In Memoriam: Leopoldina Bălănuţă

Marea doamnă a scenei româneşti - Leopoldina Bălănuţă, s-a născut la 10 decembrie 1934, în satul Hăulişca (Păuleşti, judeţul Vrancea), în familia unui preot, şi a trecut la cele veşnice la 15 octombrie 1998, în Bucureşti.

Când tatăl a plecat pe front în cel de-al doilea Război Mondial, mama a decis că cele două fete - Poldi şi sora ei - trebuie să aibă parte de o educaţie aleasă, indiferent de sacrificii, motiv pentru care le-a trimis tocmai la Şcoala de Fete nr. 4 din Focşani.

Pentru o perioadă a fost profesoară suplinitoare la Jariştea.

Deşi a trecut de mai multe ori cu nota 10 examenul de admitere la Teatru, nu a putut urma cursurile, din cauza dosarului nefavorabil. Abia în 1953 a avut noroc, iar în 1957 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorilor Marietta Sadova şi Marcel Anghelescu.

Spectacolul de absolvire în care a jucat a fost „Peer Gynt”.

A colaborat cu Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, cu Teatrul Mic, „Bulandra”, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” etc.

În 1959 a debutat pe scena Teatrului Mic, în piesa „Prima întâlnire”, după care au urmat numeroase roluri memorabile, în: „Anna Karenina”, „Livada cu vişini”, „Doi pe un balansoar”, „Ca frunza dudului în rai”, „Femeia cu coşul cu ouă”, „Nu sunt Turnul Eiffel”, „Elisabeta, din întâmplare o femeie”, „Baltagul”, „Eminescu şi Veronica”, „Unchiul Vania”, „Antigona”, „Un pahar cu un sifon”, „Ivona Principesa Burgundiei”, „Amurgul burghez”, „Coriolan”, „O scrisoare pierdută”, „Dacă dă Dumnezeu şi plouă”.

Ultimul rol l-a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în piesa „O batistă pe Dunăre”.

În film, a debutat în „Pisica de mare” (1963), mai apoi fiind distribuită în: „Nunta de piatră”, „Dincolo de pod”, „Semnul şarpelui”, „Ion - Blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Clipa”, „Bietul Ioanide”, „Năpasta”, „Ultima gară”, „Chira Chiralina”, „Punct şi de la capăt”, „Umbrele soarelui”, „Pisica de mare”, „Mult mai de preţ e iubirea”, „Tatăl risipitor”, „Duhul aurului” etc, dar şi în piesele de teatru TV: „Gaiţele”, „Strigoii”, „Trandafirul şi coroana”, „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, „Moartea unui comis voiajor”, „Idolul şi Ion Anapoda”, „Mama”, „Matca”, „Oameni sărmani” etc.

A avut o colaborare susţinută cu Teatrul Naţional Radiofonic, jucând în piese precum: „Aceşti nebuni făţarnici”, „Anatema actor”, „Cuibul de piatră”, „Deliana”, „Martin Eden”, „Medeea”, „Noaptea iguanei”, „O zi mai lungă decât veacul”, „Oamenii cavernelor”, „Povestea brăţării de gleznă”, „Săptămâna Luminată”, „Sechestraţii din Altona”, „Straniul interludiu”, „Trei mistere”, „Tristan şi Isolda”, „Vassa Jeleznova”, „Viforul” etc.

Leopoldina Bălănuţă a fost şi o excelentă recitatoare, realizând numeroase recitaluri de poezie, pe versurile lui Eminescu, Nichita Stănescu, Ion Barbu etc.

În 1967 a fost distinsă cu Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a - „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

În 1997, UNITER-ul i-a acordat „Premiul pentru întreaga activitate”, iar în 1998 - „Premiul de Excelenţă”.

În ultimii ani ai vieţii, a condus Teatrul Mic din Capitală.

În cartea „Leopoldina Bălănuţă: şoapte şi lacrimi”, jurnalista Viorica Ghiţă - Teodorescu a adunat toate interviurile radiofonice şi consemnate pe care i le-a acordat actriţa.

A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu.

Autor: Pe o aripă de cânt