Maia Morgenstern, una dintre cele mai cunoscute şi iubite
actriţe din România, s-a născut la Bucureşti, la 1 mai 1962, într-o familie de
evrei.
A îndrăgit scena încă din copilărie, dar visul ei secret era
acela de a ajunge balerină. O altă pasiune din copilărie a fost teatrul
radiofonic.
A absolvit Şcoala Centrală din Bucureşti, iar în anul 1980,
când a încercat să intre la Teatru, a fost respinsă, aşa încât s-a angajat ca
figurantă la Teatrul Evreiesc de Stat.
În 1981 a fost admisă la Institutul de Artă Teatrală și
Cinematografică „I. L. Caragiale”, pe care l-a absolvit în 1985, la clasa
profesorului Dem Rădulescu.
De-a lungul carierei sale de până acum, Maia Morgenstern a
jucat zeci de roluri în filme şi sute de roluri pe scenele teatrelor din ţară
(Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Național București, Teatrul „Bulandra”,
Teatrul Metropolis, Teatrul „Odeon”, Teatrul Mic, teatrele din Sibiu, Brăila,
Turda, Craiova, Piatra Neamț), în piesele de teatru radiofonic, precum şi în
cele pentru televiziune.
Principalele spectacole în care a jucat:
- 1985 – 1988 - Teatrul Tineretului din Piatra Neamț: „Bună
seara, domnule Wilde!”, „Piaţeta”, „Patima roşie”, „Aceşti îngeri trişti”;
- din 1989 - Teatrul Evreiesc de Stat: „Cabaret”, „Astă
seară, Lola Blau”, „Parchează maşina la Harvard”, „Tangou final”, „Jocul
regilor”, „Miss Daisy şi şoferul ei”, „Tragedie dentară”, „Mic şi-al Dracu’”, „Janka”,
„Stele rătăcitoare”, „Yentl”, „Mazl Tov And Justice for All”, „Frau Hess şi
grădinile ei”, „Exil în pământul uitării”, „Purimşpil – O comedie”, „O femeie
singură” etc;
- din 1990 - Teatrul Național din București: „O trilogie
antică”, „Audiţia”, „Cine are nevoie de teatru”, „Noaptea regilor”, „Livada de
vişini”, „Domnişoara Iulia”, „Ghetto”, „Tamerlan cel Mare”, „Parcul”, „Dama cu
camelii”, „Omul din La Mancha”, „Revizorul”, „Iubire”, „Patimile Sfântului
Tommaso d`Aquino”, „Chicago”, „Burghezul gentilom”, „Ecaterina cea Mare”, „Vizita
bătrânei doamne”, „Amantul”, „Visul unei nopți de vară”;
- Teatrum Mundi: „Teatru descompus”;
- Teatrul Mic: „Profesiunea doamnei Warren”;
- Teatrul „Radu Stanca” Sibiu: „Pescăruşul”;
- Teatrul Naţional Craiova: „Orestia”;
- Teatrul Național Cluj-Napoca: „La ordin, führer!”;
- Teatrul Luni - Compania Teatrul Deschis: „Chantan au Lait”,
„Chiriţa în voiaj”;
- Teatrul Metropolis: „Jubileul”, „Love Stories”;
- Compania D`Aya: „Maitreyi”, „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”;
- Teatrul „L. S. Bulandra”: „Patul lui Procust”, „Totul în
grădină”, „Turandot”, „Şase personaje în căutarea unui autor”;
- Teatrul „Odeon”: „Saragosa - 66 de zile”, „Îngerul
albastru”, „Când Isadora dansa”;
- Teatrul de Comedie: „Elixir”.
A avut şi numeroase colaborări externe (Grecia, Austria
etc).
La Teatrul Naţional Radiofonic a apărut în: „Vorbiţi
esperanto?”, „Un om neînsemnat”, „Uşa”, „Troilus şi Cresida”, „Patima Roşie”, „În
larg”, „Labirintul”, „Decameronul”, „Familia Popescu în deşert”, „Gaiţele”, „Ultima
scrisoare”, „Clara şi Dinu”, „Amedeo Modigliani - Un înger cu chipul grav”, „Am
fost duşman al poporului”, „Aiax”, „Love Stories”, „Albă ca zăpada şi cei şapte
pitici”, „Carmen - scene de dragoste”, „Insomniile lui Gregor”, „Cool”.
