Se afișează postările cu eticheta Teatrul Mic Bucureşti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Teatrul Mic Bucureşti. Afișați toate postările

duminică, 25 aprilie 2021

In Memoriam: George Constantin

Regretatul actor – George Constantin – s-a născut la Bucureşti, la 3 mai 1933, şi s-a stins la 26 aprilie 1994 – conform unor surse / 30 aprilie 1994 – conform altor surse.

A decis să devină actor după ce a urmărit piesa de teatru „Muncă şi Lumină”, pe când avea numai 10 ani.

La 15 ani, s-a înscris la o şcoală profesională de pe lângă Întreprinderea de Construcţii de Avioane.

În 1949, a fost descoperit de profesorul Ella Butffy, care căuta noi talente pentru o trupă de teatru de amatori. George Constantin a impresionat-o cu rolul jucat în „O scrisoare pierdută”.

După o primă încercare eşuată de a fi admis la Teatru, a reuşit să intre în următorul an, iar în 1956 - a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”.

În anul IV de studenţie, a pregătit – împreună cu Ion Cojar – spectacolul de absolvire: „Tragedia optimistă”.

După absolvire, a primit repartiţie la Teatrul Armatei (viitorul Teatru „Nottara”), unde a jucat într-o primă piesă – „Mama şi copiii ei”.

A jucat în peste 50 de roluri pe scena de la „Nottara”, precum şi în spectacole realizate la alte teatre (Teatrul Mic, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Naţional etc): „Împricinaţii”, „Invazia”, „Femeia îndărătnică”, „Din noapte spre zori”, „Stânca miresei”, „Pigmalyon”, „Steaua Polară”, „Tangou”, „Avarul”, „Acest animal ciudat”, „Crimă şi pedeapsă”, „Pentru lacrimi”, „Antoniu şi Cleopatra”, „Fraţii Karamazov”, „Unchiul Vania”, „Livada de vişini”, „Barbarii”, „Vassa Jeleznova”, „Oricât ar părea de ciudat”, „Regele Lear”, „Act veneţian”, „Jocul ielelor”, „Henric al IV-lea”, „Hamlet”, „Timon din Atena”, „Ultima oră”, „Burghezul gentilom” etc.

A colaborat cu Teatrul Naţional Radiofonic şi cu cel de Televiziune, la peste 500 de piese: „Apostol”, „Casa de la miezul nopţii”, „Apus de soare”, „Ultima oră”, „Nunta însângerată”, „Europolis”, „A doua tinereţe”, „Patima roşie”, „Acela care îşi trăia moartea”, „Pescăruşul”, „Trei surori”, „Livada de vişini”, „Unchiul Vania”, „Ghepardul”, „Paracliserul”, „Bătrâna actriţă”, „Doctor fără voie”, „Echilibru fragil”, „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”, „Furtuna”, „Henric al IV-lea” etc.

Filme în care a fost distribuit: „Aproape de soare”, „Reconstituirea”, „O vară de neuitat”, „Procesul alb”, „Urmărirea”, „August în flăcări”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Începutul adevărului / Oglinda”, „Întunecare”, „Totul se plăteşte”, „Sezonul pescăruşilor”, „Duelul”, „Prea cald pentru luna mai”, „Bietul Ioanide”, „Muntele ascuns”, „Dimitrie Cantemir”, „Dincolo de nisipuri”, „Ultimul cartuş”, „Cu mâinile curate”, „Între oglinzi paralele”, „Iancu Jianu, zapciul”, „Iancu Jianu, haiducul” „Răpirea fecioarelor”, „Singurătatea florilor”, „Burebista”, „Ştefan Luchian”, „Polul Sud”, „Timpul liber”, „Templul tăcerii”, „Domnişoara Christina”, „Războiul Independenţei”, „Racheta albă” şi multe altele.

Premii şi distincţii:

- 1959 – Premiul I pentru Tineri Actori;

- Premiul pentru cel mai bun rol într-o piesă românească;

- 1967 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a – „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”,

- 1978 – Premiul Criticii;

- 2016 – postum, primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului şi „Placheta Oraşului Bucureşti” – „în semn de recunoaştere şi preţuire pentru întreaga activitate în domeniul teatrului şi filmului” (înmânată fiului, actorul Mihai Constantin);

- Sala Studio a Teatrului „Nottara” şi Studioul de Teatru T2 al Radiodifuziunii îi poartă numele;

- în memoria sa, a fost organizat Festivalul Internaţional de Teatru pentru Elevi, care-i poartă numele.

A fost căsătorit cu mezzosoprana Iulia Buciuceanu (sora regretatei Tamara Buciuceanu – Botez), împreună având un fiu – Mihai, în prezent un cunoscut actor.

Autor: Pe o aripă de cânt

sâmbătă, 17 aprilie 2021

„A fost un film cu un parfum special...”

 

„Am crezut ani de zile că nu contează cum sunt artiștii în afara scenei, a ecranului, important e ce se vede acolo.

De ceva ani, nu mai cred lucrul ăsta.

Cred că ceea ce suntem noi profund transpare prin personajele noastre.”

 

„Într-un fel, îmi pare rău că n-am făcut o continuare la „Declaraţie de dragoste”.

A fost un film foarte frumos, cu un parfum special.”

Adrian Păduraru

vineri, 16 aprilie 2021

La mulţi ani, Adrian Păduraru!

Îndrăgitul actor - Adrian Păduraru - s-a născut la Iaşi, la 17 aprilie 1960.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din Capitală, la clasa profesoarei Sanda Manu, în anul 1984.

La începutul anilor ’90, pentru scurt timp, a predat acto­rie la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi.

A debutat în piesa „Diavolul și bunul Dumnezeu”, pe scena Teatrului Mic din Bucureşti.

Pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași, secția Suceava, a jucat în spectacolul „Deșteptarea primăverii”.

Alte piese de teatru în care a jucat: „Don Juan”, „Roberto Zucco”, „Mizerie şi noblețe”, „Circul Matteo”, „Apus de soare”, „Peer Gynt” etc.

A fost distribuit în filmele: „Misterele Bucureştilor”, „Prea cald pentru luna mai”, „Declarație de dragoste”, „Cucoana Chirița”, „Extemporal la dirigenție”, „Chirița în Iași”, „Secretul armei... secrete”, „Momentul adevărului”, „Moartea unui artist”, „Jusqu’a la morte”, „Journal intime”, „A”, „Bună, ce faci?”, „Coborâm la prima”.

În 2017 a fost angajat în echipa Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti.

Autor: Pe o aripă de cânt