„Cel mai important lucru pe lume nu este să ai, ci să dai...”
„Cea mai mare nefericire e să n-ai nevoie de cultură...”
„O dorinţă tainică mă îndeamnă să rostesc pe scenă poezia pe care o iubesc, dorinţa de a îndemna pe cei ce se află alături de mine în acele clipe fierbinţi să iubească poezia aşa cum o iubesc eu şi să capete convingerea că poezia, ca şi muzica, ne ajută şi ne face să fim mai buni, mai drepţi, mai înţelegători, mai demni, mai puternici, mai frumoşi...”
Leopoldina Bălănuţă
Marea doamnă a scenei româneşti - Leopoldina Bălănuţă, s-a născut la 10 decembrie 1934, în satul Hăulişca (Păuleşti, judeţul Vrancea), în familia unui preot, şi a trecut la cele veşnice la 15 octombrie 1998, în Bucureşti.
Când tatăl a plecat pe front în cel de-al doilea Război Mondial, mama a decis că cele două fete - Poldi şi sora ei - trebuie să aibă parte de o educaţie aleasă, indiferent de sacrificii, motiv pentru care le-a trimis tocmai la Şcoala de Fete nr. 4 din Focşani.
Pentru o perioadă a fost profesoară suplinitoare la Jariştea.
Deşi a trecut de mai multe ori cu nota 10 examenul de admitere la Teatru, nu a putut urma cursurile, din cauza dosarului nefavorabil. Abia în 1953 a avut noroc, iar în 1957 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorilor Marietta Sadova şi Marcel Anghelescu.
Spectacolul de absolvire în care a jucat a fost „Peer Gynt”.
A colaborat cu Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, cu Teatrul Mic, „Bulandra”, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” etc.
În 1959 a debutat pe scena Teatrului Mic, în piesa „Prima întâlnire”, după care au urmat numeroase roluri memorabile, în: „Anna Karenina”, „Livada cu vişini”, „Doi pe un balansoar”, „Ca frunza dudului în rai”, „Femeia cu coşul cu ouă”, „Nu sunt Turnul Eiffel”, „Elisabeta, din întâmplare o femeie”, „Baltagul”, „Eminescu şi Veronica”, „Unchiul Vania”, „Antigona”, „Un pahar cu un sifon”, „Ivona Principesa Burgundiei”, „Amurgul burghez”, „Coriolan”, „O scrisoare pierdută”, „Dacă dă Dumnezeu şi plouă”.
Ultimul rol l-a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în piesa „O batistă pe Dunăre”.
În film, a debutat în „Pisica de mare” (1963), mai apoi fiind distribuită în: „Nunta de piatră”, „Dincolo de pod”, „Semnul şarpelui”, „Ion - Blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Clipa”, „Bietul Ioanide”, „Năpasta”, „Ultima gară”, „Chira Chiralina”, „Punct şi de la capăt”, „Umbrele soarelui”, „Pisica de mare”, „Mult mai de preţ e iubirea”, „Tatăl risipitor”, „Duhul aurului” etc, dar şi în piesele de teatru TV: „Gaiţele”, „Strigoii”, „Trandafirul şi coroana”, „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, „Moartea unui comis voiajor”, „Idolul şi Ion Anapoda”, „Mama”, „Matca”, „Oameni sărmani” etc.
A avut o colaborare susţinută cu Teatrul Naţional Radiofonic, jucând în piese precum: „Aceşti nebuni făţarnici”, „Anatema actor”, „Cuibul de piatră”, „Deliana”, „Martin Eden”, „Medeea”, „Noaptea iguanei”, „O zi mai lungă decât veacul”, „Oamenii cavernelor”, „Povestea brăţării de gleznă”, „Săptămâna Luminată”, „Sechestraţii din Altona”, „Straniul interludiu”, „Trei mistere”, „Tristan şi Isolda”, „Vassa Jeleznova”, „Viforul” etc.
Leopoldina Bălănuţă a fost şi o excelentă recitatoare, realizând numeroase recitaluri de poezie, pe versurile lui Eminescu, Nichita Stănescu, Ion Barbu etc.
