Viziune cu mama
Arcadie Suceveanu
Tot te mai văd la geamul dinspre lume
Stând ca şi-atunci, în noaptea de colind.
Visezi iar rău... Mă vezi pe-o apă-n spume...
Bătut în cuie parcă şi murind.
Nu poţi să-adormi, şi-n noaptea tot mai lungă
Te-ncearcă-un gând pustiu, şi tot asculţi
Cum trece toamna asta ca o rugă
Murind pe tâmpla brazilor din munţi.
Un înger orb se zbate-ntre obloane,
Şi parcă-un gol te soarbe, nu ştiu cum.
Smerită-nalţi privirea la icoane
Spre un Iisus îngălbenit de fum.
Rămâi aşa, cu gândul tot la mine,
Tăcută şi zidită-n necuvânt.
Doar mâinile ţi se-ntâlnesc străine,
Ca două şoapte aspre de pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu