Om cald, prieten nemaipomenit...

"Mi-am dorit dintotdeauna să fac teatru. Din dorinţa de a fi pe scenă am început să cânt şi tot asta m-a îndreptat către şansonetă, în care textul, poezia lui, semnificaţia lui, deţin rolul principal. Am căutat expresia şi stilul ce se potrivesc mai bine cu firea mea şi cu textele pe care le aleg. (...)

Întâlnirea mea cu Toma Caragiu a însemnat mult pentru mine nu numai pentru că a sesizat cu câtă pasiune iubeam teatrul şi muzica, ci şi pentru că am învăţat enorm de la el. În primul rând, am învăţat că, în meseria asta, lucrurile trebuie privite cu multă seriozitate – chiar şi atunci când joci la televiziunea, genul «uşor». Am înţeles atunci că un mare actor are capacitatea şi disponibilitatea de a-şi ajuta partenerii, sensibilitatea şi răbdarea de a construi împreună cu ei. Îl ascultam concentrată şi emoţionată; era fermecător, destins, parcă se juca şi, totodată din felul lui de a lucra se desprindea clar ceea ce aveam de făcut ceilalţi. Îşi cheltuia fără pic de egoism fantezia, forţa creatoare şi talentul. Sunt fericită că l-am avut partener, a fost un mare noroc pentru mine; şi sunt fericită că au rămas în filmoteca televiziunii emisiunile noastre.

Mi-am dorit autonomie în actul artistic. Simţeam că e o experienţă pe care trebuie să o străbat; intuiam că interpretul este şi creator, nu numai executant. Nu caut să fiu originală cu orice preţ, originalitatea se realizează numai atunci când n-o cauţi. Dacă am ceva de spus, cred că e bine s-o spun, aşa cum pot, întrebuinţând limbajul care exprimă exact ceea ce am spus."

Anda Călugăreanu

"Ancuţa a reprezentat întotdeauna faţa nevăzută a personalităţii, acel om cald din spatele scenei, prieten nemaipomenit care întotdeauna şi-a găsit timp pentru un telefon, chiar de la mari depărtări, fără să fie la mijloc o aniversare; omul care a insuflat curaj celor din jur prin încrâncenarea cu care a luat întotdeauna lucrurile de la capăt, de la zero, strângând din dinţi şi spunându-şi

«Vă arăt eu vouă, că tot eu am dreptate!

Drumul meu este un drum mai greu,

dar este un drum al cinstei şi al adevărului.»

Florian Pittiş

Sursă: Ziarul Metropolis

In Memoriam: Tamara Buciuceanu Botez

Actriţa Tamara Buciuceanu Botez, cea supranumită „Doamna comediei româneşti”, una dintre reprezentantele generaţiei de aur a scenei româneşti, s-a născut în localitatea Bender (Tighina) din Republica Moldova, la 10 august 1929, şi s-a stins la Bucureşti, în ziua de 15 octombrie 2019.

A absolvit Colegiul Naţional „Spiru Haret” din Tecuci (judeţul Galaţi).

Între 1948 - 1951, a frecventat Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iaşi, iar în anul IV s-a transferat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1952.

A debutat la Teatrul Giuleşti (în prezent „Odeon”), în piesa „Marfă din Makkar”.

A jucat şi pe scenele altor teatre: în Capitală - la: „Bulandra”, Naţional, Teatrul de Operetă, Teatrul de Comedie şi la Naţionalul ieşean, interpretând-o pe Coana Chiriţa.

Alte piese în care a fost prezentă: „Dimineaţă pierdută” (rol considerat cartea sa de vizită), „Pălăria florentină”, „Gaiţele”, „Contesa Maritza”, „Văduva veselă”, „Lăsaţi-mă să cânt!”, „Vânzătorul de păsări”, „Voievodul ţiganilor”, „Sânge vienez”, „Marco Polo”, „My Fair Lady”, „Romeo şi Julieta la început de noiembrie”, „Scaunele”, „Cumetrele”, „Nepotul”, „Aşteptând la arlechin”, „Mamouret”, „Chiriţa în provincie” şi „Sfântul Mitică Blajinul” (teatru TV), „Azilul de noapte”, „Joc de pisici” etc.

A jucat în mai multe filme, dar de referinţă rămâne rolul profesoarei Isoscel din seria „Liceenii”: „Declaraţie de dragoste”, „Liceenii”, „Extemporal la dirigenţie”, „Liceenii Rock’n Roll”, „Liceenii în alertă”.

Alte producţii în care a fost distribuită: „Titanic Vals” (pelicula în care a şi debutat ca actriţă de film), „Anecdota”, „Scorpia”, „Vegetarian”, „La spaţiul locativ”, „Doctor fără voie”, „Ultimele zile ale verii”, „Domnişoara Nastasia”, „Premiera”, „Serenadă pentru etajul XII”, „Toate pânzele sus” (ep. 2 şi 12), „Tufă de Veneţia”, „Vis de ianuarie”, „Melodii, melodii”, „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Cântec pentru fiul meu”, „Singur printre prieteni”, „Alo, aterizează străbunica!”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Înghiţitorul de săbii”, „Şantaj”, „Grăbeşte-te încet”, „Prea tineri pentru riduri”, „Bocet vesel”, „Cuibul de viespi”, „Primăvara bobocilor”, „Paradisul în direct”, „Jocul de-a vacanţa”, „Agenţia matrimonială” şi „Cuscrele” (seriale TV), „Nunta mută”, „Toată lumea din familia noastră”, etc.

Roluri în teatrul radiofonic: „Trenurile mele”, „Fiecare cum vede”, „Curajul femeii în dragoste” etc.

De asemeni, sunt memorabile cupletele din programele de divertisment de la Televiziunea naţională. În 2006, TVR Media a lansat DVD-ul „Tamara Buciuceanu”, care cuprinde o selecţie a celor mai frumoase apariţii.

În 2013, lectorul univ. Bogdana Darie a lansat volumul „Tamara Buciuceanu. O viaţă închinată scenei”.

Premii şi distincţii primite de-a lungul anilor:

- 2000 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler;

- 2002 - Premiul pentru întreaga activitate artistică - Ministerul Culturii şi Cultelor;

- 2004 - Premiul pentru întreaga activitate - Gala UNITER;

- 2004 - Titlul onorific de Societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti;

- 2008 - Premiul pentru întreaga carieră - Gala Festivalului TIFF;

- 2009 - Premiul de excelenţă din partea TVR Internaţional;

- 2011 - Premiul de Excelenţă - Gala UNITER;

- 2011 - Stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului - Bucureşti;

- 2012 - Premiul Gopo pentru întreaga activitate;

- 2013 - Premiul „Aristizza Romanescu” pentru întreaga creaţie teatrală şi cinematografică, în cadrul ceremoniei de decernare a Premiilor Academiei Române pe anul 2011;

- 2014 - Ordinul „Coroana României” în Grad de Ofiţer - decoraţie primită la Castelul Peleş din Sinaia, din partea Casei Regale a României;

- 2016 - Sărbătorită la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Sibiu, pentru cariera de 64 de ani, tot atunci acordându-i-se şi Premiul de Excelenţă pentru întreaga carieră;

- 2018 - Premiul „Radio România 90”;

- 2018 - „Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti” şi primeşte „Cheia Oraşului”;

- 2018 - Sărbătorită pentru cei 65 de ani de carieră la Gala Teatrului Metropolis;

- 2018 - Premiul pentru întreaga activitate - Gala Premiilor „Stela Popescu”.

Între 1962 - 1996 a fost căsătorită cu medicul Alexandru Botez (până la decesul acestuia) şi nu au avut copii.

O stradă din Suceava îi poartă numele.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Marina Scupra

Marina Scupra, îndrăgită interpretă de muzică uşoară, s-a născut pe 24 decembrie 1967, la Bucureşti, şi s-a stins pe 30 iulie 2017, în urma unei grele suferinţe.

A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Capitală.

A debutat în 1973, în emisiunea „Prietenii lui Aşchiuţă”.

În 1981 a obţinut Menţiune la etapa republicană a Festivalului „Cântarea României”.

În 1983, la Mamaia, a primit „Premiul Tinereţii”.

În 1984, cu melodia „Joc de copii”, a obţinut Trofeul Festivalului de la Mamaia.

A început apoi colaborarea cu Dan Dimitriu, compozitorul care-i va scrie multe dintre şlagărele interpretate şi care, ulterior, îi va deveni soţ, împreună având doi copii.

În 1993 a fost angajată la Casa de Cultură a Ministerului de Interne.

În 1994 a jucat în comedia „Concurs de seducţie”.

A cântat în spectacolele Teatrului de Revistă „C. Tănase” din Bucureşti.

În 2001 a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii „Titu Maiorescu”.

În ultimii ani ai vieţii, a fost profesoară de Canto - muzică uşoară, la Şcoala Populară de Artă din Piteşti, îndrumând copii care au obţinut numeroase premii la concursurile de profil.

A apărut în numeroase emisiuni radio-tv, în festivaluri şi spectacole în întreaga ţară.

După divorţul de Dan Dimitriu, s-a recăsătorit cu sportivul Claudiu Piţigoi.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Mi-am dăruit sufletul pentru cântec...”

„... Mi-am dăruit sufletul pentru cântec, pentru artă, pentru răspândirea cântecului popular.

De multe ori a trebuit să înving indiferenţa unor organizatori de spectacole, poate şi a unor colegi, sau demnitari.

Melomanii însă mă iubesc şi-mi rămân fideli, la fel şi eu lor.

Sunt mai puţin invitată la concerte şi-mi pare rău, că are de suferit spectatorul. Pentru că în motivaţia lor este dorinţa de-a audia şi viziona spectacole veritabile.

... Nu pot trăi fără scenă, fără spectatori; doar cântând în faţa lumii am avut stări de satisfacţie sufletească.

După spectacole rămân tristă şi singuratică.

Cântecul meu este dăruirea sufletului, înclinaţia spre oameni. Fără scenă, înfrunt realitatea grosolană a materialităţii şi sunt cu adevărat tristă.

Dar gândul că vine o altă zi îmi dă încrederea unor schimbări spre mai bine...”

Nina Ermurachi

In Memoriam: Nina Ermurachi

Nina Ermurachi, cunoscută interpretă de muzică populară din Republica Moldova, s-a născut la 15 iulie 1949, în satul Floriţoaia Veche, raionul Ungheni, şi s-a stins la 20 octombrie 2016.

A fost mezina unei familii de ţărani, cu cinci copii.

A studiat la Şcoala medie de muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău.

Între 1966 - 1968, a făcut parte din Capela corală „Doina” a Filarmonicii de Stat „Serghei Lunchevici” din Chişinău.

S-a lansat în muzica populară în anul 1968, cu melodia „Măi, cucule, blestemat”, foarte apreciată de public şi care a fost urmată de alte cântece îndrăgite: „Pădure, verde pădure”, „Flori de romanţă”, „Frunză verde iasomie”, „Cântec vechi de cătănie”, „Şi-am zis verde brad de munte”, „Lăsaţi-mă să cânt!”, „Aseară la poarta mea”, „Sunt o fată de la codru” etc.

Între 1964 - 1984 şi 1991 - 1995, a fost solistă a Orchestrei de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii din Moldova.

În 1988 a fost solistă a Orchestrei de muzică populară „Moldoveneasca”.

Între 1989 - 1991 a fost solistă a Orchestrei de Muzică Populară „Arta” din Chişinău.

A participat la mai multe festivaluri, printre care: „Crizantema de Aur” - Târgovişte şi „Maria Tănase” - Craiova.

A fost distinsă cu titlul de „Maestru în Artă” din Republica Moldova, în 1998.

A fost căsătorită, dar a divorţat; avea un băiat, care este căsătorit cu artista Maria Stoianov.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Să nu mai lăsăm să treacă timpul pe lângă noi...”

„E important să nu mai lăsăm să treacă timpul pe lângă noi.

Ideal ar fi să ne facem urgent rost de teme ale existenţei, în care să credem cu adevărat.

Din păcate, trăim într-o lume cu care nu ne putem identifica şi vizavi de care nu poţi să reacţionezi decât afişând o detaşare ironică.” 

Adrian Pintea

In Memoriam: Adrian Pintea

Adrian Virgil Pintea, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, s-a născut la 9 octombrie 1954, în localitatea Beiuş, şi s-a stins la 8 iunie 2007, în Bucureşti, în urma unei grele suferinţe.

Şi-a pierdut tatăl (ofiţer în armată) pe când abia împlinise 3 luni, iar copilăria şi-a petrecut-o la Beiuş şi Oradea, alături de sora sa, mama şi noul soţ al acesteia.

A început să scrie versuri, proză şi să deseneze de la o vârstă fragedă, iubea animalele (cu precădere caii), în adolescenţă cânta la chitară şi îi plăcea rock-ul.

Când era elev în clasa a VII-a, a primit un premiu pentru poezie din partea unei reviste pentru liceeni şi atunci a recitat pentru prima dată în public (poezia „Invitaţie la vals”), impresionând cu talentul său.

În 1973 a terminat Liceul nr. 2 din Oradea, iar în 1979 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Capitală (clasa prof. Petre Vasilescu).

Debutul în teatru s-a produs în 1977, când a jucat în „Oedip salvat” (la Studioul Cassandra) şi în „Pescăruşul” (la „Bulandra”).

În film a debutul în 1978, în pelicula „Între oglinzi paralele”.

Spre sfârşitul anilor ’80 a început să predea ca asistent universitar la I.A.T.C. (ulterior Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică), la clasa Olgăi Tudorache, iar după pensionarea acesteia - în 1990, a devenit profesor universitar titular.

În 2002 a obţinut titlul de doctor în domeniul teatru, cu lucrarea „Hamlet sau actorul lucid”.

În 2004 a absolvit U.N.A.T.C. - Secţia Regie film (clasa Elisabeta Bostan).

A jucat în zeci de roluri, în teatru sau film.

A fost prezent pe scenele de la: Studioul Cassandra, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, Teatrul Româno - American, Teatrul „Nottara”, Teatrul Naţional Craiova, Compania Teatrală 777, în piese precum: „Oedip salvat”, „Romeo şi Julieta”, „Pescăruşul”, „Memoriile unui necunoscut”, „Ifigenia”, „Domnişoara Iulia”, „Henric al IV-lea”, „Livada de vişini”, „Orfeu în Infern”, „Nebun din dragoste”, „Hamlet”, „Copiii unui Dumnezeu mai mic”, „Repetiţie cu Barrymore” etc.

A fost distribuit în numeroase filme (producţii româneşti sau străine), cum ar fi: „Aurel Vlaicu”, „Lumini şi umbre” (serial tv), „Adela”, „Cei care plătesc cu viaţa”, „Mircea”, „Domnişoara Christina”, „Duşmanul duşmanului meu”, „Pădureanca”, seria „Iancu Jianu” („Iancu Jianu, zapciul”, „Iancu Jianu, haiducul”), „Oglinzi paralele”, „Băiatul cu pasărea”, „Vulcanul stins”, „Corida”, „Nostradamus”, „Căpitanul Connan”, „Das Alibi”, „Un bulgăre de humă”.

Dintre rolurile în televiziune, amintim: „Lumini şi umbre”, „Romeo şi Julieta”, „Henric al IV-lea”, Trandafirul şi coroana”, „Don Carlos”, „Don Juan”, „Curcanii”.

În piesele de teatru radiofonic, a jucat în: „Idiotul”, „Muntele vrăjit”, „A 12-a noapte”, „Nerantula”, „Geniu pustiu”, „Gaiţele”, „Fraţii Jderi”, „Departe de lumea dezlănţuită”, „Fântâna Blanduziei” şi multe altele.

În calitate de regizor a lucrat la piese precum: „Cei drepţi”, „Demonii”, „Romeo şi Julieta”, „Comedia erorilor”, „Orfeu în Infern”, „Nebun din dragoste”, „Bădăranii”, „Repetiţie cu Barrymore”, „Jesus Christ Superstar”, „Thomas a Becket”.

Cu un an înainte de a muri, a jucat în telenovela românească „Daria, iubirea mea” şi în „Youth Without Youth” (regia Coppola).

A publicat cărţile: „Pământul americanului”, „Umbrit” (poezie) şi „Hamlet sau actorul lucid” (eseul de doctorat).

Dintre premiile şi distincţiile primite, amintim:

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în Grad de Comandor;

- Premiul Criticii - „Cel mai bun actor” - pentru „Hamlet”;

- 2005 - Premiul de Excelenţă - „VIP”;

- 2006 - Premiul „Arte” - „VIP” - pentru regia la „Jesus Christ Superstar”;

- Premiul „Luceafărul” - pentru „Pământul americanului”.

La începutul anilor ’80 a format un cuplu cu actriţa Irina Petrescu, în 1984 s-a căsătorit cu arhitecta Silvia Mihaela Oosten, apoi a avut o relaţie cu una dintre studentele sale, iar în 2000 s-a recăsătorit cu Lavinia Tatomir (pe atunci studentă la Medicină, ulterior devenită medic şi bioenergoterapeut).

Autor: Pe o aripă de cânt

„A cânta înseamnă a viețui într-un anume fel...”

„Nu mi-am propus niciodată să cânt pentru a avea succes, ci pentru a mângâia sufletul celor care au izvodit cântarea.

Cânt pentru a-l aduce pe omul zilelor noastre în fața sa, pentru a-l oglindi în coordonatele spirituale care l-au generat și l-au perpetuat.

Cânt pentru că a cânta înseamnă a viețui într-un anume fel, pentru că a cânta este sinonim cu a recrea lumea după măsura ta.

Cred că omul trebuie să caute mulțumirea sufletească și fericirea înăuntrul său.

Cu această convingere în suflet, încerc să ofer celor din jur câte un strop din lumina mea interioară, iar cântecul îmi este mesager.”

Florica Ungur 

In Memoriam: Florica Ungur

Florica Ungur, cunoscută interpretă de folclor din zona Bihorului, s-a născut la 8 iunie 1939, în satul Fâşca (comuna Vârciorog), şi s-a stins la 4 august 2011, la Oradea.

Cele dintâi cântece le-a ascultat interpretate de mama sa, care, de altfel, a fost şi prima ce a învăţat-o să cânte. Profesorul Mihai Pop şi profesoara de canto Rhea-Silvia Pop de Popa sunt cei care i-au influenţat foarte mult cariera.

A urmat Şcoala Populară de Artă.

A absolvit cursuri de limbi clasice la Universitatea din Bucureşti şi a fost profesoară de limba latină la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Oradea.

Primul material l-a înregistrat la „Electrecord” în 1970, după care au urmat alte 9 discuri, 5 casete audio şi un CD.

Pe parcursul carierei a colaborat cu mari orchestre, a participat la festivaluri de folclor din ţară şi din străinătate, a fost prezentă în cadrul numeroaselor emisiuni tv.

A cules, a interpretat şi a înregistrat peste 150 de melodii.

În 2008 a primit diploma „Pro Meritis”, pentru activitatea din domeniul artistic şi promovarea autenticităţii folclorului românesc.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Filofteia Lăcătuşu

Filofteia Lăcătuşu, interpretă de muzică populară, s-a născut la 7 iunie 1947, în satul Dealu Roşu (comuna Alunu, judeţul Vâlcea), şi s-a stins la Bucureşti, în urma cutremurului din 4 martie 1977.

În copilărie cânta alături de bunicul ei, iar la 14 ani, a intrat în componenţa Tarafului condus de un lăutar renumit - Nelică Popescu.

A fost descoperită de dirijorul Gelu Barabancea, cu ocazia unui spectacol al Ansamblului Artistic „Doina Gorjului”, susţinut la Râmnicu Vâlcea.

Filofteia Lăcătuşu a fost solistă a acestei orchestre, din 1969 şi până a murit.

Dintre cele mai cunoscute melodii din repertoriul său, amintim: „Lung e drumul Gorjului”, „Jiule, pe malul tău”, „Gorjule, plai însorit”, „Lume, lume, mi-ai fost dragă!”, „Am plâns, neicuţă, de dor”, „De dragul gorjenilor”, „Dragoste, ce ai de gând?”, „De ce, neică, m-ai lăsat?”, „Cine m-aude cântând”, „Dor pribeag, de unde vii?” etc.

În ziua cutremurului din 1977, Filofteia se afla în Bucureşti, pentru a face înregistrări la Televiziunea Română şi pentru a imprima al treilea disc la „Electrecord”.

A decedat în urma prăbuşirii unei laturi a Hotelului Francez, unde era cazată.

Este înmormântată în cimitirul din satul Suseni, comuna Runcu.

A fost căsătorită cu Mite Lăcătuşu (împreună având un băiat) şi cu Gicu Simu.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Alexandru Jula

Alexandru Jula, unul dintre cei mai iubiţi artişti din România, s-a născut la 24 iulie 1934, în localitatea Şimleul Silvaniei, şi s-a stins la 3 iunie 2018, în Galaţi.

La 14 ani a început să cânte la chitară.

La 1 octombrie 1954, a intrat în echipa Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi, Secţia Estradă.

În 1954, pe scena Teatrului Muzical gălăţean, a luat naştere duetul Alexandru Jula - Ionel Miron, care - ani la rând - s-a bucurat de mare succes.

Alexandru Jula a debutat la televiziune în data de 23 august 1962, iar la radio - în următorul an, la 1 ianuarie.

În perioada 1965 - 1971, a colaborat cu Teatrul „Constantin Tănase” din Bucureşti, iar între 1972 - 1980 - cu Teatrul „Fantasio” din Constanţa.

De-a lungul carierei a participat la numeroase concursuri şi festivaluri, şi a obţinut diverse premii:

- 1968 - Festivalul de la Berlin;

- 1966 şi 1969 - Festivalul de la Mamaia;

- 1979 - Laureat - Concursul de Creaţie şi Interpretare „Melodii ’79” (laureat);

- 1998 – Diploma de Excelenţă - Festivalul Naţional al Teatrelor de Revistă - Constanţa;

- 2000 - Premiul Naţional de Revistă;

- 2002 - Diploma de Onoare - Ministerul Culturii şi Cultelor - Gala Muzicii Uşoare Româneşti „O zi printre stele”);

- 2002 - „Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi”.

După anul 2000, la TV Galaţi a realizat şi a prezentat emisiunea „Jula şi prietenii”, a înregistrat numeroase melodii noi, a susţinut recitaluri şi spectacole în ţară.

Piesa care i-a marcat lui Jula întreaga viaţă şi activitate a fost versiunea românească a celebrei „Soţia prietenului meu”, lansată de Enrico Macias.

Alte şlagăre îndrăgite din repertoriul său: „Eşti tu, doar tu, doar tu...”, „Mi-ai adus iar primăvara”, „Când liliacul va-nflori din nou”, „Floare albă din Pireu” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Ramona Fabian

Regretata interpretă de muzică populară - Ramona Fabian - s-a născut la Târgu Mureş, la 2 iunie 1979, şi s-a stins - în urma unui accident rutier, la 5 octombrie 2013.

În 2003 a absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice.

Primul contact cu scena l-a avut în clasa a VI-a, când a cântat în cadrul unei serbări de Crăciun, fiind remarcată de câteva persoane din lumea muzicii populare.

În 1994 era solista Ansamblului Artistic „Fântâniţa”, din Sântana de Mureş, alături de care a participat la spectacole şi festivaluri în ţară.

Apoi a colaborat cu Ansamblul „Minişireagul” al Clubului Elevilor din Târgu Mureş, iar din 1995 a intrat în Ansamblul „Şireagul”, alături de care a rămas vreme de aproape 10 ani.

Primele melodii le-a înregistrat la Radio Târgu Mureş şi, în 1997, a debutat la Televiziunea Română.

În 2001 a început colaborarea cu Ansamblul Studenţesc „Cununiţa” - de la Casa de Cultură a Studenţilor din Târgu Mureş, iar în 2002 a fost în turneu în Italia, cu „Şireagul”, la Festivalul de Folclor de la Messina.

Între 2002 – 2009, a participat în calitate de concurent sau în recital la: Festivalul de muzică populară „Românii de pretutindeni” - Turnu Severin, Festivalul de Folclor „Flori de pe Mureş”, „Floarea din grădină”, Festivalul „Strugurele de Aur” - Jidvei etc, precum şi la emisiuni realizate de Televiziunea Română.

În scurta sa carieră artistică, desfăşurată în paralel cu cea de consilier juridic, a participat la mai multe festivaluri şi concursuri, obţinând diferite premii, cele mai importante fiind:

- 1994 - 1998 - locul I (în fiecare an) - Concursul Judeţean de Cântece şi Dansuri Populare;

- 2009 - Marele Premiu şi Diploma de Excelenţă - Festivalul - Concurs de Interpretare „ De Ispas, la Năsăud”.

În 2010 a lansat albumele „Din Ţara Ardealului” (folclor) şi „La tăt omu’ de Crăciun” (colinde), iar în 2012 - „Atâta-mi place cântatu” - material discografic realizat împreună cu maestrul Nicolae Botgros şi Orchestra „Lăutarii” de la Chişinău.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Roxana Popescu

Poate multora dintre dumneavoastră, numele Roxana Popescu nu vă spune mare lucru.

Dar, dacă vă amintim titlurile unor şlagăre - „De-ar fi să vii”, „Iartă-mă”, „E-adevărat, iubirea mea”, „Eu nu te-am uitat” (Mihaela Runceanu), „Şi vei pleca”, „Aş da orice”, „Suflet gol”, „Un om sentimental” (Mădălina Manole), „Unde dragoste nu e, nimic nu e” (Gheorghe Gheorghiu), „De ce nu-mi spui că mă iubeşti?” (Mirabela Dauer), „Să-mi vorbeşti de primăvară” (Corina Chiriac), „Dacă n-ai fi existat”, „Vis de iarnă” (Angela Similea), „Îngerii nu plâng” (Laura Stoica), „Şi dacă viaţa mea” (Nico), „Clopote albe, clopote negre” (Paula Seling), „Mi-e dor de soare” (Ovidiu Komornyik), cu siguranţă acestea vă sună cunoscute.

Ei bine, cea care a scris versurile pentru aceste melodii şi pentru multe altele, a fost Roxana Popescu.

Şi, suntem convinşi că melodia „Vreau să fii lângă mine”, interpretată chiar de Roxana, a fost fredonată, de-a lungul timpului, de mulţi dintre voi.

Roxana Popescu s-a născut la 14 februarie 1957 şi s-a stins la 1 iunie 2018.

A urmat cursurile Şcolii de Muzică din Râmnicu Vâlcea şi ale Liceului de Muzică „George Enescu” din Bucureşti. În paralel a luat lecţii de pian.

A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” - Facultatea de Pedagogie Muzicală şi Facultatea de Muzicologie, Master la Facultatea de Compoziţie Muzicală.

Pe lângă activitatea în calitate de textier, Roxana Popescu a realizat emisiuni la postul TV Vâlcea 1, a colaborat cu Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, cu Prima TV, a fost director casting & tranning la Realitatea TV, asistent universitar la Secţia de Canto şi Actorie.

A colaborat cu numeroşi compozitori şi artişti, a fost bună prietenă cu Mihaela Runceanu şi a scris zeci de texte pentru şlagărele Mădălinei Manole.

Despre Roxana Popescu, compozitorul Cristian Faur spunea că este „... un om care ne-a răscolit din umbră sufletele prin textele cântecelor scrise. A scris peste o mie de texte şi nu s-a inspirat niciodată din viaţa ei personală sau a artistului, iar versurile cântecelor scrise de ea cucereau întotdeauna publicul de la prima audiţie...”.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Un cântec sfâşietor, ca un ţipăt de pasăre...”

„Un mare talent!

Cântă limpede şi cu deplină înţelegere, parcă e însuşi glasul vremii, aşa proaspăt, din codri (...).

Cântecul ei, „Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere”, apare ca un fragment de baladă şi vine de foarte departe. Un cântec popular trist, simplu şi sfâşietor, ca un ţipăt de pasăre călătoare...”

Mihail Sadoveanu - despre Ileana Constantinescu

In Memoriam: Ileana Constantinescu

Ileana Constantinescu, îndrăgită interpretă de muzică populară, s-a născut la 30 mai 1929, în satul Comani (Drăgăneşti - Olt), şi s-a stins la 24 mai 2018.

Cânta mereu în copilărie, dar a fost remarcată de folcloristul Constantin Prichici, în 1951, când o echipă a Institutului de Folclor căuta tinere talente în mediul rural, pentru concursurile acelui an.

Ileana Constantinescu a câştigat atunci Premiul I pe regiunea Teleormanului şi Premiul al II-lea pe ţară.

În 1952 a făcut primele 5 înregistrări la Radio, acompaniată de orchestra condusă de Ionel Banu, iar ziua de 3 august marchează debutul radiofonic al artistei, cântecele sale fiind difuzate pentru prima dată. În numai jumătate de an, a fost trecută de la amatori la profesionişti.

În perioada 1951 - 1956, la Institutul de Folclor a înregistrat peste 200 de melodii culese de la bătrânii satelor.

A urmat cursurile Liceului de Muzică din Capitală (Canto popular) şi, deşi anii de şcoală au fost destul de grei, nu s-a dat bătută. A avut-o pe Maria Tănase drept profesoară.

A luat parte la numeroase turnee prin ţară, alături de „Taraful Gorjului” - Târgu Jiu (ulterior „Doina Gorjului”), „Doina Argeşului” - Piteşti, „Doina Olteniei” - Craiova, „Doina Ilfovului” - Bucureşti, „Brâuleţul” - Constanţa, „Rapsodia Română” - Bucureşti, „Flacăra Prahovei” - Piteşti.

În anul 2002, a primit Medalia Naţională „Serviciul Credincios” clasa a III-a, iar în 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.

Din 2002, Casa de Cultură din Drăgăneşti - Olt îi poartă numele.

A fost bună prietenă cu scriitorul Mihail Sadoveanu.

O prietenie deosebită a legat-o de Ion Dolănescu, alături de care a mers în multe turnee şi căruia i-a purtat o mare recunoştinţă. La rândul său, Dolănescu o numea „Doamna cântecelor munteneşti”. Mai apoi au devenit vecini, iar atunci când Ileana Constantinescu a început să sufere de miopie şi s-a confruntat cu o desprindere de retină la un ochi, artistul a condus-o de mână în permanenţă, fiindu-i mereu aproape.

Autor: Pe o aripă de cânt