La mulţi ani, Sanda Ladoşi!

Îndrăgita interpretă de muzică uşoară - Sanda Ladoşi - s-a născut la 2 ianuarie 1970, în Târgu Mureş.

A început să cânte la vârsta de 7 ani, fiind solistă în corul şcolii.

La 10 ani lua lecţii de pian şi chitară.

A obţinut Premiul I la faza pe ţară a Festivalului „Cântarea României”.

A absolvit Liceul Pedagogic din Târgu Mureş, perioadă în care a urmat, în paralel, cursuri de muzică, pedagogie şi canto.

A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii „Titu Maiorescu”.

În 1987 a participat la concursul „Steaua fără nume”, iar în 1988 a obţinut Premiul I la Secţiunea Interpretare a Festivalului de la Mamaia.

În 1993 a lansat primul album  „Când vine seara”, urmat de un alt material, în 1994 - „Între noi mai e un pas” (pe care sunt 6 melodii interpretate în duet cu actorul Ştefan Iordache).

În 1994 a obţinut Premiul al II-lea la Mamaia, iar în 1995 - Premiul al III-lea la Creaţie, cu piesa „Eu vreau să-ţi spun că te ador” (duet cu Ştefan Iordache).

Două duete cu marele actor sunt şi pe albumul „Nu mă iubi”, lansat în 1997.

În 1999 a obţinut Premiul al III-lea la Festivalul de la Mamaia, Secţiunea Creaţie şi a lansat albumul „Mi-e dor”.

În 2001, a mers în turneu în SUA şi a lansat videoclipul „O noapte cu tine”.

În 2004 a câştigat selecţia naţională a Concursului „Eurovision”.

În 2006 a lansat albumul „Khalini”.

A colaborat cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, iar în 2017 a fost numită director artistic al Circului Metropolitan din Capitală.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Merită să faci compromisuri, dacă...”

 

„Merită să faci compromisuri ca să salvezi o relaţie cu un om pe care îl iubeşti şi care te iubeşte la rândul lui.

Merită dacă este făcut dintr-un schimb reciproc de dragoste şi respect.

Altfel, nu.”

Laura Stoica

In Memoriam: Laura Stoica

Laura Stoica (nume complet Adriana Laurenţia Stoica), îndrăgită interpretă de muzică uşoară, compozitoare, dar şi actriţă, s-a născut în Alba Iulia, la 10 octombrie 1967, şi s-a stins la 9 martie 2006, în urma unui accident rutier (împreună cu partenerul ei, Cristian Mărgescu, şi copilul lor nenăscut), pe când se întorcea la Bucureşti, după un concert susţinut la Urziceni.

Primii ani ai copilăriei i-a petrecut la Alba, după care s-a mutat la Târgovişte cu familia, aici urmând şcoala generală, liceul şi, în paralel, cursuri de Canto clasic la Şcoala Populară de Arte.

După absolvire, a lucrat timp de un an la UPT Târgovişte.

Între 1980 - 1989 a participat la Festivalul „Cântarea României”, precum şi la numeroase alte concursuri.

În 1987, a avut loc debutul oficial, la Festivalul de la Amara, unde a obţinut Premiul al II-lea la Secţiunea Interpretare, după care au urmat apariţii la Ploieşti, Buzău, Deva etc şi o perioadă de turnee.

În perioada 1987 - 1989 a avut trei participări ratate la preselecţiile Festivalului de la Mamaia, dar în 1990 a reuşit să treacă în etapa următoare, obţinând mai multe premii.

Între 1989 - 1990 a fost solistă a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti.

În octombrie 1992 s-a căsătorit cu Florin Ionescu, bateristul trupei „Direcţia 5”, dar, după 4 ani, s-a pronunţat divorţul.

În 1994 a înfiinţat Fundaţia care-i poartă numele, al cărei scop era sprijinirea tinerelor talente, participarea la acţiuni caritabile pentru strângerea de fonduri în beneficiul copiilor orfani sau bolnavi.

În 1996 a participat la „Mamaia” cu piesa „Uită”, nu a fost premiată, dar a impresionat reprezentanţii mass-media.

Între 1996 - 2000, a urmat cursurile de Artă - Actorie ale Universităţii Ecologice din Bucureşti, studiind cu profesorii: Adriana Popovici, Constantin Codrescu, Vlad Rădescu şi Doru Ana.

În 1997 a lansat albumul „Nicio stea”, cu 10 piese noi.

De-a lungul carierei, a susţinut câteva turnee internaţionale importante, în: Bulgaria - 1991, Israel - 1997, Malta - 2001, SUA - 2001 - 2003.

În cariera sa, a lansat mai multe videoclipuri, pentru piesele: „Numai pentru tine, viaţă!”, „Un actor grăbit”, „Focul”, „Când eşti singur”, „Ea nu ştie ce vrea”, „Doar tu”, „Cui îi pasă”, „În singurătate”, „Cartierul cântă rock”, „Hei, hai, vino!”, „Ei ştiu tot”, „Sunt cuminte”, „Vino!”, „Mereu mă ridic”.

Între 1990 - 2005 a evoluat în peste 700 de concerte şi spectacole, pe scenele din ţară şi din străinătate, şi în peste 657 de show-uri TV (România, Bulgaria, Malta), în varianta solo sau cu trupa „Laura Stoica Band” (înfiinţată în 1995).

În 1999 a avut loc şi debutul Laurei în calitate de actor, în piesa „Azilul de noapte”, la Teatrul „Nottara”.

Alte piese în care a jucat: „Hammam / Prizonier în cutia toracică” (la „Odeon), „Îndrăgostiţii din Ancona” (Teatrul Naţional de Operă şi Balet din Constanţa), „Călători în voia sorţii” (Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti).

Alte premii şi distincţii:

- 1988 – Trofeul - Festivalul de Muzică Uşoară de la Râmnicu Sărat;

- 1990 - Premiul I - Secţiunea Creaţie - Festivalul „Bucureşti” (melodia „Călători în pustiu”);

- 1990 - Premiul I - Festivalul de la Mamaia (melodiile „Dă, Doamne, cântec!” şi „Te condamn, iubire!”);

- 1990 - Premiul de telegenie al Carului 5 al TVR;

- 1990 - Premiul publicaţiilor „Melos” şi „Adevărul”;

- 1990 - Premiul Asociaţiei Artiştilor Profesionişti din România;

- 1990 - Premiul Ansamblului Tineretului din Bucureşti;

- 1990 – Premiul pentru „Cel mai bun debut muzical” - Radiodifuziunea Română;

- 1991 - Premiul „Cea mai bună voce pop feminină a anului”;

- 1992 - Premiul I pentru Debut discografic („Un actor grăbit” şi „Dă, Doamne, cântec!”), Premiul al II-lea pentru Interpretare („Focul”), Premiul al III-lea la Creaţie („Ai fost laş”) - Festivalul „Cerbul de Aur” de la Braşov;

- 1992 - Premiul al II-lea - Interpretare solişti - „International Pop Festival” (Austria);

- 1992 - „Ce mai bună voce pop a anului” - Radio Contact;

- 1992 - „Cea mai bună interpretare a unei piese pop a anului” („Un actor grăbit”) - Revista „Actualitatea Muzicală”;

- 1992 - „Cea mai bună voce pop feminină” şi „Cel mai bun videoclip al anului” („Focul”) - Revista „Pop, Rock & Show”;

- 1993 - Cea mai bună voce pop feminină” - Revista „Pop, Rock & Show”;

- 1994 - „Cea mai sexy cântăreaţă pop” - Revista „Pop, Rock & Show”;

- 1997 - Premiul al II-lea - Secţiunea „Discografie” - Festivalul „Cerbul de Aur”;

- 1997 - Premiul al III-lea - Secţiunea „Şlagăre” - Festivalul de la Mamaia (melodia „În singurătate”);

- 1997 - „Cea mai bună voce feminină” - „International Maltese Song Festival” (melodia „E toamnă iar pe străzi”);

- 1998 - Premiul Juriului (melodia „Ea nu ştie ce vrea”) - „Pamukalle Festival” (Turcia);

- 1998 - Premiul „Otto” - „Cea mai bună voce rock feminină a anului” - „Bravo România”;

- 2001 - Trofeul pentru „Cea mai bună piesă” („I need love”), Premiul Criticii şi Premiul Special al Juriului - Festivalul „Discovery” (Varna - Bulgaria).

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Luminiţa Anghel!

Luminiţa Anghel, una dintre cele cunoscute interprete de muzică pop, s-a născut în Bucureşti, la 7 octombrie 1968.

A început să cânte încă de la vârsta de 8 ani.

A încercat de două ori să intre la Institutul Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în 1986 a absolvit Şcoala Populară de Artă, Secţia Canto.

Ulterior, a urmat şi Facultatea de Sociologie - Psihologie din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.

Ascensiunea sa a început după participarea la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia” - 1987.

În 1988 a început colaborarea cu Ansamblul „Doina” al Armatei, alături de care a participat la turnee în ţară şi străinătate.

În 1993, la Festivalul de la Mamaia, a ocupat locul I şi a cucerit Trofeul cu melodia „Din tot ce a fost”.

În 1995, tot la Mamaia, a ocupat locul al III-lea, cu melodia „Fereastra”, iar în 1996 - acelaşi loc, cu „Şansa e de partea mea”, ambele compuse de Ionel Tudor.

În 1996 a jucat în filmul „Captain Conan”.

În 1998 a fost VJ la Prima TV, prezentând emisiunea „Music Charts”, iar în 1999, la TVR, a prezentat „Care pe care”. Apoi, în 2002 a moderat „Preţul succesului” la TVR 2 şi „Oferta specială” la TVR 1, iar în 2003 - „Start în viaţă” la TVRI.

În 1999, alături de Marcel Iureş, a lansat „Nu pot uita” - coloana sonoră pentru videoclipul promoţional al filmului „Faimosul Paparazzo”.

În 2001, la „Cerbul de Aur”, a câştigat Premiul I la Secţiunea Pop şi un Premiu de Popularitate.

În 2002 a obţinut Premiul I şi Trofeul pentru cea mai bună voce internaţională la Festivalul „Discovery” din Bulgaria, precum şi Premiul al III-lea la Festivalul „Universe talent” din Praga.

În 2003, la „Song for Europe Festival”, în Malta, a câştigat Premiul I şi Trofeul pentru cea mai bună voce internaţională, dar şi Premiul I al Festivalului Internaţional „Cairo 2003”.

În 2005, la Concursul „Eurovision” a ocupat locul al III-lea împreună cu trupa Sistem.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Am vrut să las ceva în urma mea...”

 

„M-am dedicat trup şi suflet muzicii, indiferent dacă am fost sau nu răsplătită, pentru că am vrut să las ceva în urma mea.

Prin creaţia sa, un om rămâne nemuritor...”

Marina Voica

„Nu mai am ambiţii deşarte...”

„Trăiesc poate una din cele mai fericite perioade ale vieţii mele, nu mai există frămăntări, nu mai am ambiţii deşarte, sunt împăcată cu mine şi nu imi doresc altceva decât să mai trăiesc înconjurată de oameni şi de prieteni care mă respectă şi mă iubesc.”

 

„E foarte greu să spun ce înseamnă muzica pentru mine şi totuşi foarte simplu: totul!

M-am născut pentru a iubi muzica şi nu am văzut-o vreodată ca pe o muncă.

A fost o pasiune, o plăcere, o a doua mea natură.”

 

„Ca om de toate zilele, mă deranjează că sunt sensibilă, pentru că aş vrea să fiu mai dură, mai nepăsătoare.

În acelaşi timp, această sensibilitate lucrează în mine ca artistă...”

Marina Voica 

La mulţi ani, Marina Voica!

Marina Voica (nume real: Marina Alexandrovna Nicolskaia), una dintre cele mai reprezentative voci ale muzicii uşoare româneşti, s-a născut la 3 septembrie 1936, în localitatea Ivanovo (Rusia).

I-a plăcut muzica încă din copilărie, motiv pentru care părinţii au înscris-o - pentru o perioadă, la o şcoală de muzică (vioară).

În oraşul natal a terminat şi liceul, în 1954, după care, părinţii au decis să o trimită la facultate, la Moscova, unde a absolvit Institutul de Finanţe (care nu era pe gustul ei).

În anii studenţiei deja participa la numeroase evenimente artistice şi tot atunci l-a cunoscut pe românul Marcel Voica, un coleg care i-a devenit primul soţ.

După ce a terminat facultatea, s-a stabilit definitiv în România, fiind angajată la Direcţia Generală a ADAS-ului.

Într-o zi, pe când avea 22 de ani, o prietenă i-a făcut cunoştinţă cu un domn (Valeriu Lazarov), care a ascultat-o cântând. I-a plăcut ce a auzit şi a invitat-o în cadrul emisiunii sale - „Tinere talente”, de la Televiziunea Română.

Interpretarea melodiei „Pe aripa vântului”, în duet cu tânăra Margareta Pâslaru, i-a adus consacrarea pe plan muzical.

Au mai cântat o vreme împreună, după care, fiecare şi-a urmat propriul drum.

În 1972, în echipă cu Dida Drăgan şi Anda Călugăreanu, a reprezentat România la Festivalul Internaţional al Cântecului de la Knokke (Belgia).

În 1973, la Festivalul de la Mamaia a fost premiată pentru piesa „Încrederea”, în 1975 - pentru „La malul mării”, iar în 1983 a câştigat Marele Trofeu cu melodia „Să cântăm azi omenirii”.

În următorul an, la „Mamaia” a lansat cântecul „Ore”.

A participat la mai multe ediţii ale Festivalului - concurs „Şlagăre în devenire”.

În 1980, împreună cu soţul din acea perioadă - medicul Viorel Teodorescu, s-a stabilit în Germania, cu intenţia de a părăsi definitiv România. După numai un an, soţul s-a îmbolnăvit şi a murit, iar Marina a revenit în ţară. Autorităţile au ales să o pedepsească pentru această plecare, interzicându-i să apară la radio şi tv, iar unii compozitori au ezitat să-i mai ofere piese spre interpretare. Practic, între 1981 - 1990, Marina Voica a mai apărut doar sporadic în unele spectacole.

Premii şi distincţii:

- 1974 - Premiul „Star of the year” - revista britanică „Music Week”;

- 1992 - „Premiul performanţei” - Revista „Actualitatea muzicală”;

- „Diploma de suflet” - Sindicatul interpreţilor şi compozitorilor din România;

- 2001 - Diploma de excelenţă a Festivalului „Mamaia”- pentru întreaga activitate;

- 2002 - Premiul pentru întreaga carieră - Revista „Actualitatea muzicală”;

- 2002 - Premiul pentru întreaga carieră - Casa de Producţie RBA;

- 2006 - Premiul anual al revistei „România Mare”, pentru întreaga activitate pusă în slujba neamului românesc;

- Diploma de onoare a TVR, cu ocazia aniversării a 40 de ani a Festivalului „Cerbul de Aur”;

- 2006 - Diploma de Excelenţă - Revista „VIP”;

- Diploma de Excelenţă cu ocazia aniversării a 50 de ani a TVR;

- 2009 - Diploma de Excelenţă - Premiile Radio România Actualităţi;

- 2013 - Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler - Casa Regală a României;

- „Cetăţean de Onoare al Localităţii Breaza”.

- Diplomă pentru colaborarea cu formaţiile muzicale ale Armatei României.

De-a lungul carierei, a participat la sute de emisiuni radio-tv, a susţinut foarte multe recitaluri şi concerte, atât în ţară, cât şi în străinătate (Italia, SUA, Belgia, Franţa, Germania, Israel, Canada, Polonia,  Cehoslovacia, Spania, Rusia, Cuba, Republica Moldova, Bulgaria, Turcia etc) şi a colaborat cu mari compozitori: Radu Şerban, Ion Cristinoiu, Marius Ţeicu, Marcel Dragomir, George Grigoriu, Camelia Dăscălescu, Temistocle Popa, Vasile V. Vasilache, Vasile Veselovschi, Laurenţiu Profeta, Dan Dimitriu, Cornel Fugaru, Aurel Giroveanu, Ionel Tudor şi alţii.

Pe parcursul anilor, a înregistrat aproximativ 850 de cântece, a lansat circa 40 de materiale discografice (discuri, casete, CD-uri), a obţinut numeroase premii, a compus cântece (muzică, versuri) şi a sprijinit lansarea tinerilor talentaţi.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Anda Călugăreanu

Anda Călugăreanu (nume real: Anca Miranda Călugăreanu), îndrăgită actriţă, interpretă de muzică uşoară şi folk, s-a născut în Bucureşti, la 24 octombrie 1946, şi s-a stins la 15 august 1992.

