„Merită să faci compromisuri, dacă...”

 

„Merită să faci compromisuri ca să salvezi o relaţie cu un om pe care îl iubeşti şi care te iubeşte la rândul lui.

Merită dacă este făcut dintr-un schimb reciproc de dragoste şi respect.

Altfel, nu.”

Laura Stoica

In Memoriam: Laura Stoica

Laura Stoica (nume complet Adriana Laurenţia Stoica), îndrăgită interpretă de muzică uşoară, compozitoare, dar şi actriţă, s-a născut în Alba Iulia, la 10 octombrie 1967, şi s-a stins la 9 martie 2006, în urma unui accident rutier (împreună cu partenerul ei, Cristian Mărgescu, şi copilul lor nenăscut), pe când se întorcea la Bucureşti, după un concert susţinut la Urziceni.

Primii ani ai copilăriei i-a petrecut la Alba, după care s-a mutat la Târgovişte cu familia, aici urmând şcoala generală, liceul şi, în paralel, cursuri de Canto clasic la Şcoala Populară de Arte.

După absolvire, a lucrat timp de un an la UPT Târgovişte.

Între 1980 - 1989 a participat la Festivalul „Cântarea României”, precum şi la numeroase alte concursuri.

În 1987, a avut loc debutul oficial, la Festivalul de la Amara, unde a obţinut Premiul al II-lea la Secţiunea Interpretare, după care au urmat apariţii la Ploieşti, Buzău, Deva etc şi o perioadă de turnee.

În perioada 1987 - 1989 a avut trei participări ratate la preselecţiile Festivalului de la Mamaia, dar în 1990 a reuşit să treacă în etapa următoare, obţinând mai multe premii.

Între 1989 - 1990 a fost solistă a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti.

În octombrie 1992 s-a căsătorit cu Florin Ionescu, bateristul trupei „Direcţia 5”, dar, după 4 ani, s-a pronunţat divorţul.

În 1994 a înfiinţat Fundaţia care-i poartă numele, al cărei scop era sprijinirea tinerelor talente, participarea la acţiuni caritabile pentru strângerea de fonduri în beneficiul copiilor orfani sau bolnavi.

În 1996 a participat la „Mamaia” cu piesa „Uită”, nu a fost premiată, dar a impresionat reprezentanţii mass-media.

Între 1996 - 2000, a urmat cursurile de Artă - Actorie ale Universităţii Ecologice din Bucureşti, studiind cu profesorii: Adriana Popovici, Constantin Codrescu, Vlad Rădescu şi Doru Ana.

În 1997 a lansat albumul „Nicio stea”, cu 10 piese noi.

De-a lungul carierei, a susţinut câteva turnee internaţionale importante, în: Bulgaria - 1991, Israel - 1997, Malta - 2001, SUA - 2001 - 2003.

În cariera sa, a lansat mai multe videoclipuri, pentru piesele: „Numai pentru tine, viaţă!”, „Un actor grăbit”, „Focul”, „Când eşti singur”, „Ea nu ştie ce vrea”, „Doar tu”, „Cui îi pasă”, „În singurătate”, „Cartierul cântă rock”, „Hei, hai, vino!”, „Ei ştiu tot”, „Sunt cuminte”, „Vino!”, „Mereu mă ridic”.

Între 1990 - 2005 a evoluat în peste 700 de concerte şi spectacole, pe scenele din ţară şi din străinătate, şi în peste 657 de show-uri TV (România, Bulgaria, Malta), în varianta solo sau cu trupa „Laura Stoica Band” (înfiinţată în 1995).

În 1999 a avut loc şi debutul Laurei în calitate de actor, în piesa „Azilul de noapte”, la Teatrul „Nottara”.

Alte piese în care a jucat: „Hammam / Prizonier în cutia toracică” (la „Odeon), „Îndrăgostiţii din Ancona” (Teatrul Naţional de Operă şi Balet din Constanţa), „Călători în voia sorţii” (Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti).

Alte premii şi distincţii:

- 1988 – Trofeul - Festivalul de Muzică Uşoară de la Râmnicu Sărat;

- 1990 - Premiul I - Secţiunea Creaţie - Festivalul „Bucureşti” (melodia „Călători în pustiu”);

- 1990 - Premiul I - Festivalul de la Mamaia (melodiile „Dă, Doamne, cântec!” şi „Te condamn, iubire!”);

- 1990 - Premiul de telegenie al Carului 5 al TVR;

- 1990 - Premiul publicaţiilor „Melos” şi „Adevărul”;

- 1990 - Premiul Asociaţiei Artiştilor Profesionişti din România;

- 1990 - Premiul Ansamblului Tineretului din Bucureşti;

- 1990 – Premiul pentru „Cel mai bun debut muzical” - Radiodifuziunea Română;

- 1991 - Premiul „Cea mai bună voce pop feminină a anului”;

- 1992 - Premiul I pentru Debut discografic („Un actor grăbit” şi „Dă, Doamne, cântec!”), Premiul al II-lea pentru Interpretare („Focul”), Premiul al III-lea la Creaţie („Ai fost laş”) - Festivalul „Cerbul de Aur” de la Braşov;

- 1992 - Premiul al II-lea - Interpretare solişti - „International Pop Festival” (Austria);

- 1992 - „Ce mai bună voce pop a anului” - Radio Contact;

- 1992 - „Cea mai bună interpretare a unei piese pop a anului” („Un actor grăbit”) - Revista „Actualitatea Muzicală”;

- 1992 - „Cea mai bună voce pop feminină” şi „Cel mai bun videoclip al anului” („Focul”) - Revista „Pop, Rock & Show”;

- 1993 - Cea mai bună voce pop feminină” - Revista „Pop, Rock & Show”;

- 1994 - „Cea mai sexy cântăreaţă pop” - Revista „Pop, Rock & Show”;

- 1997 - Premiul al II-lea - Secţiunea „Discografie” - Festivalul „Cerbul de Aur”;

- 1997 - Premiul al III-lea - Secţiunea „Şlagăre” - Festivalul de la Mamaia (melodia „În singurătate”);

- 1997 - „Cea mai bună voce feminină” - „International Maltese Song Festival” (melodia „E toamnă iar pe străzi”);

- 1998 - Premiul Juriului (melodia „Ea nu ştie ce vrea”) - „Pamukalle Festival” (Turcia);

- 1998 - Premiul „Otto” - „Cea mai bună voce rock feminină a anului” - „Bravo România”;

- 2001 - Trofeul pentru „Cea mai bună piesă” („I need love”), Premiul Criticii şi Premiul Special al Juriului - Festivalul „Discovery” (Varna - Bulgaria).

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Luminiţa Anghel!

Luminiţa Anghel, una dintre cele cunoscute interprete de muzică pop, s-a născut în Bucureşti, la 7 octombrie 1968.

A început să cânte încă de la vârsta de 8 ani.

A încercat de două ori să intre la Institutul Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în 1986 a absolvit Şcoala Populară de Artă, Secţia Canto.

Ulterior, a urmat şi Facultatea de Sociologie - Psihologie din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.

Ascensiunea sa a început după participarea la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia” - 1987.

În 1988 a început colaborarea cu Ansamblul „Doina” al Armatei, alături de care a participat la turnee în ţară şi străinătate.

În 1993, la Festivalul de la Mamaia, a ocupat locul I şi a cucerit Trofeul cu melodia „Din tot ce a fost”.

În 1995, tot la Mamaia, a ocupat locul al III-lea, cu melodia „Fereastra”, iar în 1996 - acelaşi loc, cu „Şansa e de partea mea”, ambele compuse de Ionel Tudor.

În 1996 a jucat în filmul „Captain Conan”.

În 1998 a fost VJ la Prima TV, prezentând emisiunea „Music Charts”, iar în 1999, la TVR, a prezentat „Care pe care”. Apoi, în 2002 a moderat „Preţul succesului” la TVR 2 şi „Oferta specială” la TVR 1, iar în 2003 - „Start în viaţă” la TVRI.