În 1983 a jucat în două pelicule – „Prea cald pentru luna
mai” (debut) şi „Dreptate în lanţuri”.
Alte filme în distribuţia cărora a apărut: „Anotimpul
iubirii”, „Cei care plătesc cu viaţa”, „Maria şi marea”, „Cel mai iubit dintre
pământeni”, „Casa din vis”, „Trahir”, „Balanţa”, „Faţă în faţă”, „Triunghiul
morţii”, „Patul lui Procust”, „Patimile lui Christos”, „Damen Tango”, „Orient
Express”, „Margo”, „Mar Nero”, „Zweite Frau”, „O secundă de viaţă”, „Luna verde”,
„Iubire elenă”, „Eva”, „Sânge tânăr, munți și brazi”, „La fin du silence”, „Fata
din Transilvania”, „Drama Karma”, „Domnișoara Christina”, „Carmen”, „High
strung”, „What about Love”.
A fost membră în juriile unor prestigioase festivaluri
internaţionale: Festivalul de la Geneva - 1995, Festivalul de la Salonic -
1996, Festivalul de la Angers - 1998, Festivalul de la Monte Carlo - 2000 şi
Carnavalul de la Veneția - 2014.
A primit o multitudine de premii şi distincţii, ceea ce
denotă că... Maia Morgenstern este... „o extrem de valoroasă personalitate a
ţării noastre, care uimeşte mereu publicul de pretutindeni prin puterea şi
originalitatea emoţiilor pe care le transmite, fiind un model de tenacitate și
dăruire, de modestie și umanitate, pentru noi toți” (V. Brădăţeanu):
- 1988 – Menţiune - Festivalul Naţional de Film de la
Costineşti;
- 1990 – Premiul UNITER pentru „Cel mai bun rol feminin”;
- Premiul UCIN - pentru rolul din „Cei care plătesc cu viaţa”;
- Premiul Naţional „L. S. Bulandra” – „Cea mai bună actriţă
a anului 1990”;
- 1992 – Premiul AUR (Asociaţia Umoriştilor Români) - pentru
rolul din filmul „Balanța”;
- 1992 - Premiul „Les stars de demain” pentru „Cea mai bună
actriţă” - Geneva, şi Premiul Criticii, pentru acelaşi rol din filmul „Balanţa”;
- 1993 - Premiul „Felix” (European Film Awards) - pentru
rolul din „Balanţa;
- 1993 - Premiul UNITER pentru „Cea mai bună actriţă”;
- Premiul „Theatre vivant” al Radio France International
pentru „Cel mai bun spectacol în franceză” („Teatru descompus”);
- „Ursul de Argint” - Festivalul Filmului de la Berlin,
pentru rolul din „Balanţa”;
- Premiul Naţional „L. S. Bulandra” pentru „Cea mai bună
actriţă a anului 1993”;
- Premiul Revistei „Flacăra” pentru rolul din „Cruciada
copiilor”;
- 1997 - Premiul „Irina Răchiţeanu Şirianu” - pentru
spectacolul „Dama cu camelii”;
- 2004 – „Actriţa şi Femeia anului 2003” - Parlamentul
European de la Strasbourg;
- 2004 - Premiul pentru „Cea mai bună actriţă” - Festivalul „Emma”
- Londra, pentru rolul din „Patimile lui Hristos”;
- 2004 - Societar de Onoare al Teatrului Național din
Bucureşti;
- 2010 - Ambasador pentru Alianța Civilizațiilor în România;
- 2011 – este prima femeie care primeşte o stea pe Aleea
Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Bucureşti;
- 2012 – „Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler”,
din partea statului francez;
- 2013 - Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”;
- 2017 – „Doctor Honoris Causa Artis” - Universitatea de
Vest din Timişoara;
- 2017 - Diploma de Excelenţă şi „Cheia Oraşului Bucureşti”.
Autor: Pe o aripă de cânt
