„Am văzut lumina zilei în comuna Salva, judeţul Bistriţa Năsăud, pe Valea Someşului şi a Sălăuţei, într-o casă mare.
Ce să vă spun despre părinţii mei? Amândoi sunt ţărani...
Comuna copilăriei mele a fost un loc de basm. (...) Nu pot uita cărările şi dealurile copilăriei mele. Am încercat să le găsesc, dar nu mai sunt, au rămas doar în amintire! Cu toate acestea, spiritul Năsăudului, spiritul liber al foştilor grăniceri de pe Someş, iradiază în toată fiinţa mea.
Am avut o copilărie tare frumoasă.
... Ţin minte că, pe-nserat, auzeam de pe coastă ţăranii cântând şi fluierând. Şi acum îmi mai aduc aminte frânturi din cântecele lor.
... Am crescut cu cântecul. Şi mama, şi tata aveau glasuri extraordinare.
... Am făcut clasele primare în Salva. Învăţătoarea a văzut dragostea mea pentru cântec şi m-a pus, încă dintr-a doua, să dirijez corul clasei.
... Am continuat şcoala la Năsăud, unde am şi început să cânt „oficial”.
... Rudele noastre de la Cluj, văzând că mă interesează atât de tare cântatul, m-au chemat să vin să fac muzică; aşa am intrat la secţia de canto clasic a Liceului de Muzică din Cluj. Acolo am învăţat multe lieduri şi arii de operă. Făceam practica la Palatul Culturii. Într-o pauză, directorul m-a auzit cum cânt muzică populară colegilor şi mi-a spus că pot să vin şi la repetiţiile secţiei de folclor.
... Primele înregistrări le-am făcut la Cluj, în 1959. Doi ani mai târziu, am avut şansa, încă elevă fiind, să fiu angajată de Ansamblul „Ciocârlia”... La „Ciocârlia” s-a făcut o şcoală extraordinară, eram îndrumaţi de-aproape... Eram ca o mare familie.”
Maria Butaciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu