In Memoriam: Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu, unul dintre cei mai iubiţi interpreţi, compozitori, textieri şi instrumentişti, s-a născut la 4 ianuarie 1946, în Bucureşti, şi a trecut la cele veşnice la 29 octombrie 2019, în urma unei grele şi îndelungate suferinţe.

În 1973 a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Capitală.

A fost membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii şi a studiat la Şcoala Populară de Artă, clasa profesor Florica Orăscu.

A apărut în spectacolele de revistă de la Casa Studenţilor „Grigore Preoteasa” din Bucureşti şi a făcut parte din formaţiile Mondial, Dixie ’74 şi Modern Group (alături de Petre Magdin, Marcel Dragomir şi Marius Ţeicu).

Primele înregistrări - melodii din repertoriul francez - au fost făcute la solicitarea regretatului Titus Munteanu, după ce acesta l-a remarcat la una dintre audiţiile organizate de Florica Orăscu.

Astfel, în 1971, Mihai Constantinescu a debutat la televiziune, într-un spectacol de varietăţi.

A cunoscut un mare succes cu primele sale compoziţii - „Păpuşa” şi „Anotimpuri”.

În 1975, melodia „Am visat”, compusă de Mihai şi interpretată de Corina Chiriac, a obţinut Premiul al III-lea la Festivalul Şlagărelor de la Dresda, iar în 1981 - „I.E.F.S. ura!” - Premiul I al Festivalului „Şlagăre în devenire”.

În 1981, a colaborat cu regizorul Ion Popescu Gopo, la realizarea filmului „Maria Mirabela”, punându-şi amprenta pe melodia de generic, dar fiind şi vocea personajului „Scăpărici”.

De-a lungul anilor, Mihai Constantinescu a fost prezent în numeroase emisiuni tv de divertisment realizate de Alexandru Bocăneţ, iar împreună cu Marius Ţeicu şi Olimpia Panciu, a alcătuit „Un trio formidabil” - foarte popular în spectacolele tv pregătite de Titus Munteanu.

În perioada anilor ’90, a format un îndrăgit cuplu muzical alături de Anastasia Lazariuc, iar împreună cu Anca Ţurcaşiu a prezentat cunoscuta emisiune pentru copii „Ba da, ba nu!”.

A întreprins turnee în întreaga ţară şi peste hotare (Republica Moldova, Germania, SUA etc).

În noiembrie 2008 a fost supus unei intervenţii chirurgicale pe inimă.

În noiembrie 2009, a sărbătorit la Sala Palatului, printr-un mare spectacol - „O lume minunată” - împlinirea a 40 de ani de activitate artistică, alături de alţi colegi de scenă.

În 2011 a lansat colecţia de albume „Parte din viaţa mea”, care cuprinde patru discuri cu melodii din perioada 1970 - 2000.

De-a lungul carierei a înregistrat numeroase materiale discografice: „Iubiţi-ne că suntem flori / De unde vii? / Peniţa / Sora mea cea mică”, „Olimpia Panciu - Mihai Constantinescu”, „Marius, Olimpia, Mihai”, „Un zâmbet şi o floare”, „O floare”, „Mihai Constantinescu”, „Speranţă şi vis”, „Hei, copilărie!”, „Te caut mereu”, „Sus în deal”, „Sunt un om obişnuit”, „Cântă, iubire!”, „La est şi vest de Prut”, „Adio, tristeţe!”, „Maria”, „Anotimpurile”, „O lume minunată” şi altele.

Majoritatea melodiilor din repertoriul său au ajuns şlagăre: „O lume minunată”, „Un zâmbet, o floare”, „Haideţi la joacă!”, „Baloane colorate”, „Hei, copilărie!”, „Un simplu om”, „Noi vrem iubire”, „Vino pe strada mea!”, „Vacanţă”, „Hai să cântăm!”, „Sus în deal”, „Iubiţi şi câinii vagabonzi”, „Maria” etc.

În 2012 a primit „Diploma de Onoare” a Ministerului Culturii şi Cultelor, în cadrul Galei Muzicii Uşoare „O zi printre stele”, iar Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România i-a editat un caiet de cântece selectate din şlagărele lansate pe parcursul a trei decenii.

În 2019, post-mortem, i-a fost acordat Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, „în semn de apreciere pentru importanta carieră artistică dedicată muzicii uşoare româneşti, pentru dăruirea prin care s-a impus ca un model al tinerelor generaţii de interpreţi”.

Este înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar din Bucureşti.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Gabriel Dorobanţu!

Îndrăgitul interpret de muzică uşoară - Gabriel Dorobanţu - s-a născut la 3 ianuarie 1953, în Bucureşti.