În 1967 a fost distinsă cu Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a - „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
În 1997, UNITER-ul i-a acordat „Premiul pentru întreaga activitate”, iar în 1998 - „Premiul de Excelenţă”.
În ultimii ani ai vieţii, a condus Teatrul Mic din Capitală.
În cartea „Leopoldina Bălănuţă: şoapte şi lacrimi”, jurnalista Viorica Ghiţă - Teodorescu a adunat toate interviurile radiofonice şi consemnate pe care i le-a acordat actriţa.
A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu.
Autor: Pe o aripă de cânt
„M-am născut în leagănul Maramureşului istoric şi am crescut respirând tradiţia lui.
Paul Ananie, unul dintre cei mai talentaţi şi îndrăgiţi reprezentanţi ai tinerei generaţii din muzica populară, s-a născut la 10 decembrie 1993, în comuna Vadu Izei.
A studiat la Liceul „Regele Ferdinand” din Sighetu Marmaţiei şi a absolvit Facultatea de Litere (specializare Studii culturale - Etnologie) a Universităţii din Bucureşti.
Este membru al Uniunii Artiştilor Interpreţi de Folclor Muzical din România.
Este realizator de emisiuni la Trinitas TV.
Dintre cele mai importante premii obţinute la festivalurile şi concursurile la care a participat de-a lungul anilor, menţionăm:
- 2001 - Menţiune - Festivalul de muzică uşoară pentru copii „Ursuleţul de aur” - Baia Mare;
- 2005 - Premiul I - Festivalul Naţional de Folclor „Floare mândră de pe Iza” - Şieu (Maramureş);
- 2006 - Premiul I - Festivalul Judeţean de Folclor „Spria” - Baia Sprie (Maramureş);
- 2009 - Premiul Tinereţii - Festivalul Naţional de Folclor „Strugurele de Aur” (Alba);
- 2010 - Premiul Special al Juriului - Festivalul Naţional de Folclor „Maramureşu’ răsună”;
- 2010 - Premiul I - Festivalul Naţional de Folclor „Valeria Peter Predescu” (Bistriţa);
- 2010 - Premiul I - Festivalul Judeţean de Folclor „Ion Petreuş” - Baia Mare;
- 2010 - Marele Premiu - Festivalul Naţional de Folclor „Iosif Sivu şi Cosmin Golban” - Chişoda (Timiş);
- 2010 - Premiul II - Festivalul Naţional de Folclor - Moneasa (Arad);
- 2010 - Premiul I - Festivalul Naţional de Folclor „Strugurele de Aur” (Alba);
- 2010 - Marele Premiu - Festivalul Naţional de Folclor „Doină, doină, cântec dulce” - Gura Humorului;
- 2010 - Maximum de puncte - Festivalul Naţional de Folclor „Moştenitorii” - Ieud (Maramureş);
- 2010 - Premiul Special - Festivalul Naţional de Folclor „Alină-te, dor, alină” - Cicârlău (Maramureş);
- 2010 - Premiul Special al Asociaţiei „Sătmărenii” - Festivalul Naţional de Folclor „Alină-te, dor, alină” - Cicârlău (Maramureş);
- 2010 - Menţiune - Festivalul Naţional al Cântecului de Cătănie (Cluj);
- 2010 - Premiul I - Festivalul Naţional de Folclor „Vocea populară” - etapa judeţeană, Premiul I - semifinala pe Transilvania, Premiul III - finala pe Transilvania (Cluj);
- 2010 - Marele Premiu - Festivalul Naţional de Folclor „Pană de păun” (Bistriţa);
- 2011 - Premiul II - Festivalul Naţional de Folclor „Ion Sotelecan” - Borşa (Cluj);
- 2011 - Menţiune - Festivalul Naţional de Folclor „Dumitru Sopon” - Gilău (Cluj);
- 2011 - Premiul I - Festivalul Naţional de Folclor „Tradiţii” - Şimleul Silvaniei (Sălaj);
- 2011 - Premiul III - Festivalul Naţional de Folclor „Nicolae Tudorovici” - Rozavlea (Maramureş);
- 2011 - Menţiune - Festivalul Internaţional de Folclor „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării” - Brăila;
- 2011 - Marele Premiu - „Festivalul Tinereţii” - Jupiter;
- 2012 - Premiul I - Festivalul Naţional de Folclor „Vară, vară, primăvară” - Sibiu;
- 2012 - Marele Premiu şi Trofeul Festivalului Naţional al Cântecului şi Dansului Popular Românesc „Mamaia”.
