Dorel Vişan, unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi actori români, poet şi profesor, s-a născut la 25 iunie 1937, în satul Tăuşeni (comuna Bonţida, judeţul Cluj).
Iniţial, Dorel Vişan s-a pregătit să devină învăţător,
urmând cursurile Şcolii Normale (Pedagogice) de la Cluj, a fost dascăl la
Şcoala de aplicaţii şi, apoi, timp de trei ani - profesor de Educaţie fizică,
într-o şcoală generală.
În 1965 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L.
Caragiale” din Bucureşti şi a fost angajat ca actor la Teatrul Naţional din
Cluj.
Pe marele ecran a debutat în 1974, în comedia „Păcală”.
Rolul său de referinţă rămâne cel din filmul „Iacob”, pentru care a fost apreciat şi de cotidianul „The New York Times”.
De-a lungul carierei, a interpretat peste 40 de roluri în teatru şi a fost distribuit în peste 50 de producţii cinematografice.
În paralel cu activitatea artistică, a fost şi director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, precum şi profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai”.
Dintre cele mai importante premii pe care le-a primit, amintim:
- 1981 - Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină - Festivalul Filmului Românesc de la Costinești;
- 1987 - Premiul „Cel mai bun actor al anului” - acordat de Asociația Oamenilor de Teatru;
- 1988 - nominalizare pentru „Cel mai bun actor” - Festivalul European al Filmului;
- 1995 - Premiul pentru interpretare masculină (rolul din „Senatorul melcilor”) - Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța
- 2002 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler - „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă” - acordat cu prilejul celebrării unui veac de film românesc;
- 2003 - Premiul de Excelență TIFF - pentru activitatea neîntreruptă în slujba artei.
Principalele filme în care a jucat sunt: „Păcală”, „Trecătoarele iubiri”, „Tănase Scatiu”, „Mânia”, „Iarba verde de acasă”, „Între oglinzi paralele”, „Gustul şi culoarea fericirii”, „Drumuri în cumpănă”, „Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanul”, „Înainte de tăcere”, „Bietul Ioanide”, „Rug şi flacără”, „Mireasa din tren”, „O lacrimă de fată”, „Casa dintre câmpuri”, „Bună seara, Irina!”, „Semnul şarpelui”, „Probleme personale”, „Castelul din Carpaţi”, „Baloane de curcubeu”, „Năpasta”, „Femeia din Ursa Mare”, „Faleze de nisip”, „Lovind o pasăre de pradă”, „Bunicul şi o biată cinste”, „Domnişoara Aurica”, „Furtună în Pacific”, „Piciu”, „Sezonul pescăruşilor”, „Sper să ne mai vedem”, „Declaraţie de dragoste”, „Cale liberă”, „Pădureanca”, „Moromeţii”, „Iacob”, „Un bulgăre de humă”, „Undeva în Est”, „Drumul câinilor”, „Rămânerea”, „Balanţa”, „Vulpe”, „Timpul liber”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Începutul adevărului (Oglinda)”, „Senatorul melcilor”, „Prea târziu”, „Ultima gară”, „Fii cu ochii pe fericire”, „Torniamo a casa”, „Zapping”, „Manipularea”, „Valsul lebedelor”, „Turnul din Pisa”, „Occident”, „Noro”, „Magnatul”, „Sindromul Timişoara – Manipularea”, „Dallas Pashamende”, „Sistemul nervos”, „Ticăloşii”, „Gala”, „Inimă de ţigan”, „The Dot Man”, „Dincolo de America”, „Cocoşul decapitat”, „Doar cu buletinul la Paris”.
În 1995 a debutat şi în domeniul literar, cu poezii apărute în revista „Steaua”, publicând apoi mai multe volume de versuri şi fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Cluj.
A fost căsătorit cu Maria Vișan, timp de 29 de ani (până la decesul acesteia, în 1993), împreună având trei copii.
Autor: Pe o aripă de cânt
Vastă activitate.
RăspundețiȘtergere