În copilărie, timp de 7 ani, a făcut parte din corul de la Palatul Copiilor.

A absolvit Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu şi Şcoala Populară de Artă - Secţia Canto (clasa profesor Florica Orăscu).

În particular, a luat lecţii de pian şi actorie.

Pentru 5 ani, a lucrat ca proiectant într-un atelier de proiectare.

Premii obţinute de-a lungul anilor:

- 1980 - Premiul al III-lea (Secţiunea Muzică uşoară) - Festivalul „Bucureşti ‘80”;

- 1981 - Trofeul - Festivalul „Mărţişor” - Dorohoi;

- 1983 - Menţiune (Secţiunea Interpretare) - Festivalul de la Mamaia;

- 1987 şi 1989 - Premii (Secţiunea Şlagăre) - Festivalul de la Mamaia;

- 1997 - Premiul UCMR pentru albumul „Santa Maria Maggiore”;

- 2007 - „Discul de Aur” - pentru CD-ul „O picătură de amor” („Electrecord”);

- 2008 - „Discul de Aur” - pentru CD-ul „Izvorul iubirii” („Ovo Music”).

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Sanda Ladoşi!

Îndrăgita interpretă de muzică uşoară - Sanda Ladoşi - s-a născut la 2 ianuarie 1970, în Târgu Mureş.

A început să cânte la vârsta de 7 ani, fiind solistă în corul şcolii.

La 10 ani lua lecţii de pian şi chitară.

A obţinut Premiul I la faza pe ţară a Festivalului „Cântarea României”.

A absolvit Liceul Pedagogic din Târgu Mureş, perioadă în care a urmat, în paralel, cursuri de muzică, pedagogie şi canto.

A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii „Titu Maiorescu”.

În 1987 a participat la concursul „Steaua fără nume”, iar în 1988 a obţinut Premiul I la Secţiunea Interpretare a Festivalului de la Mamaia.

În 1993 a lansat primul album  „Când vine seara”, urmat de un alt material, în 1994 - „Între noi mai e un pas” (pe care sunt 6 melodii interpretate în duet cu actorul Ştefan Iordache).

În 1994 a obţinut Premiul al II-lea la Mamaia, iar în 1995 - Premiul al III-lea la Creaţie, cu piesa „Eu vreau să-ţi spun că te ador” (duet cu Ştefan Iordache).

Două duete cu marele actor sunt şi pe albumul „Nu mă iubi”, lansat în 1997.

În 1999 a obţinut Premiul al III-lea la Festivalul de la Mamaia, Secţiunea Creaţie şi a lansat albumul „Mi-e dor”.

În 2001, a mers în turneu în SUA şi a lansat videoclipul „O noapte cu tine”.

În 2004 a câştigat selecţia naţională a Concursului „Eurovision”.

În 2006 a lansat albumul „Khalini”.

A colaborat cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, iar în 2017 a fost numită director artistic al Circului Metropolitan din Capitală.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Adrian Romcescu!

Adrian Romcescu, cunoscut interpret şi compozitor de muzică uşoară, s-a născut în Bucureşti, la 2 ianuarie 1956.

A studiat vioara la Liceul de Muzică „George Enescu” şi a absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”.

În 1973, la numai 17 ani, a participat pentru prima dată la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, obţinând Premiul I la Secţiunea Interpretare.

În 1986 s-a stabilit şi s-a căsătorit în Danemarca.

Din 2013 a revenit în România.

Dintre albumele lansate, amintim: „Dragostea, o voi găsi”, „Nu vreau să te pierd”, „Eu merg mai departe”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Gheorghe Gheorghiu!

Gheorghe Gheorghiu, cunoscut şi îndrăgit artist, s-a născut la 1 ianuarie 1954, în Braşov.

A urmat Şcoala de Muzică, unde a studiat vioara şi chitara.

Şi-a început cariera în cadrul Cenaclului „Astra” din Braşov.

În 1975 a obţinut Marele Premiu al Festivalului Naţional de Muzică Folk şi invitaţia de a cânta la Festivalul de toamnă al Cenaclului „Flacăra”.

A făcut parte din Cenaclul „Flacăra” până în 1980.

De-a lungul carierei, a susţinut numeroase concerte în întreaga ţară şi peste hotare (Israel, Germania, Austria, Belgia, Irlanda, Italia, Canada, SUA).

Dintre albumele lansate, amintim: „Să fii tânăr”, „Pentru dragoste”, „Unde dragoste nu e, nimic nu e”, „Doi ochi căprui caut şi acum”, „Mă gândesc la tine”, „Ultimul tren”, „Vei fi icoana mea”, „Noi umblăm şi colindăm”, „Dulce şi amară”, „Best of Gheorghe Gheorghiu” (2 volume) etc.

