duminică, 13 iulie 2014
marți, 8 iulie 2014
joi, 26 iunie 2014
In Memoriam - DUMITRU MATCOVSCHI
Dumitru Matcovschi
- 1 an de la trecerea în nefiinţă
"Este şi va fi poetul care ne-a învăţat
zborul înalt, dorul şi plânsul, dar şi bucuriile..."
zborul înalt, dorul şi plânsul, dar şi bucuriile..."
Poetul basarabean Dumitru Matcovschi a părăsit această lume în noaptea de
26 spre 27 iunie 2013.
26 spre 27 iunie 2013.
Dumitru Matcovschi
a fost poet, prozator, academician, publicist şi dramaturg, membru
titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Este recunoscut în critica
literară pe plan internaţional şi reprezintă un simbol al mişcării de
renaştere naţională din Basarabia.
A debutat în 1963
prin placheta de versuri "Maci în rouă" şi este autorul a peste 50 de
volume de poezie, proză şi piese de teatru. Multe dintre versurile sale
au fost puse pe note muzicale, devenind şlagăre.
În anul 2011,
scriitorul a fost decorat cu
Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, categoria A "Literatură",
de către preşedintele României, Traian Băsescu.
Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, categoria A "Literatură",
de către preşedintele României, Traian Băsescu.
Arcadie Suceveanu,
preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 2013:
"Este o pierdere incomensurabilă. Dumitru Matcovschi lasă un gol imens în literatura şi în cultura noastră. Rămâne
opera şi rămâne imaginea lui, care întotdeauna s-au asociat cu imaginea
Basarabiei. A fost unul din simbolurile noastre naţionale şi el s-a
identificat cu istoria şi cu drama Basarabiei. Este un spirit al acestor
locuri, un poet care a fost un mare implicat la modul direct în
evenimente şi în cursul istoriei.""Dumitru Matcovschi este un nume de referinţă, o figură emblematică a mişcării de eliberare naţională. Va rămâne ca simbol de curaj, al celor mai înalte valori. Am avut cele mai bune relaţii, am comunicat până în ultimele zile. Am apreciat fermitatea şi caracterul integru. Am avut relaţii de amiciţie. Era reconfortant să ştiu că am în preajmă un asemenea om. Era un om şi un artist şi se implica până la ultima lui fibră."
Ion Hadârcă, scriitor, 2013:
"Este un final
trist al acestei zile. Este chiar o pierdere dintre cele mai grele
pentru toată cultura noastră. Merita o viaţă mai tihnită, dar se vede că
aşa e dat omului. Ne vom simţi datori pentru că nu i-am păstrat
suflarea. A fost un exemplu al mişcării de eliberare naţională, un lider
adevărat. Este la temelia unei alte arte ziaristice, a fost mereu cu un
pas înainte. (...)
Îşi dorea
libertate, ca acest pământ să nu depindă de cei care nu au nimic cu
valorile noastre. A lăsat o moştenire care valoarează cât un tezaur."
"Basarabia, scumpă icoană, în inimi purtată,
Trecută prin foc şi prin sabie,
furată, trădată mereu,
eşti floare de dor, Basarabie,
eşti lacrima neamului meu."
furată, trădată mereu,
eşti floare de dor, Basarabie,
eşti lacrima neamului meu."
Ninela Caranfil, actriţă, 2013:
"Este şi va fi poetul care ne-a învăţatzborul înalt, dorul şi plânsul, dar şi bucuriile."
Tulburătoare,
impresionante şi pline de semnificaţii sunt şi versurile aşternute pe
hârtie de poetul Dumitru Matcovschi şi recitate sau cântate
cu atâta dăruire şi sensibilitate de către artistul
Paul Surugiu - Fuego.
cu atâta dăruire şi sensibilitate de către artistul
Paul Surugiu - Fuego.
Sursa: Fuego's Blog, 26 iunie 2014
miercuri, 25 iunie 2014
Marea, dragostea mea...
"Marea, odata ce si-a aruncat vraja,
te tine prins in mrejele ei pentru totdeauna."
te tine prins in mrejele ei pentru totdeauna."
Jacques Yves Cousteau
duminică, 22 iunie 2014
sâmbătă, 21 iunie 2014
vineri, 13 iunie 2014
Când sufletul tău se întâlneşte cu Dumnezeu...
"Crezi oare că în calea vieţii tale apare fără rost chiar şi o singură piatră
care te împiedică?
Poate fi urâtă, poate fi micuţă, dar acolo unde este, acolo trebuie să fie, crede asta.
Ea stă acolo nu pentru a te opri, nu pentru a îţi tăia elanul, curajul...
O mână binevoitoare ţi-a pus-o în cale, să te opreşti lângă ea.
Uită-te la piatră, apoi vorbeşte despre ea cu Dumnezeul tău.
Pe El să-L întrebi ce mesaj îţi trimite cu piedica aceea.
