In Memoriam: Părintele Iustin Pârvu

Părintele Iustin Pârvu, duhovnic şi stareţ al Mănăstirii Petru Vodă, unul dintre reprezentanţii de seamă ai ortodoxiei româneşti, s-a născut la 10 februarie 1919, în satul Petru Vodă (judeţul Neamţ), într-o familie de oameni evlavioşi, care l-au botezat Iosif, şi a trecut la cele veşnice în ziua de 16 iunie 2013.

În 1936 a intrat ca frate la Mănăstirea Durău, iar în 1939 s-a înscris la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica. După desfiinţarea aceastuia, a continuat studiile la Seminarul de la Râmnicu Vâlcea.

A fost călugărit în 1942, iar în 1943, la Iaşi - hirotonit preot.

Între 1942 - 1944, a fost preot misionar pe frontul de est, până la Odessa.

 

Începând cu 1946, a reluat studiile la Seminarul de la Roman.

Schimbarea regimului politic l-a pus în situaţia ingrată de a accepta, ca decan de vârstă al elevilor, funcţia de preşedinte al Asociaţiei de prietenie româno-rusă din seminar. Pentru că nu a subscris niciuneia din iniţiativele bolşevice cerute de ocupanţi, ci a făcut lecţii de educaţie creştină şi naţională, a fost arestat în ziua de 14 mai 1949 şi condamnat la 12 ani de închisoare.

A fost întemniţat la: Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud, Gherla, unde a suferit de foame şi frig, a îndurat tortură, bătăi, umilinţe, privare de somn, de lumină, de aer, de comunicare.

Înainte de a fi trimis spre „reeducare” la Piteşti, a fost dus să muncească în mina de la Baia Sprie.

În 1960, pentru că nu a renunţat la credinţă, a mai fost condamnat la încă 4 ani de temniţă în lagărul de la Periprava, în Delta Dunării.

În 1964, după eliberare, pentru că i s-a refuzat până în 1966 întoarcerea în mănăstire, a devenit muncitor forestier.

Între 1966 - 1975 a fost preot - monah la Mănăstirea Secu.

În 1975 a primit aprobarea regimului de a călători la Sfântul Munte Athos şi i s-a sugerat să rămână acolo. A preferat, însă, revenirea în ţară, motiv pentru care, autorităţile l-au mutat cu domiciliul obligatoriu, între 1975 - 1990, la Mănăstirea Bistriţa.

Între 1990 - 1991 a fost preot slujitor şi duhovnic la Mănăstirea Secu.

În 1991, cu binecuvântarea ÎPS Părinte Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a întemeiat Mănăstirea de la Petru Vodă (Neamţ), unde a fost stareţ şi principal duhovnic.

Din 1999 a început să ridice Mănăstirea de maici din Paltin (Petru Vodă), care iniţial găzduia un spital - azil de bătrâne, o şcoală - internat pentru copii, cabinete medicale şi un laborator de plante medicinale, ulterior devenind şi un centru de propovăduire a cuvântului ortodox, prin lucrul la cărţi şi publicaţii ortodoxe.

În 2003 a înfiinţat publicaţia lunară de învăţătură şi atitudine ortodoxă - „Glasul Monahilor”.

În 2008 a fost ridicat din gradul de Protosinghel la cel de Arhimandrit.

În acelaşi an, a înfiinţat o nouă publicaţie de gândire şi trăire românească - „Atitudini”.

În 2012 a ctitorit primul monument pentru pomenirea eroilor români căzuţi în luptele crâncene de la Codrii Paşcanilor.

De asemeni, s-a numărat printre ctitorii Mănăstirii Sf. Iustin Filosoful şi sfinţiţilor mucenici români, pe locul lagărului de la Poarta Albă (Canal).

A primit titlul de „Cetăţean de Onoare al Comunei Poiana Teiului”, unde se află un bust al său şi o şcoală îi poartă numele.

Autor: Pe o aripă de cânt