După ce părinţii au divorţat, Anda a crescut alături de tatăl său, care era ofiţer şi i-a impus o educaţie aspră, înscriind-o şi la lecţii de balet.

A absolvit Liceul „Dimitrie Cantemir” din Capitală şi a fost membră în trupa de teatru a liceului. În aceeaşi perioadă, a început să cânte melodii în limba franceză, din repertoriul artiştilor S. Adamo şi C. Aznavour.

Admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică s-a produs abia în 1984 (clasa prof. Mihai Mălaimare), după mai multe tentative eşuate, din cauză că era prea scundă.

Talentul şi vocea deosebită i-au fost remarcate de actorul Mircea Crişan, în 1963, când s-a prezentat la o preselecţie pentru un post de solistă la unul dintre ansamblurile Armatei.

Aşa a început, cu adevărat, cariera Andei Călugăreanu.

Iniţial, a fost îndrumată de compozitoarea Camelia Dăscălescu, ulterior absolvind şi cursurile de Artă Dramatică de la Şcoala Populară de Artă.

Nu după mult timp, ansamblul s-a desfiinţat, dar Anda era promovată în emisiunile Radiodifuziunii, fiind apreciată de public.

În 1965 a debutat la Televiziunea Română, într-un spectacol de varietăţi, imitându-l foarte bine pe Adamo.

1965 este şi anul în care a lansat un material discografic, un single cu patru piese franţuzeşti, şi a început să cânte alături de „Sincron”-ul lui Cornel Fugaru, la Sala Palatului.

Era invitată tot mai des în emisiunile realizate de Bocăneţ, Lazarov şi Vornicu, la televiziune.

Era prezentă - într-un trio de excepţie, alături de actorii Dan Tufaru şi Florian Pittiş - în show-ul „Omul şi camera”, din mai 1966, care a fost premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux (Elveţia).

Celebre rămân şi cupletele sale alături de actorul Toma Caragiu.

În 1967 a participat la prima ediţie a Concertului de prime audiţii cu premii al Radioteleviziunii, cu piesa „Cântecul nostru e-un cântec fermecat”, dar şi la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia”, cu patru melodii: „Adio”, „Inimă, inimă”, „Nu te supăra”, „Păi vezi cum eşti”, obţinând Menţiune pentru Interpretare.

În 1968, popularitatea sa fiind în creştere, Anda a reprezentat România la Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur” de la Braşov (alături de Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai), primind o Menţiune.

În acelaşi an, participarea la Festivalul Prieteniei de la Berlin i-a adus Premiul I, cea de la Festivalul Polbit (Budapesta) - tot Premiul I, iar la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Sofia, a primit Premiul III.

În 1970, la Concursul Naţional de Creaţie de Muzică Uşoară Bucureşti ’70, a primit Premiul Discului de muzică uşoară românească pentru anul 1969, pentru albumul „Anda Călugăreanu”, apărut la „Electrecord”.

În 1972, a făcut parte din echipa ce a reprezentat România la Festivalul Internaţional al Cântecului de la Knokke (alături de Dida Drăgan şi Marina Voica).

Cu piesa „Ce tânăr eşti!” a câştigat Premiul de popularitate, iar pentru melodia „În rândul patru” - a primit Premiul II la Mamaia, în 1972, precum şi o Menţiune specială pentru Interpretare. În acest an a susţinut şi un recital.

În 1973, la Mamaia, a obţinut Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, pentru melodia „Tinerii”.

Din 1973 a început să cânte şi muzică folk, participând la diverse spectacole, inclusiv la Cenaclul „Flacăra”.

A susţinut turnee în ţară şi în străinătate - Germania de Est, Israel, Bulgaria, Germania de Vest, fosta Iugoslavie, Ungaria, Rusia, Polonia etc.

Din repertoriul său, cunoscute şi îndrăgite sunt şi melodiile: „N-am noroc”, „Cheamă-mă”, „Cu viaţa nu glumi”, „Nu te supăra”, „Portocala”, „Nu te-nţeleg”, „Micul prinţ”, „Mi-a ieşit în cale un băiat”, „Revino”, „Tăcut”, „Seara”, „Bocet”, „De bine, de rău” etc.

În calitate de actriţă, a jucat pe scenele: Teatrului Mic, „Nottara”, Teatrului Naţional, Teatrului „Ţăndărică”, Teatrului „Ion Creangă”.

În 1977 a fost distribuită în musicalul „Meşterul Manole”, în anii ’80 a apărut în spectacole de muzică şi poezie, în 1984 a jucat în musicalul „Mitică Popescu”.

De asemeni, s-a regăsit în distribuţia pieselor: „De ce dormi, iubito?”, „Clovnii”, „Mantua”, „Prinţesa şi ecoul”, „Râsul unei nopţi de vară”, „Jocuri de poeţi, jocuri de copii”, „Extemporal la varietăţi”.

A apărut în emisiunile radiofonice pentru copii, în celebra „Ora veselă”, în piesele de teatru radiofonic: „Cheile de aur”, „Gâlcevile din Chioggia”, „Cheia succesului”.

A fost vocea personajului „Oache” din filmele „Maria Mirabela” şi „Maria Mirabela în Tranzistoria”, precum şi vocea lui D’Artagnan în „Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor”.

A fost distribuită în filmele: „Rămăşagul”, „Bietul Ioanide”, „Stop-cadru la masă”, „O zi la Bucureşti”, „Vânătoarea de vulpi” etc.

După 1985 a apărut deseori în celebre emisiuni de divertisment la tv.

În 1987 a lansat la „Electrecord” LP-ul „Anda”, pe muzica lui Nicu Alifantis.

Între 1990 - 1992, la TVR 1, a prezentat emisiunea pentru copii „Club Anda”, iar în 1991 a fost în turnee în Canada şi SUA.

În ultimii ani de viaţă a predat actorie.

Îşi dorea să imprime discuri cu muzică pentru copii, un disc de muzică uşoară şi să realizeze noi emisiuni tv. Din păcate, la întoarcerea dintr-un turneu în Israel, în martie 1992 a început să se simtă rău, având probleme foarte grave cu plămânii, şi nu a mai putut fi salvată.

S-a stins la numai 45 de ani şi este înmormântată la Cimitirul Bellu.

A fost căsătorită cu actorul Dan Tufaru (împreună având o fiică) şi apoi, cu economistul Alexandru Medeleanu.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Marina Scupra

Marina Scupra, îndrăgită interpretă de muzică uşoară, s-a născut pe 24 decembrie 1967, la Bucureşti, şi s-a stins pe 30 iulie 2017, în urma unei grele suferinţe.

A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Capitală.

A debutat în 1973, în emisiunea „Prietenii lui Aşchiuţă”.

În 1981 a obţinut Menţiune la etapa republicană a Festivalului „Cântarea României”.

În 1983, la Mamaia, a primit „Premiul Tinereţii”.

În 1984, cu melodia „Joc de copii”, a obţinut Trofeul Festivalului de la Mamaia.

A început apoi colaborarea cu Dan Dimitriu, compozitorul care-i va scrie multe dintre şlagărele interpretate şi care, ulterior, îi va deveni soţ, împreună având doi copii.

În 1993 a fost angajată la Casa de Cultură a Ministerului de Interne.

În 1994 a jucat în comedia „Concurs de seducţie”.

A cântat în spectacolele Teatrului de Revistă „C. Tănase” din Bucureşti.

În 2001 a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii „Titu Maiorescu”.

În ultimii ani ai vieţii, a fost profesoară de Canto - muzică uşoară, la Şcoala Populară de Artă din Piteşti, îndrumând copii care au obţinut numeroase premii la concursurile de profil.

A apărut în numeroase emisiuni radio-tv, în festivaluri şi spectacole în întreaga ţară.

După divorţul de Dan Dimitriu, s-a recăsătorit cu sportivul Claudiu Piţigoi.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Aida Moga

Regretata interpretă de muzică uşoară românească - Aida Moga (născută: Cornelia Aida Rădulescu) - s-a născut în Timişoara, la 12 ianuarie 1926, şi s-a stins la Bucureşti, în ziua de 27 iulie 2001.

Şi-a făcut debutul în lumea artistică, alături de sora ei (Lavinia Slăveanu), pe când erau încă eleve, în calitate de compozitor de muzică populară.

Aida Moga a urmat Liceul de Muzică „Astra” şi Conservatorul „Sabin Drăgoi” din Timişoara şi, totodată, a studiat arta decorativă, urmând cursuri de sculptură.

Ca solistă a debutat în 1955, cu piesa „Îmi spuse mie luna”.

Între 1957 - 1965, a fost angajată a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, apoi a Teatrului de Revistă „Ion Vasilescu” şi a Teatrului „Savoy”, cu fiecare dintre trupele acestora participând la turnee în ţară şi în străinătate.

A fost asistenta lui Edmond Deda, la Şcoala Populară de Artă.

A cântat pentru 6 luni la Teatrul de varietăţi din Moscova.

A colaborat cu mari compozitori români, cum ar fi: Ion Vasilescu, Vasile Veselovski, Radu Şerban, Edmond Deda, Henri Mălineanu, Temistocle Popa etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Ileana Şipoteanu!

Ileana Şipoteanu, una dintre cele mai iubite interprete de muzică uşoară, s-a născut la 22 iulie 1967, în localitatea Rucăr (judeţul Argeş).

În 1983 a început să cânte melodii celebre în acea perioadă, împreună cu formaţia „Valahia” din Piteşti.

A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Piteşti, iar în perioada 1985 - 1990, a activat în cadrul Teatrului „Alexandru Davila” din oraş.

La televiziune a debutat în 1986, în emisiunea „Album duminical”, interpretând - în primă audiţie - melodia compusă de Dumitru Lupu: „Nu e greu”.

În acelaşi an a participat şi la Festivalul de la Mama, cu două piese în primă audiţie: „Când amintirile le retrăieşti” şi „Nu sunt vorbe câteodată”.

Din 1992 a devenit solistă a Teatrului de Revistă „Fantasio” din Constanţa.

În 1996 a absolvit Facultatea de Teatru din cadrul Universităţii „Hyperion”.

A apărut în numeroase emisiuni radio - tv, în concerte pe scenele din ţară şi străinătate (Turcia, Italia, Germania, Serbia, Franţa etc), în spectacolele teatrelor muzicale din Bucureşti, Galaţi, Ploieşti etc.

Multe dintre şlagărele din repertoriul său sunt compuse de cel care i-a fost soţ, regretatul compozitor Dumitru Lupu, dar a mai colaborat şi cu alte nume: Virgil Popescu, Dan Stoian, Dan Beizadea, Aurel Manolache, Camelia Dăscălescu, Temistocle Popa, Vasile V. Vasilache jr etc.

Dintre premiile obţinute de-a lungul timpului, amintim:

- 1983 - Premiul Tinereţii - Festivalul „Floare de colţ” - Rucăr;

- 1984 - Premiul II - Festivalul „Floare de colţ” - Rucăr;

- 1984 - Premiul Special - Festivalul „Lotca de aur” - Brăila;

- 1985 - Trofeul - Festivalul „Floare de colţ” - Rucăr;

- 1986 - Menţiune - Festivalul de la Mamaia;

- 1987 - Laureată - Festivalul de la Mamaia - melodia „Ce mult te-am iubit”;

- 1988 - Premiul Special - Festivalul de la Mamaia - melodia „Băiatul care mă iubeşte”;

- 1988 - Premiul Presei - Festivalul „Lira de aur” - Bratislava;

- 1993 - Premiul Special - Festivalul de la Mamaia - melodia „Iubeşte-mă aşa cum te iubesc”;

- 1992 - Premiul „Doina Badea” - Festivalul - concurs al Teatrelor de Revistă - Constanţa;

- 1993 - Premiul „Doina Badea” - Festivalul - concurs al Teatrelor de Revistă - Constanţa;

- 1994 - Premiul „Doina Badea” - Cea mai bună cântăreaţă - Festivalul - concurs al Teatrelor de Revistă - Constanţa;

- 1994 - Premiul Special - Festivalul de la Mamaia - melodia „Rendez-vous”;

- 1995 - Premiul Special - Festivalul de la Mamaia - melodia „Sunt tristă fără tine”;

- 1999 - Premiul „Vedeta teatrului muzical românesc” - Revista „Vedete”;

- 2005 - Diplomă de excelenţă - pentru contribuţia deosebită la realizarea Festivalului Naţional de Creaţie şi Interpretare „Mamaia Copiilor” - ediţia a V-a;

- 2006 - Diploma de excelenţă şi Trofeul „TVR 50” - pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române.

Autor: Pe o aripă de cânt