În 1999, alături de Marcel Iureş, a lansat „Nu pot uita” - coloana sonoră pentru videoclipul promoţional al filmului „Faimosul Paparazzo”.

În 2001, la „Cerbul de Aur”, a câştigat Premiul I la Secţiunea Pop şi un Premiu de Popularitate.

În 2002 a obţinut Premiul I şi Trofeul pentru cea mai bună voce internaţională la Festivalul „Discovery” din Bulgaria, precum şi Premiul al III-lea la Festivalul „Universe talent” din Praga.

În 2003, la „Song for Europe Festival”, în Malta, a câştigat Premiul I şi Trofeul pentru cea mai bună voce internaţională, dar şi Premiul I al Festivalului Internaţional „Cairo 2003”.

În 2005, la Concursul „Eurovision” a ocupat locul al III-lea împreună cu trupa Sistem.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Silvia Dumitrescu!

Interpreta de muzică uşoară - Silvia Dumitrescu - s-a născut în Bucureşti, la 3 octombrie 1959.

A început să studieze pianul de la 5 ani, fiind înscrisă la o secţie pentru preşcolari a Liceului de Muzică „George Enescu”. Între 1966 - 1976 a urmat cursurile acestui liceu, având pianul drept instrument principal de studiu.

În 1976 s-a transferat la Şcoala Centrală, absolvind-o în 1978, iar din 1982, a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă (clasa Mihaelei Runceanu).

A absolvit un curs de Jazz în cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar în 2004 a finalizat Facultatea de Muzică (Secţia Pedagogie).

A debutat la Televiziunea Română, în martie 1984, în cadrul emisiunii - spectacol „Melodii de neuitat”, cu melodia „M-am supărat pe inima mea”.

În acelaşi an a participat la Concursul „Bucureşti” (Interpretare) şi la Festivalul de la Mamaia (Interpretare şi Creaţie).

La Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, în 1985, a obţinut Premiul I la Secţiunea Interpretare.

A participat şi la primele două ediţii ale Festivalului - Concurs de Muzică de Dans pentru Tineret de la Costineşti.

Au urmat turnee în fosta R.D. Germană şi în Turcia, iar melodia „Nu-mi pare rău” a intrat pe coloana sonoră a filmului „Al patrulea gard, lângă debarcader”.

În 1986, la „Mamaia”, a obţinut Diploma Specială a Juriului - Secţiunea Creaţie.

Între 1988 - 2011, a fost angajata Ansamblului „Tinerimea Română”.

În 1988 a mers în turneu în Bulgaria şi în fosta URSS, iar în 1989 a ajuns din nou în URSS, dar şi în Coreea de Nord, la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor.

La cea de-a treia participare la Festivalul de la Costineşti, a primit Premiul I pentru piesa „Dansul”.

În 1990, la Gala - concert „Interşlagăr” de la Moscova, a obţinut Premiul de Popularitate cu melodiile „Dacă vei pierde dragostea mea” şi „M-am supărat, iubirea mea”, compuse de Marcel Dragomir, apoi a întreprins un turneu în Italia şi a participat la Festivalul „Mamaia”, obţinând Premiul pentru Debut Componistic.

În toamnă a apărut, la „Electrecord”, primul său album - „Cred în tine”, cu melodii scrise de Adrian Enescu şi Doru Căplescu.

În 1991 a mers într-un turneu în Olanda, iar la Gala Premiilor „Tineretul liber”, i s-a înmânat Premiul „Solista anului 1990”.

În 1994, la Festivalul „Cerbul de Aur” de la Braşov, a susţinut un recital, iar în următorul an, a câştigat Premiul I la Secţiunea Videoclip şi Premiul III la Secţiunea Discografie.

A mai avut şi alte participări la Festivalul de la Mamaia, la Eurovision, şi a mai cântat în turnee peste hotare (Olanda, Germania, SUA etc).

