Se afișează postările cu eticheta literatura japoneza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta literatura japoneza. Afișați toate postările

miercuri, 8 ianuarie 2020

"Curtezana şi samuraiul"

"Curtezana şi samuraiul"
Autor: Lesley Downer
Editura Humanitas - 2013

Acţiunea romanului se petrece în Japonia anului 1868, cu puţin timp înainte de a începe epoca împăraţilor, în vremea războiului civil dintre nord şi sud.
Cartea este inspirată din fapte reale şi aduce în prim-plan o frumoasă poveste de iubire care se desfăşoară pe fundalul unui an decisiv pentru istoria Japoniei. Dezvăluie culisele unei lumi aflate într-un moment de profundă transformare.

"Yoshiwara este vestitul cartier al plăcerilor din Tokyo, unde trăiesc mii de curtezane, o lume exotică în care singurul fruct oprit este dragostea.
În 1868, Hana are doar 17 ani când ajunge aici, transformându-se spectaculos din soţia supusă şi devotată a comandantului Yamaguchi, un înflăcărat susţinător al shogunului, într-o adevărată curtezană, frumoasa şi talentata Hanaogi.
Când soţul ei plecase la război, Hana primise o singură sarcină: să supravieţuiască.
Urmărită de soldaţii din sud, care îi atacaseră casa şi îi omorâseră socrii, se refugiază în Yoshiwara, o lume din care întâi va încerca să evadeze, ca apoi să-i rămână captivă.
Resemnată cu noua ei viaţă, Hana îl întâlneşte pe Yozo, un samurai marinar în flota shogunului, care, întors în Japonia după un număr de ani petrecuţi în Apus, îşi dă seama că lumea atât de familiară lui, e pe cale de dispariţie.
Împreună, cei doi vor încerca să descopere dacă dragostea îi poate ajuta să şteargă traumele unui trecut dureros, deşi acesta pare să îi ajungă din urmă."

joi, 15 februarie 2018

"Povestea doamnei Murasaki"

"Povestea doamnei Murasaki"
Autor: Liza Dalby
Editura Humanitas, Colecţia "Raftul Denisei" - 2014

"În urmă cu o mie de ani, când curtea imperială a Japoniei atingea apogeul dezvoltării culturale şi artistice, Shikibu Murasaki scria "Povestea Prinţului Genji", primul roman al lumii, care avea să devină o capodoperă a literaturii nipone şi universale."
"Povestea doamnei Murasaki" - un roman "construit pe o documentaţie laborioasă", "recreează atmosfera strălucitei perioade Heian şi conturează cu fineţe profilul unei scriitoare celebre, dar misterioase".
Doamna Murasaki este "o femeie inteligentă, cu o viaţă interioară complexă, pe măsura întâmplărilor tumultoase, care o poartă din capitala Kyoto, prin sate izolate de munte, unde timpul se scurge sacru între flori de cireş şi lanuri de orez şi înapoi în capitală, la curtea imperioală, dominată de complicate intrigi politice".
"În Japonia secolului al XI-lea, cunoştinţele artistice erau apanajul bărbaţilor de viţă nobilă. Cu o minte ageră, introspectivă şi avidă de cunoaştere, Shikibu Murasaki depăşeşte tiparele convenţionale, studiind arta literară şi scriind poveşti despre iubirile unui prinţ imaginar. Talentul de povestitoare o propulsează în atenţia curţii imperiale, unde este invitată să încânte cu scrierile ei viaţa împărătesei. Murasaki devine astfel doamnă de curte, împlinindu-şi visul din tinereţe. Lumea în care pătrunde este însă pe cât de strălucitoare şi elegantă, pe atât de crudă şi plină de intrigi."

"Autentic şi elegant... Recreează viaţa unei Şeherezade de secol XI."
Entertainment Weekly

Citate din carte:
"Părinţii zămislesc copii şi le dau drumul în lume, rugându-se apoi să capete faimă bună, să ajungă într-o poziţie potrivită sau măcar să nu devină o ruşine. Părinţii pot să-i povăţuiască, astfel încât ei să aibă puterea de a îndura karma cu care s-au născut. Dar până la urmă, copiii fac tot ce vor ei. Înrâurirea vieţii de dinainte se face simţită în feluri pe care nu avem cum să le bănuim. Ca părinţi, ne resemnăm cu acest gând."