Iar dacă sufletul tău s-a întâlnit cu Dumnezeu, orice piatră din drumul tău ţi-a adus binecuvântare."
M. Feesche
Sursa foto: Lumea mare
marți, 10 iunie 2014
sâmbătă, 7 iunie 2014
miercuri, 28 mai 2014
luni, 28 aprilie 2014
Despartire in flori...
Adrian Paunescu ~ Despartire in flori~
La sarbatoarea florilor de mar,
cand drumul cere pasii sa se-astearna,
acum ne despartim intr-adevar,
precum ne promisesem asta-iarna.
La sarbatoarea focurilor mari,
cand toata lumea varuie de Paste,
din viata mea incepi sa si dispari,
fiinta mea abia te mai cunoaste.
La sarbatoarea soarelui deplin,
cand sangele -n batrani se poticneste,
iubindu-te iti spun: ne despartim
si sa ne regasim nu-i vreo nadejde.
Adio, deci, mai e ceva de zis,
cand cad din geam deodata doua glastre:
se sinucide parca un cais
la sarbatoarea despartirii noastre.
Ne mai ramane floarea de gutui,
ca toate celelalte ne condamna,
doar ei mai poti cate ceva sa-i spui,
sa mi te aminteasca inspre toamna.
Atatea flori la despartire-avem,
atatea flori ca-n bietele romante,
de parca hohoteste un blestem,
porunca lui civilelor instante.
Si floarea de cires de care-am spus
a-mbatranit si s-a zbarcit in fructe,
incet, de parc-ar duce un obuz,
un tren transporta flori pe apeducte.
Tu crezi ca despartirea-i pentru ea,
dar tu nu vezi ce flori - numai ruine -
sa nu te minti, ca nu-i deloc asa,
te parasesc spre-a ma gasi pe mine.
La sarbatoarea florilor de soc,
cand lunca lumii galgaie salbatic,
ne despartim, plangand, la acest foc
pe-a carui vatra noi am fost jaratec.
De mar, de visin, de gutui, de par,
e floarea-n sarbatori pana departe,
acum ne despartim intr-adevar
cu-atatea flori in jur ca la o moarte.
Ce-i zis e zis si-n cantec iti spuneam
ca va fi aceasta clipa - n care
de-atatea flori pe fiecare ram,
ninsorile vor mirosi a floare.
Adio, deci, te vad, dar nu te vad,
cand florile de noapte-ncep sa cearna
si daca despartirea-i un prapad,
proiectul ei ti l-am trimis din iarna.
Pierduta mea, pe veci pierduta mea,
acum cand florile te tin de mana,
asculta cantecul precum era
ninsoarea noastra sfanta si pagana.
sâmbătă, 26 aprilie 2014
"Cel care ma asteapta"
Probabil una dintre cele mai tulburatoare carti pe care le-am citit pana acum...
Daca aveti timp, rabdare si placere, v-o recomand cu mare drag.
Merita sa fie citita!
joi, 24 aprilie 2014
luni, 21 aprilie 2014
duminică, 20 aprilie 2014
sâmbătă, 19 aprilie 2014
vineri, 18 aprilie 2014
miercuri, 16 aprilie 2014
duminică, 13 aprilie 2014
joi, 10 aprilie 2014
duminică, 30 martie 2014
vineri, 21 martie 2014
joi, 20 martie 2014
Gândurile întemniţate îţi aparţin...
"A fost odată un om, spune o poveste japoneză, un om care avea o pasăre rară. O avea închisă într-o colivie şi-o îngrijea atât de bine, încât zilnic pasărea se făcea mai frumoasă şi penele ei deveneau mai strălucitoare.
Din nebăgare de seamă, într-o dimineaţă, omul uită să închidă portiţa micuţei închisori. Şi pasărea zbură. Zbură atât de departe şi întâmpină atâtea necazuri, încât se întoarse într-o stare jalnică la
vechiu-i stăpân.
Trebuie să spunem că, în nechibzuita ei aventură, pasărea aceasta tulburase o mulţime de oameni care prinseră a-l duşmăni pe stăpânul ei. Astfel, chiar dacă stăpânul a putut să închidă în sfârşit pasărea hoinară în colivie, n-a putut însă să repare şi stricăciunile făcute de ea
în călătoria ei...
La fel se întâmplă cu cei care lasă, necugetaţi fiind, să le scape gândurile din colivia minţii lor, adaugă comentatorul acestei fabule.
Şi mai spune:
"Câtă vreme ţii gândurile întemniţate, ele îţi aparţin. De îndată ce le laşi să-şi ia zborul sub formă de cuvinte, ele scapă şi pot să-ţi pricinuiască mari neajunsuri. Să fii fericit dacă nu se întorc deformate, ciuntite şi pline de ameninţări pentru seninătatea celui nebăgător de seamă..."
Omul care ştie să tacă este acela care este suficient de stăpân pe sine încât să vorbească numai atunci când se cuvine."
B. Blanchard - "Arta tăcerii"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)