A colaborat cu diverşi compozitori (Adrian Enescu, Doru Căplescu, Marius Ţeicu, Florin Ochescu, Virgil Popescu, Dani Constantin, Dumitru Lupu, Petre Găluşanu, George Grigoriu etc), a lansat mai multe materiale discografice şi unele dintre melodiile interpretate au ajuns şlagăre: „Nu-mi pare rău”, „Cred în tine”, „Noi am ales”, „Miracol infinit”, „Dansul”, „Lumea mea” etc.

În 2019, la Premiile de Excelenţă Radar de Media, i s-a înmânat Premiul de Excelenţă pentru cei 35 de ani de activitate muzicală.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Dorin Anastasiu!

Cunoscutul cântăreţ de muzică uşoară, Dorin Anastasiu, s-a născut la 6 iulie 1943, în Craiova.

Aplecarea către muzică a moştenit-o de la părinţii săi.

Tatăl său era ofiţer în armata regală - motiv pentru care, Dorin nu a putut intra la liceu, pentru că - spune el: „... n-aveam dosarul bun”. De aceea a urmat cursurile la seral.

Înainte de facultate, a lucrat timp de trei ani ca muncitor necalificat la un atelier, apoi ca tehnician la Institutul de Proiectări Căi Ferate.

Făcea parte din echipele de artişti amatori.

În 1967 a absolvit Facultatea de Instalaţii din cadrul Institutului de Construcţii.

Dorin Anastasiu a făcut Şcoala Populară de Artă (clasa de teatru şi cursuri de muzică uşoară) şi Şcoala de Coregrafie din Bucureşti.

Primul rol pe care l-a primit a fost în filmul „Pe malul stâng al Dunării albastre”.

A contribuit la realizarea coloanei sonore a filmului „Mama”, după care au urmat cele două Chiriţe.

Însă, cum singur a declarat:

„Actoria a rămas un dor neîmplinit.”.

În 1966 a obţinut Premiul I la Festivalul naţional studenţesc, iar un an mai târziu a debutat la radio şi în 1968 - la tv.

În 1968 a obţinut Premiul al II-lea la Festivalul Internaţional de la Soci, iar în 1969 - Premiul I de Interpretare la „Mamaia”, fiind desemnat să reprezinte România la „Cerbul de Aur” în 1970. De altfel, pe scena de la Mamaia a fost prezent de multe ori.

De succes s-a bucurat şi în turneele pe care le-a întreprins în: URSS, Tunisia, Germania, Camerun, Congo, Polonia, Spania, Bulgaria, Israel.

A colaborat cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, a fost angajat al Teatrului „Ion Vasilescu”, al Estradei Armatei, iar din 1991 - solist vocal al Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti.

A predat cursuri de canto.

Este căsătorit cu Doina Anastasiu (fostă balerină şi regizor de montaj la televiziune) şi au doi copii.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Luminiţa Dobrescu!

Luminiţa Hortenzia Dobrescu, interpretă de muzică uşoară şi prima câştigătoare de la noi a Trofeului „Cerbul de Aur” - s-a născut în Bucureşti, la 5 iunie 1946.

Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de tatăl ei, care ştia să cânte.

La şcoală a fost colegă cu Angela Similea.

Spre sfârşitul liceului, Luminiţa a fost remarcată de profesorul de muzică şi inclusă într-un cvintet de muzică populară. Cu acest grup a debutat pe scena amatorilor, la „Modern Club”, în 1965. În acelaşi an, tot cu cvintetul, a cântat la TVR şi aşa a fost observată de realizatorii emisiunii de muzică uşoară pentru tineret - „Clubul tinereţii”.

Apoi, George Grigoriu i-a compus prima melodie - „Doar băieţii sunt de vină” - care a ajuns şlagăr în scurt timp şi Luminiţa a trecut la profesionişti.

Îşi dorea să ajungă medic şi chiar a dat examen de admitere la Medicină.

Ulterior a vrut să urmeze Canto, dar a fost admisă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” - Secţia Pedagogie.

Era studentă în anul III când a participat la „Cerbul de Aur”.

În 1966, a jucat în două musicaluri: „Omul şi camera” şi „Pantoful Cenuşăresei” şi a participat pentru prima dată la Festivalul de la Mamaia.

A devenit apoi o prezenţă constantă în emisiunile muzicale ale TVR şi a luat parte la turnee în URSS, Iugoslavia, Israel, Bulgaria, Olanda, Belgia şi RDG.

În 1967 a început colaborarea cu Teatrul „Constantin Tănase”.

În 1968 a obţinut Medalia de bronz la Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia.

În 1969 a câştigat Trofeul „Cerbul de Aur”, iar în următorul an a susţinut un recital la Festival.

În 1969 a ocupat locul al II-lea la Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară de la Bratislava.

În 1970 a primit Marele Trofeu la Festivalul de Muzică Uşoară de la Sopot.

În perioada 1965 - 1970, cariera sa muzicală a cunoscut ascensiunea, Luminiţa ajungând una dintre cele mai apreciate cântăreţe de la noi, fiind plătită foarte bine şi apreciată inclusiv de cuplul prezidenţial.

Acest lucru a dus însă şi la propunerea de a colabora cu Securitatea, motiv pentru care artista a decis să plece în exil. A decis să rămână în Germania în 1970, a divorţat de soţul ei. În noua ţară a învăţat 4 limbi, a cerut azil politic şi, după 7 ani, a primit cetăţenia germană, fiind nevoită să renunţe la cea română. În România, în urma unui proces politic, a primit 10 ani condamnare, dar a fost aministiată după 3 ani.

La Berlin a semnat un contract cu o casă de producţie, a înregistrat 10 discuri, a susţinut spectacole cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin, a colaborat cu televiziunea bavareză la realizarea unui film, s-a recăsătorit (pentru 10 ani), a avut mai multe expoziţii (era pasionată de pictura pe sticlă şi pe hârtie japoneză) şi a trimis banii în ţară, în scop umanitar.

Ulterior şi-a deschis o galerie de artă, în 1982, concentrându-se pe această activitate, cariera artistică rămânând pe planul secund.

A revenit în România, pentru prima dată, în 1988.

În 1989 şi-a încheiat activitatea la galeria de artă şi a mers în Toscana pentru a locui alături de noul ei partener. Din 2006 s-a stabilit lângă Milano, desfăşurând activitatea de expert de artă.

Între 1995 - 1999 a fost Consul Onorific al României în landurile germane Brandemburg şi Sachsen-Anhalt.

Pe 9 iunie 2012, la Sala Radio din Bucureşti, a lansat - printr-un spectacol live de 2 ore, un dublu album, cu 22 de piese.

TVR i-a dedicat un film documentar - „Drumul unui Cerb de Aur”.

De-a lungul carierei, a colaborat cu George Grigoriu, Edmond Deda, Alexandru Mandy, Henry Mălineanu, Aurel Manolache, Temistocle Popa, Aurel Giroveanu, Horia Moculescu, Ion Cristinoiu, Paul Urmuzescu şi alţii.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Aurelian Temişan!

Îndrăgitul interpret de muzică uşoară şi actor - Aurelian Temişan - s-a născut la Craiova, la 3 iunie 1972.

În copilărie a făcut handbal şi box, dar a renunţat la cariera sportivă în favoarea celei artistice.

A debutat în 1989, pe scena Festivalului de la Mamaia, când a câştigat „Premiul Tinereţii”.

A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Craiova, ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (Canto clasic) şi ale Universităţii Naţionale de Muzică din Piteşti (Pedagogie muzicală).

Între 1992 - 2002, a fost angajat al Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti.

În 1995 a reprezentat România la Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur”.

De-a lungul carierei a colaborat cu renumiţi compozitori (Dan Beizadea, Cornel Fugaru, George Natsis, Dragoş Docan, Viorel Gavrilă, Nicolae Caragea etc), a lansat mai multe albume discografice, iar multe dintre melodiile interpretate au devenit şlagăre.