"... Ceremonia de incinerare mi-a rămas şi acum vie în minte, căci atunci m-am trezit, din senin, faţă în faţă cu schimbarea.
Priveam cum se înălţa firul de fum de pe catafalc, pe măsură ce zorii se răspândeau încet pe cerul întunecat.
... Mai devreme, catafalcul scosese flăcări stacojii şi nori groşi de fum, dar în ultimele ore nu se mai înălţaseră flăcări, ci doar câteva dâre de fum şi, în cele din urmă, un fir subţirel. L-am ţintuit cu privirea fără întrerupere, respirând uşor, de teamă că, dacă aş fi suflat aerul afară, firul s-ar fi destrămat şi el. dâra aceea de frum era ultima rămăşiţă a mamei. Când urma lui avea să piară, mama avea să se ducă şi ea de tot. Eu îmi ţineam respiraţia, aşa cum o făcusem şi la căpătâiul ei.
Gata. Firava panglică cenuşie se stinse.
... Şi dintr-odată a dispărut. Aşa a încetat şi mama să mai fie mama. Acum era altceva."

"Cu timpul am înţeles că există clipe în viaţă când ne legăm inimile de o anume imagine din natură cu o putere aparte."

"Când te apropii de cineva şi apoi descoperi că sunt multe privinţele în care nu gândiţi la fel, încep să te sâcâie tot felul de lucruri mărunte, pe care înainte nici nu le-ai fi luat în seamă. Obiceiurile care ţi se păreau cândva pline de farmec, acum nu mai sunt decât obositoare."

"Nu ajungem să preţuim lucrurile pe care le avem decât atunci când ele încep să se schimbe şi mor. Umbra de vremelnicie plutind pieritoare pe un cer de vară ne face să privim văzduhul, viaţa scurtă a frunzelor ruginii de arţar ne face să le sărbătorim, iar efemeritatea demnă de milă a vieţii omului ne mişcă."

"Iarna nu este decât un gând întârziat al toamnei."

"Dacă am găsi o persoană care să se potrivească întocmai cu imaginea noastră ideală, sunt încredinţată că ne-am plictisi repede. Cea mai frumoasă parte a unei legături de iubire este putinţa de a descoperi în celălalt înzestrări până atunci neobservate."

"Cu unii oameni nu reuşeşti niciodată să treci dincolo de banalităţi, în vreme ce cu alţii te înţelegi chiar şi dincolo de cuvinte. Nu înseamnă neapărat că te asemeni cu ei."

duminică, 11 februarie 2018

Carte recomandată: "Pisica musafir"

"Pisica musafir"
Autor: Takashi Hiraide
Editura Polirom, Colecţia "Actual" - 2016

156 de pagini care se citesc foarte uşor şi repede, o carte pe care eu aş recomanda-o în special iubitorilor de pisici, dar nu numai lor, pentru că "străluceşte prin micile momente şi bucurii ale vieţii, surprinse pe fundalul unei frumuseţi poetice rare".
Povestea lui - demisionar de la editura unde lucra şi a ei - corector de manuscrise, un cuplu trecut de prima tinereţe, care locuieşte cu chirie în curtea unui conac, cu o frumoasă grădină, în centrul oraşului Tokyo.
În povestea celor doi apare Mica, pisica vecinilor, care, în mod clandestin, îi vizitează deseori, prinzând astfel viaţă o puternică legătură afectivă.
"Mica era o pisică la fel ca multe altele, cu blăniţa de un alb imaculat, presărată ici-colo cu pete fumurii, în care se ghicea amestecat şi puţin cafeniu deschis: o pisică tipic japoneză, doar ceva mai subţire şi mult mai mică."
Este vorba despre fericirea care decurge din lucrurile şi momentele simple ale existenţei noastre.
Totul până în ziua în care Mica nu mai apare la ora ştiută şi panica îşi face loc în banalul şir de întâmplări cotidiene.

"Un şir de obiecte şi experienţe ieşite din comun care par să nu se mai termine, o combinaţie curioasă de iuţeală şi minuţiozitate: ceea ce la început pare aglomerare de imagini întâmplătoare se transformă într-o colecţie aproape microscopică de emoţii şi fenomene."
The Believer

"Romanul lui Takashi Hiraide este o imagine intimă, vie, surprinsă în detaliul unui loc în acelaşi timp deschis tuturor privirilor şi plin de taine."
The New York Times Book Review

"Pisica musafir oferă o lectură captivantă, plină de inteligenţă şi umor."
Publishers Weekly

"O poveste delicată şi încântătoare despre dorinţa de a fi aproape de cineva şi durerea absenţei."
Atmospheres