„La Curtişoara e colţul meu de rai, aici am învăţat să cânt
şi să joc, aici bunicii mei ascultau, la radio, muzică populară, când lucrau în
grădină.
De-abia aştept să mă întorc acasă ori de câte ori sunt plecată.”
„Fiecare zonă are cântece şi ritmuri inconfundabile, nu se
pot compara între ele, dar muzica oltenească are ceva aparte. Frumuseţea
cântecului nu stă într-un anumit lucru, ci ţine de emoţia pe care o transmite,
de firea olteanului, cel plin mereu de speranţe, chiar şi când e rătăcit prin lume
şi cu sufletul împovărat...
Muzica oltenească este precum olteanul, pe cât de simplu, pe atât de profund în
sentimente, iute şi ager la minte. Lăutarii sunt cei care au purtat, prin timp,
cântecul, iar eu încerc să îl duc mai departe, pentru a aduce în gând, în
suflet şi în inimile oamenilor simţirea de neam.”
„Când vorbesc despre Maria Lătăreţu sau Maria Tănase,
întotdeauna simt un fior care tulbură apele sufletului meu. Aceste două uriaşe
interprete ale neamului nostru sunt dincolo de cuvinte.
Maria Lătăreţu... Cum să nu iubeşti acel gas divin, cu triluri de pasăre
măiastră?”
„Prima persoană care a intuit că am voce a fost învăţătoarea
mea, Irina Tunaru.
Maria Tănase Marin este însă omul care mi-a schimbat destinul. Am întâlnit-o pe
această minunată doamnă în 2008, la un festival din Dobrogea, în vremea când eu
o imitam pe Maria Ciobanu. Coregraful Ansamblului „Flori de Măr”, Costică
Bălărău, a rugat-o să mă ajute, să mă formeze.
Am fost vrăjită de modul în care m-a învăţat să port costumul popular, să
înţeleg ceea ce cânt, să-mi descopăr profunzimea vocii, să-mi formez propriul
stil şi să nu mai copiez pe nimeni.
Doamnei Maria Tănase Marin îi sunt datoare pentru totdeauna, iar acum, când
vorbesc despre dânsa, îmi dau lacrimi de recunoştinţă. Mi-a dat pur şi simplu
aripi să zbor!”
„Am înțeles că mesajul și emoția transmisă de o piesă sunt esențiale, așa că încerc de fiecare dată să trec prin filtrul sufletului meu diferite stări și să le pun pe foaie sau muzică. Alteori mă inspir din poveștile de viață ale oamenilor.”
„Deşi premiile îşi au rostul lor, n-am mers în competiţii
musai pentru a obţine un loc pe podium; am fost doar un copil care bătea la
porţile afirmării şi nu aveai cum să faci asta fără să mergi în festivaluri.
De fiecare dată am câştigat prieteni noi, sfaturi de la specialiştii în
folclor, experienţă.”
„Momentul unic și memorabil al sufletului meu rămâne
rechemarea pe scena Festivalului „Maria Tănase”, în timpul concursului, de
către public, înmânarea premiului I de către maestrul Tudor Gheorghe și
cuvintele acestuia ce au rămas întipărite în mintea și inima mea de copil:
”Fata asta știe ce cântă și cum cântă.”
Povestind acum, vă mărturisesc că îmi dau lacrimile de emoție și bucurie,
deoarece eram un simplu tânăr ce bătea la porțile afirmării.”
„Mi-aș dori ca cei tineri să iubească din ce în ce mai mult folclorul, pentru că vor avea mereu câte ceva de descoperit și mă înclin cu respect în fața tuturor celor care își regăsesc o fărâmă din suflet în cântecele mele.”
Toate acestea la un loc țin în picioare identitatea neamului nostru și mândria de a fi români!”