Dintre premiile primite amintim:

- Marele Premiu - Festivalul de Muzică Tânără - Piteşti;

- Premiul „Mihail Jora” al criticilor muzicali;

- Premiul Preşedinţiei pentru perpetuarea şlagărului românesc;

- 2008 - „Discul de Platină”;

- Diploma de Excelenţă - Casa de Cultură „I. L. Caragiale” Ploieşti - pentru susţinerea şi promovarea „Festivalului Castanilor - In Memoriam Gabi Dobre”.

Este membru al UCMR, ADA şi CREDIDAM.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Sile Dinicu

Vasile (Sile) Dinicu, celebru compozitor, dirijor şi pianist român, s-a născut în Bacău, la 10 decembrie 1919, şi s-a stins la 7 ianuarie 1993.

A urmat studii muzicale la Galaţi (pian - cu Theodor Fucs) şi la Conservatorul „Lyra” din Brăila.

Din 1933 a început să lucreze în Bucureşti.

A debutat la Radio în 1936, după care a fost pianist în mai multe formaţii de muzică uşoară.

Între 1941 - 1943, a făcut parte din Orchestra Teatrului „Cărăbuş” (fiind cooptat de Constantin Tănase).

Între 1943 - 1947, a condus Orchestra Teatrului „Gioconda”, ca secund al lui Ion Vasilescu, precum şi programul restaurantelor „Cina” şi „Zissu”.

Timp de 34 de ani a dirijat Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii Române.

În calitate de dirijor de estradă, a fost în turnee în Franţa, Germania, Israel şi în alte state, a condus formaţii de muzică uşoară de la Lisabona şi Bratislava, a făcut parte din diferite jurii ale concursurilor muzicale, a condus orchestrele de la Festivalul „Mamaia” (1963 - 1984) şi „Cerbul de Aur” (1968 - 1970).

Este autorul a peste 100 de melodii de muzică uşoară („Bucureşti, Bucureşti”, „Întotdeauna marea”, „Seri la malul mării”, „Noapte bună, Bucureşti!”, „Sus paharul, la mulţi ani!” etc).

Premii şi distincţii primite:

- 1956 - „Ordinul Muncii” - clasa a III-a;

- 1964 - Ordinul „Meritul Cultural” - clasa a V-a;

- 1964 - Titlul de „Artist Emerit”;

- 1964 - Premiul de Interpretare - Festivalul de la Mamaia;

- 1965 - Premiul de Interpretare şi Menţiune pentru Creaţie - Festivalul de la Mamaia;

- Premiul Uniunii Compozitorilor;

- 1974 - Ordinul „Meritul Cultural” - clasa a II-a;

- 1982 - Premiul al III-lea - Concursul cântecelor pentru pace (pentru melodia „Omul are ultimul cuvânt”);

- 1983 - Premiul Juriului - Festivalul „Melodii ’82” (pentru cântecul „Cine ştie?”).

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Corneliu Vadim Tudor

Corneliu Vadim Tudor, scriitor, publicist şi politician român, s-a născut în Bucureşti, la 28 noiembrie 1949, într-o familie de oameni simpli, care a avut 5 copii, şi s-a stins la 14 septembrie 2015.

A studiat la Colegiul Naţional „Sfântul Sava” din Capitală şi a absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

Din 1972 a început să lucreze în presă.

În 1975 a satisfăcut stagiul militar şi a urmat cursurile şcolii de ofiţeri în rezervă (sublocotenent).

Între 1978 - 1979 a beneficiat de bursa Premiului internaţional „Herder”, pe care o primise magistrul său, scriitorul Eugen Barbu, şi a studiat istoria la Viena.

A fondat Partidul România Mare, a candidat la preşedinţie, a fost senator şi europarlamentar.

A fost iniţiatorul şi finanţatorul programului umanitar săptămânal „Cina creştină”, dedicat oamenilor săraci şi în vârstă, a sprijinit financiar biserici, şcoli, muzee, a oferit premii şi donaţii unui număr foarte mare de elevi şi studenţi.

Totodată, a fost un mare iubitor şi apărător de animale.

A înfiinţat revista „România Mare”, a publicat 38 de volume (poezie, proză, publicistică), este autorul a patru scenarii pentru teatrul radiofonic şi a debutat pe scena spectacolelor de teatru la „Constantin Tănase”, în 1989, cu comedia „Toată lumea se pricepe la fotbal”.