Autor: Pe o aripă de cânt
Vasile (Sile) Dinicu, celebru compozitor, dirijor şi pianist român, s-a născut în Bacău, la 10 decembrie 1919, şi s-a stins la 7 ianuarie 1993.
A urmat studii muzicale la Galaţi (pian - cu Theodor Fucs) şi la Conservatorul „Lyra” din Brăila.
Din 1933 a început să lucreze în Bucureşti.
A debutat la Radio în 1936, după care a fost pianist în mai multe formaţii de muzică uşoară.
Între 1941 - 1943, a făcut parte din Orchestra Teatrului „Cărăbuş” (fiind cooptat de Constantin Tănase).
Între 1943 - 1947, a condus Orchestra Teatrului „Gioconda”, ca secund al lui Ion Vasilescu, precum şi programul restaurantelor „Cina” şi „Zissu”.
Timp de 34 de ani a dirijat Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii Române.
În calitate de dirijor de estradă, a fost în turnee în Franţa, Germania, Israel şi în alte state, a condus formaţii de muzică uşoară de la Lisabona şi Bratislava, a făcut parte din diferite jurii ale concursurilor muzicale, a condus orchestrele de la Festivalul „Mamaia” (1963 - 1984) şi „Cerbul de Aur” (1968 - 1970).
Este autorul a peste 100 de melodii de muzică uşoară („Bucureşti, Bucureşti”, „Întotdeauna marea”, „Seri la malul mării”, „Noapte bună, Bucureşti!”, „Sus paharul, la mulţi ani!” etc).
Premii şi distincţii primite:
- 1956 - „Ordinul Muncii” - clasa a III-a;
- 1964 - Ordinul „Meritul Cultural” - clasa a V-a;
- 1964 - Titlul de „Artist Emerit”;
- 1964 - Premiul de Interpretare - Festivalul de la Mamaia;
- 1965 - Premiul de Interpretare şi Menţiune pentru Creaţie - Festivalul de la Mamaia;
- Premiul Uniunii Compozitorilor;
- 1974 - Ordinul „Meritul Cultural” - clasa a II-a;
- 1982 - Premiul al III-lea - Concursul cântecelor pentru pace (pentru melodia „Omul are ultimul cuvânt”);
- 1983 - Premiul Juriului - Festivalul „Melodii ’82” (pentru cântecul „Cine ştie?”).
Autor: Pe o aripă de cânt
Îndrăgita interpretă de muzică populară - Niculina Stoican - s-a născut la 9 decembrie 1970, în comuna Balta (judeţul Mehedinţi), în familia altei interprete renumite, Angelica Stoican.
În copilărie, îşi însoţea mama la repetiţii şi spectacole, astfel încât, la vârsta de numai 4 ani, Niculina a cântat pentru prima dată cu o orchestră.
A urmat şcoala primară la Drobeta Turnu Severin, apoi liceul şi Facultatea de Etnomuzicologie şi Folclor - în Bucureşti.
În 1996, a fost angajată în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului” - Târgu Jiu, alături de care a participat la numeroase spectacole în întreaga ţară şi peste hotare.
În prezent este solistă a Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” din Craiova.
De-a lungul carierei, Niculina a obţinut mai multe premii la festivalurile şi concursurile la care a participat, cele mai importante fiind cele de la: Concursul „Moştenitorii” (organizat de Televiziunea Română), Festivalul „Maria Tănase”, Festivalul „Maria Lătăreţu” şi Festivalul „Mamaia” (2001).
