoste, în ciuda diferenţei de vârstă (el avea 62 de ani, ea - 25).
În 1939, în urma selecţiei unui juriu, Maria Tănase a reprezentat România la Expoziţia Universală de la New York, alături de alţi artişti, susţinând spectacole la Casa Românească, dar şi private (în faţa fostului preşedinte Herbert Hoover, a celui în funcţie - Franklin Delano Roosevelt şi a altor personalităţi).
Acum, „regele aluminiului” - americanul Ben Smith - o cere în căsătorie şi îi propune să-l însoţească în SUA, numai că Maria ajunge doar până în Italia şi se răzgândeşte în privinţa plecării.
Între octombrie 1940 - ianuarie 1941, în perioada legionarilor, Garda de Fier a distrus toate înregistrările cu artista, aflate în arhiva radioului, pe motiv că „distorsionau folclorul românesc autentic”. În realitate, la baza acestor acţiuni au stat motive de origine antisemită, îndreptate împotriva unor apropiaţi ai Mariei.
Mai apoi, când i s-a permis din nou să cânte, Maria Tănase a susţinut un turneu la Ankara şi Istanbul, bucurându-se de un mare succes, ceea ce l-a determinat pe guvernatorul Capitalei turce să-i propună un angajament permanent la Radio Ankara, o vilă pe insula Buyuk-Ada şi un post de cercetător la Institutul Etnografic. Însă Maria l-a refuzat şi s-a întors în România.
L-a cunoscut pe sculptorul Constantin Anghel, între cei doi născându-se o idilă, dar care nu a durat multă vreme.
A avut o relaţie şi cu jurnalistul francez Maurice Negre, iar când acesta a fost acuzat de spionaj şi condamnat la 10 ani de închisoare, Maria şi-a vândut bijuteriile şi blănurile, sperând să-l scoată de la Aiud. După eliberare, şi această relaţie a luat sfârşit.
În timpul războiului, alături de alţi artişti, a fost prezentă în spectacolele organizate pentru răniţi sau unităţile militare, cântând inclusiv în faţa Regelui Mihai, a Reginei - Mamă Elena şi a Mareşalului Antonescu.
În ianuarie 1944, Maria Tănase a debutat în opereta „Mascota”, după care a apărut în roluri principale, în piesele „Cadavrul viu”, „Nana”, „Opera de trei parale”, montate la Teatrul Municipal, iar la Ateneu a jucat în „Axel la porţile raiului”.
În decembrie 1950, s-a căsătorit cu Clearch Raul Victor Pappodopulo-Sachelarie, moşier şi jurist, care a iubit-o atât de mult, încât i-a tolerat toate capriciile şi aventurile.
În 1952 a început să predea la Catedra de cânt popular din cadrul Şcolii Medii de Muzică nr. 1 din Bucureşti.
În 1955 a fost laureată a Premiului de Stat, iar în 1957 - i s-a conferit titlul de „Artist Emerit”.
A suferit foarte mult după moartea lui Brâncuşi. Din 1957 şi îşi dorea să pună bazele unei şcoli de folclor la Târgu Jiu, pentru a se stabili acolo, dar visul nu s-a împlinit.
În decembrie 1957, a fost distribuită în coproducţia româno - franceză „Ciulinii Bărăganului”.
Între 1953 - 1961 a înregistrat 24 de albume, patru dintre acestea - în limba franceză.
În 1959 a susţinut ultimul turneu în străinătate (Bulgaria).
În 1960 s-a apropiat de o tânără interpretă din Banat - Minodora Nemeş, pe care o numea „fata mea”.
A refuzat să colaboreze cu Securitatea, motiv pentru care a fost urmărită permanent şi numită „element care manifestă duşmănie pentru regimul nostru”.
În primăvara lui 1963, în timpul unui turneu cu „Taraful Gorjului” la Hunedoara, i s-a făcut rău pe scenă, iar în urma investigaţiilor, s-a descoperit că suferă de cancer pulmonar.
A reluat turneul după o foarte scurtă pauză, dar numai pentru două săptămâni, întrucât simţindu-se epuizată, şi-a anulat toate spectacolele. În ziua de 2 mai, a fost internată de urgenţă la Bucureşti.
Înainde de a muri, i-a dictat notarului un testament, implorându-şi nepoţii să nu fumeze niciodată, solicitând ca înmormântarea ei să nu fie transformată într-un circ şi dând informaţii precise cu privire la acest moment, dorindu-şi doar o pernă cu petale de trandafiri.
La 22 iunie 1963, Maria Tănase a trecut la cele veşnice, pe un pat al Spitalului Fundeni.
Sicriul a fost depus la Teatrul de Revistă, s-a declarat zi de doliu naţional şi sute de mii de oameni au condus-o pe ultimul drum către Cimitirul Bellu.
Post-mortem, Academie Charles-Cros din Paris a premiat-o - în 1965 - cu Grand Prix du Disque.
Din 1969, la Craiova are loc Festivalul - Concurs Naţional al interpreţilor cântecului popular românesc „Maria Tănase” şi străzile din mai multe oraşe îi poartă numele.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu