"Întoarcerea"

"Întoarcerea"

Autor: Hisham Matar

Editura Polirom - 2018

"În 2012, după răsturnarea regimului Gaddafi, cunoscutul romancier Hisham Matar se întoarce în Libia.

Aceasta după ce, la vârsta de doisprezece ani, fusese nevoit să suporte alături de familie un exil dureros şi după ce tatăl său, fost diplomat şi militar, devenit ulterior disident politic de temut, este răpit de guvernul libian şi închis într-una dintre cele mai cumplite închisori ale regimului, celebra Abu Salim.

Timpul a trecut şi cei câţiva supravieţuitori părăsesc temniţele, iar speranţele lui Hisham de a-şi vedea tatăl în viaţă se spulberă.

Însă, aşa cum scrie chiar el, speranţa e "vicleană şi tenace".

Călătoria în căutare de răspunsuri se transformă într-o pasionantă poveste despre speranţă şi persistenţa memoriei, despre relaţia dintre tată şi fiu, despre iubire şi curaj.

La acordarea Premiului Pulitzer, cartea a fost descrisă ca "o elegie la persoana întâi pentru ţara natală şi pentru memoria tatălui"."

"Povestea emoţionantă a unei familii destrămate din pricina realităţilor cumplite din Orientul Mijlociu...

Risipirea speranţelor venite odată cu Primăvara arabă este redată cu atât mai puternic cu cât furia lui Matar este ţinută în frâu, iar credinţa lui în omenire - neclintită."

Kazuo Ishiguro

"Hisham Matar scrie deopotrivă cu ochiul romancierului capabil să surprindă detalii fizice şi emoţii şi cu simţul reporterului atent la ce se întâmplă în jurul său.

Proza lui este chibzuită, limpede şi minuţioasă; naraţiunea - eliptică, aproape muzicală."

The New York Times

"În acest triptic, al ţării iubite, al tatălui şi al artei care supravieţuieşte, Matar impresionează prin eleganţă, prin puterea îndurării şi a furiei."

Los Angeles Review of Books

Carte recomandată: "Copiii arborelui de jacaranda"

"Timpul nu vindecă rănile.

Nici măcar nu opreşte lacrimile.

Când vine vorba de suferinţă, timpul nu e decât o încercare ratată de a uita."

Sahar Delijani

"Copiii arborelui de jacaranda"

a apărut în 2013, în Colecţia "Actual" a Editurii Polirom.

Este o carte tulburătoare despre arestările în masă, despre tortură şi execuţii, toate fiind elemente bine determinate, care definesc nemiloasele dictaturi.

Roman de debut al iraniencei Sahar Delijani, "Copiii arborelui de jacaranda" îşi poartă cititorii în Teheranul anilor '80, într-o lume plină de personaje dintre cele mai diverse, dar şi de lucruri aparent banale, însă pline de semnificaţii.

Este o perioadă caracterizată prin multă ură, violenţe şi represalii fără limite, când familii întregi se destramă, când tinerii plini de viaţă, însetaţi de libertate şi animaţi de idealuri revoluţionare, ajung prizonieri ai închisorii Evin, iar bunicii sunt nevoiţi să-şi crească singuri nepoţii. Nepoţi care vor creşte odată cu trecerea timpului, declanşând mai apoi propria luptă.

Scriitoarea urmăreşte destinele a trei generaţii, în anii de după Revoluţia din 1979, într-o ţară în care "istoria a lăsat urme în toate formele pulsând de viaţă ori lipsite de strălucirea ei".

Tradusă în peste 70 de ţări, cartea scrisă de Sahar Delijani reînvie istoria modernă a Iranului şi conţine multiple accente autobiografice. Însăşi autoarea s-a născut în închisoarea Evin, acolo unde unchiul şi părinţii săi au fost închişi pentru activismul politic împotriva regimului islamic.

Într-un interviu pentru Ştirile TVR , Sahar Delijani vorbeşte despre semnificaţia arborelui de jacaranda:

"Arborele de jacaranda este un arbore tropical foarte rar întâlnit în Iran şi care în Teheran nici nu există. Dar bunica mea şi-a dorit să aibă un arbore de jacaranda şi a plantat unul în mica ei grădină din Teheran.

Arborele acela nu s-a prins niciodată. Mulţi ani după aceea, când scriam cartea, mi-am adus aminte de acel copac şi cât de mult şi l-a dorit bunica mea, dar nu a reuşit să-l aibă.

În mintea mea, a început să ia o formă simbolică. Arborele de jacaranda era ca Revoluţia Iraniană: atât de multă speranţă, atât de multe aşteptări, dar care nu s-au împlinit aşa cum şi-au imaginat părinţii noştri."

"Vreau ca cititorii mei să vadă istoria arată la fel în toată lumea.

Vrem cu toţii aceleaşi lucruri.

Fiecare ţară şi-a avut războaiele ei,

luptele ei pentru democraţie, pentru libertate.

Fie că aceste lupte au loc în Siria, Argentina, Birmania, Iran sau oriunde altundeva, ele sunt la fel şi poartă acelaşi mesaj:

oamenii vor să trăiască liberi... suntem cu toţii la fel."

Sahar Delijani

Carte recomandată: "Durere"

"Când iubeşti pe cineva, îi simţi durerea..."

Zeruya Shalev

"Durere", roman apărut în 2016, în colecţia "Actual" a Editurii Polirom, înseamnă povestea eroinei principale - Iris, o femeie trecută de 40 de ani, fiică, soţie, mamă a doi copii, director al unei şcoli şi, mai ales, supravieţuitoare a unui atentat terorist.

După 10 ani de la acel dramatic episod, se pare că durerile fizice ale lui Iris încă nu au dispărut şi acestea se suprapun în mod constant unei etape în care ea îşi reexaminează viaţa, relaţia cu soţul (pe care îl bănuieşte că ar avea o aventură extraconjugală) şi copiii - intrată într-o rutină evidentă, retrăieşte momente din trecut şi îl reîntâlneşte pe primul iubit, marea dragoste, ajuns acum medic.

Amintirile din anii tinereţii se împletesc cu cele pe care le-a adunat, mai apoi, alături de familia sa.

Totul se întâmplă într-o perioadă în care băiatul urmează să fie chemat sub arme, iar fata intră într-un cerc obscur, sub influenţa unui aşa-zis "guru".

Şi în tot acest timp, durerea este nelipsită din existenţa femeii, în zilele în care este pusă în situaţia de a lua decizii mature, trebuind să lase la o parte trecutul, pentru a putea trăi în prezent.

"Zeruya Shalev face lucrul la care se pricepe cel mai bine: scrie poveşti de familie pline de dragoste, poveşti ale iluziei şi eliberării în care răzbate intensitatea emoţională, invitând cititorii să se lase purtaţi de firul întâmplărilor parcurse.

Celebrare a durerii, romanul este o revelaţie inspirată de rolul ei în viaţa noastră afectivă."

Haaretz

Zeruya Shalev s-a născut în 1959, în Israel. A publicat mai multe romane, un volum de poezii şi o carte pentru copii, titluri foarte apreciate de critica literară şi traduse în întreaga Europă.

"Cel care ma asteapta"

Probabil una dintre cele mai tulburatoare carti pe care le-am citit pana acum...

Daca aveti timp, rabdare si placere, v-o recomand cu mare drag.

Merita sa fie citita!