Împreună cu Sergiu Nicolaescu a scris scenariul filmului „Triunghiul morţii”.

Unele dintre versurile sale au fost puse pe muzică şi au ajuns foarte cunoscute şi îndrăgite.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Petre Geambaşu!

Petre Geambaşu, cunoscut interpret de muzică uşoară şi instrumentist, s-a născut la 6 noiembrie 1943, în localitatea Petreşti (judeţul Alba).

A urmat Şcoala Populară de Artă, iar în 1967 a absolvit Academia de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti.

În 1969 a obţinut premiul pentru „Cea mai bună voce” a Festivalului Tineretului de la Soci (URSS).

În 1971 a primit Premiul al III-lea la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia.

În 1973 a fost laureat al Festivalului Televiziunilor din capitalele ţărilor socialiste (Dresda, R.D. Germană).

Între 1974 - 1978, în calitate de angajat al Teatrului de Revistă „Ion Vasilescu, a susţinut mai multe turnee în Germania, Israel şi URSS.

În 1978 a înfiinţat Orchestra „Star 2000”, împreună cu care a cântat pe scenele din întreaga ţară, dar şi peste hotare (Polonia, Germania, Spania, SUA), precum şi în croaziere - pe vapoare de lux.

În prezent, noua denumire a formaţiei este „Petre Geambaşu Show Band”.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Nu m-am îmbătat cu apă rece...”

 

„Sunt un tip sincer.

Ştiu să mint foarte bine, dar asta m-a determinat să aleg să fiu sincer. Pentru că este mult mai comod.

Pentru a face o construcţie a minciunii îţi trebuie foarte multă răbdare.”

 

„Simţul autocritic m-a ajutat să progresez, pentru că nu m-am îmbătat cu apă rece.”

 

„Foarte puţină lume realizează că nu performanţa actului artistic e importantă, ci trăirea... ”

Gabriel Cotabiţă

La mulţi ani, Gabriel Cotabiţă!

Gabriel Cotabiţă, cunoscut şi apreciat interpret de muzică uşoară, s-a născut la 1 noiembrie 1955, în Craiova.
A absolvit Institutul de Electrotehnică şi Şcoala Populară de Artă - ambele din oraşul natal.
A debutat în muzica rock în 1975, alături de trupa Redivivus, iar în 1976, la Festivalul Artei Studenţeşti de la Galaţi, a obţinut premiul pentru cel mai bun solist vocal.

Între 1979 - 1980 a colaborat şi cu trupa Basorelief, împreună susţinând mai multe concerte pe litoral.
A înfiinţat apoi formaţia Fapt Divers, iar din 1983 a devenit solist al trupei Holograf, care a început să cunoască succesul după apariţia în cadrul Cenaclului „Flacăra”.
Fiindu-i refuzată de două ori viza pentru a putea merge în turnee peste hotare, Gabriel a fost nevoit să părăsească Holograf şi a revenit la trupa Redivivus de la Craiova.
În 1986, compozitorul Ionel Tudor l-a solicitat pentru a-i interpreta o piesă la Festivalul „Mamaia”, aşa că a renunţat şi la colaborarea cu Redivivus, dedicându-se muzicii uşoare şi înfiinţând formaţia Vodevil.
În 1990 a susţinut primul recital pe scena de la Mamaia, în 1991 a prezentat Festivalul „Bucureşti”, iar în 1992 a avut recital la Festivalul „Cerbul de Aur”.
În 1995 a devenit director muzical şi realizator de emisiuni la Tele 7 abc, precum şi director la firma „Aldaco Film”.
În acelaşi an a debutat la „Mamaia” în calitate de compozitor, cu melodia „Amintirea ta” (interpretă Nicoleta Ciopraga).
În 2002 a înfiinţat trupa VH2, împreună cu Mihai Pocorschi.
În 2003 a prezentat Festivalul „Callatis”.
Gabriel Cotabiţă a jucat în filmul muzical „În fiecare zi mi-e dor de tine” şi a apărut pe coloana sonoră a producţiei „Rezervă la start”.
Printre premiile obţinute de-a lungul carierei, se numără:
- 1988 - Premiul Publicului (piesa „Încearcă!”) - Concursul „Şlagăre în devenire”;
- 1988 - Trofeul Festivalului „Mamaia” (piesa „Dă-mi o şansă!”);
- 1990 - Trofeul Festivalului „Mamaia” (piesa „Ave Maria!”);
- 1991 - Şlagărul anului („Te rog, domnişoară, nu pleca!”) şi Premiul al III-lea la „Şlagăre” („Ce mai vrei?”) - Festivalul „Mamaia”;
- 1992 - Trofeul („Lasă-mi pe cer o stea”), Premiul al II-lea la „Creaţie” („Dacă lumea ar fi a mea”) şi Premiul al II-lea la „Şlagăre” („Balada timidului soldat”) - Festivalul „Mamaia”;
- 1993 - Şlagărul anului („Voice from above”) - Festivalul „Mamaia”;
- 1995 - Şlagărul anului („Raiul e pe pământ”) - Festivalul „Mamaia”;
- 1996 - Premiul al III-lea la „Şlagăre” („Atunci când nu eşti”) - Festivalul „Mamaia”;
- 1997 - Premiul al II-lea la „Şlagăre” („Poate că da, poate că nu”), Premiul al II-lea la „Creaţie” (Să nu ne spunem adio”) - Festivalul „Mamaia”;
- 1997 - Trofeul Festivalului cântecului de dragoste („Să nu ne spunem adio”);
- 1997 - Diploma de Merit - „Unisong International Songs Contest” - SUA;
- 1998 - Premiul al III-lea la „Soul R&B” - „Pacific International Song Contest Surfers Paradise” - Australia;
- 1998 - Trofeu pentru piesa „Balada timidului etern”;
- 1999 - Trofeu pentru piesa „Te iert!”;
- 2002 - „Diploma de Onoare” a Ministerului Culturii şi Cultelor - Gala „O zi printre stele”.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Merită să faci compromisuri, dacă...”