Dintre premiile obţinute, amintim:

- 1990 - „Premiul Tinereţii” - Festivalul Internaţional de Muzică din Ulan Bator (Mongolia);

- 1992 - Premiul al II-lea - Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia;

- 1993 - Premiul al III-lea - Festivalul de Muzică Uşoară „Bucureşti”;

- 1996 – Premiul al III-lea - Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia;

- 1999 – Premiat - Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo (Egipt);

- 2000 - Premiat - Festivalul de Teatru din Perugia (Italia).

A prezentat de mai multe ori Festivalul de la Mamaia şi alte evenimente artistice, a fost finalist al Concursului „Eurovision”.

A jucat în filmul „A doua cădere a Constantinopolului” şi în serialele de televiziune: „Secretul Mariei”, „Cuscrele”, „Clanul Sprânceană”.

Este jurat în cadrul show-ului tv „Te cunosc de undeva”.

În prezent, activitatea sa artistică se concentrează mai mult pe munca de actor, bucurându-se de mare succes.

În afară de teatrul ploieştean, a mai jucat pe scena: Teatrului Naţional Bucureşti, Teatrului „C. Tănase”, Teatrului Tineretului, Teatrului „Metropolis” şi Teatrului „Elisabeta” din Bucureşti, în piese precum: „Boeing - Boeing”, „Încurcătură la nivel înalt”, „Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc”, „Pijamale”, „Încă nu, dar o să fie”, „Nota 0 la purtare”, „Un altfel de cabaret”, muzicalul „Chicago”, „Jocul de-a vacanţa”, „Armistiţiu cu morile de vânt”, „Eu te cred, da’ tu mă minţi” etc.

Este căsătorit cu actriţa Monica Davidescu (alături de care a jucat în multe piese) şi au o fetiţă.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Gil Dobrică

Gil Dobrică a fost un cunoscut interpret de muzică pop-rock, soul şi rhythm and blues, care s-a născut la 14 februarie 1946, în Dăbuleni (Dolj), şi a trecut la cele veşnice la 17 aprilie 2007, la Craiova, după o grea suferinţă.

A venit pe lume într-o familie cu nouă copii, el fiind cel mai mic.

La 14 ani și-a luat fratele cel mare și a plecat la Craiova, la școala de meserii, unde a devenit strungar.

A colindat toată țara cu Cenaclul „Flacăra” și cu „Scânteile Tineretului”.

Un coleg de muncă i-a insuflat pasiunea pentru Ray Charles, care a devenit în scurt timp idolul său.

Gil a început să cânte piese rock și soul de la 17 ani, gratis, pentru studenţi, la Clubul Uzinei „7 noiembrie”. Interpreta piese din repertoriul unor artişti precum: Aretha Franklin, Otis Redding, Arthur Conley, Little Richard, Hendrix, Beatles, Rolling Stones, ceea ce-i va atrage o mare popularitate.

A debutat în 1963, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Craiova.

A activat în trupele „13 Carate” şi „Dacii”.

În 1970 s-a mutat în Capitală şi a început să cânte la barul Atlantic, la Athéné Palace, la Continental.

În acelaşi an, a colaborat cu grupul Sfinx, iar în 1972 a intrat în trupa Roşu şi Negru.

A apărut în spectacole de muzică şi poezie la Teatrul Municipal „L. S. Bulandra”.

În 1979 a apărut în filmul „Nea Mărin miliardar” şi a lansat primul material discografie - un disc EP cu piesa „Hai acasă!” - cover după melodia lui John Denver – „Take Me Home, Country Roads” (1971).

În anii 1980, „Electrecord” i-a editat un single şi trei L.P.-uri, o parte din acestea fiind recent reeditate pe CD.

În 1996 a avut ocazia de a-l întâlni pe idolul său, Ray Charles, la Festivalul „Cerbul de Aur”, aceasta fiind - după cum singur a mărturisit: „Cea mai frumoasă zi din viața mea”.

În ultimii ani de viață a colaborat cu trupa „Nightlosers”, cântând în deschiderea acesteia, într-un club şi având o scurtă apariţie într-un clip.

Autor: Pe o aripă de cânt