„Erau ierni aspre, cu zăpadă mare...”

„Erau ierni aspre, cu zăpadă mare, se făcea focul în casă, mirosea a lemne şi a mâncare. Mama gătea foarte bine şi duc dorul gusturilor din copilărie.

Cred că florile alea pe geam m-au impresionat foarte tare, pentru că mi le amintesc şi acum extrem de clar. Aveau nişte forme fabuloase. Acum nu prea mai există flori de gheaţă...

Şi în această lume cu flori de gheaţă şi miros de lemne în sobă, eu am ştiut că vreau să mă fac actriţă.

Mi se pare uşor ridicol să spun acum: „Eu de când eram mică voiam să mă fac actriţă”.

Adică de când aveam vreo 5-6 ani. Dar ăsta e adevărul.

Probabil că există în noi un fel de antenă ne ghidează spre un drum, spre ceva care să răspundă nevoii noastre interioare. Pentru că altfel nu ştiu să-mi explic şi să vă explic cum anume, într-un sat din Apuseni, unde nu văzusem în viaţa mea un spectacol de teatru, eu am simţit că vreau să mă fac actriţă.

Aveam, e-adevărat, un aparat de radio la care ascultam absolut toate piesele de teatru radiofonic, cunoşteam vocile tuturor actorilor pe care îi auzeam...”

Ana Ciontea

Interviu pentru „Adevărul” , 2015 

„E viaţă în plus pe care o primeşti...”

„Între două roluri, când nu joci, ai senzaţia că se termină cariera.”

 

„Actoria pentru mine e o nevoie de a mă exprima, e o invitaţie la joc, la intrarea în poveste.”

 

„Eu simt că trebuie să fiu pe scenă. Simt nevoia să dăruiesc...”

”Pe scenă mă simt mult mai bine decât în viaţă, mult mai în siguranţă, mult mai liberă.

Iar pe scenă te simţi „mai” viu decât în viaţă. E o cantitate în plus de viaţă pe care o primeşti acolo.

E viaţă concentrată.

Şi e minunat să lucrezi fără plasă de siguranţă. Dar pentru asta îţi trebuie curaj...”

Ana Ciontea

Foto: Metropolis  

La mulţi ani, Ana Ciontea!

Actriţa Ana Ciontea s-a născut la Hunedoara, la 15 iulie 1959.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” (promoţia 1982, clasa Ion Cojar şi Marin Moraru).

A fost repartizată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.

A colaborat cu Teatrul Mic şi Teatrul „Bulandra” din Bucureşti, precum şi cu Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova.

A debutat în film în 1982, în producţia „Concurs”, după care a urmat - în 1983 - drama „Întoarcerea din iad”.

Alte roluri în filme: „Sezonul pescăruşilor”, „Primăvara bobocilor”, „Umbrele soarelui”, „Luminile din larg”, „Pădureanca”, „Sanda”, „Şoapte de amor”, „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, „Ciocârlia”, „Un gout de sel”, „Undeva la Palilula”, „Sthorzina”, „SieraNevada”, „Charleston”, „Comrade Detective”, „2”, „Retur”, „În iarnă” etc.

A făcut parte şi din distribuţia serialului „Aniela”.

S-a stabilit în Franţa, unde colaborează cu Silviu Purcărete și Tompa Gabor la Théâtre de L'Union din Limoges și este cadru didactic la Académie théâtrale de l'Union Limoges, Compania şi şcoala de teatru „Actea”, Caen, Lycée Gay-Lussac, Limoges, clasele de teatru.

În 2009 a revenit în România şi a început colaborarea cu Teatrul Naţional din Bucureşti, în piese precum: „Un duel”, „ O trilogie antică - Electra”, „Cine are nevoie de teatru?”, „Livada de vişini”, „Romelo şi Julieta”, „Vrăjitoarele din Salem”, „Roberto Zucco”, „Tartuffe”, „Avalanşa”, „MacBeth”, „Două loturi”, „Revizorul”, „Hoţi”, „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”, „Umbre”, „Regele moare”, „Viforul”.

A câştigat mai multe premii pentru interpretare.

La Gala Premiilor UNITER, a fost distinsă de trei ori la categoria „Cea mai bună actriţă într-un rol secundar”.

La Gala Premiilor Gopo - 2017, a primit un premiu pentru rolul din filmul „SieraNevada”.

Este căsătorită cu actorul Paul Chiribuţă.

Autor: Pe o aripă de cânt