 

„Merită să faci compromisuri ca să salvezi o relaţie cu un om pe care îl iubeşti şi care te iubeşte la rândul lui.

Merită dacă este făcut dintr-un schimb reciproc de dragoste şi respect.

Altfel, nu.”

Laura Stoica

In Memoriam: Laura Stoica

Laura Stoica (nume complet Adriana Laurenţia Stoica), îndrăgită interpretă de muzică uşoară, compozitoare, dar şi actriţă, s-a născut în Alba Iulia, la 10 octombrie 1967, şi s-a stins la 9 martie 2006, în urma unui accident rutier (împreună cu partenerul ei, Cristian Mărgescu, şi copilul lor nenăscut), pe când se întorcea la Bucureşti, după un concert susţinut la Urziceni.

Primii ani ai copilăriei i-a petrecut la Alba, după care s-a mutat la Târgovişte cu familia, aici urmând şcoala generală, liceul şi, în paralel, cursuri de Canto clasic la Şcoala Populară de Arte.

După absolvire, a lucrat timp de un an la UPT Târgovişte.

Între 1980 - 1989 a participat la Festivalul „Cântarea României”, precum şi la numeroase alte concursuri.

În 1987, a avut loc debutul oficial, la Festivalul de la Amara, unde a obţinut Premiul al II-lea la Secţiunea Interpretare, după care au urmat apariţii la Ploieşti, Buzău, Deva etc şi o perioadă de turnee.

În perioada 1987 - 1989 a avut trei participări ratate la preselecţiile Festivalului de la Mamaia, dar în 1990 a reuşit să treacă în etapa următoare, obţinând mai multe premii.

Între 1989 - 1990 a fost solistă a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti.

În octombrie 1992 s-a căsătorit cu Florin Ionescu, bateristul trupei „Direcţia 5”, dar, după 4 ani, s-a pronunţat divorţul.

În 1994 a înfiinţat Fundaţia care-i poartă numele, al cărei scop era sprijinirea tinerelor talente, participarea la acţiuni caritabile pentru strângerea de fonduri în beneficiul copiilor orfani sau bolnavi.

În 1996 a participat la „Mamaia” cu piesa „Uită”, nu a fost premiată, dar a impresionat reprezentanţii mass-media.

Între 1996 - 2000, a urmat cursurile de Artă - Actorie ale Universităţii Ecologice din Bucureşti, studiind cu profesorii: Adriana Popovici, Constantin Codrescu, Vlad Rădescu şi Doru Ana.

În 1997 a lansat albumul „Nicio stea”, cu 10 piese noi.

De-a lungul carierei, a susţinut câteva turnee internaţionale importante, în: Bulgaria - 1991, Israel - 1997, Malta - 2001, SUA - 2001 - 2003.

În cariera sa, a lansat mai multe videoclipuri, pentru piesele: „Numai pentru tine, viaţă!”, „Un actor grăbit”, „Focul”, „Când eşti singur”, „Ea nu ştie ce vrea”, „Doar tu”, „Cui îi pasă”, „În singurătate”, „Cartierul cântă rock”, „Hei, hai, vino!”, „Ei ştiu tot”, „Sunt cuminte”, „Vino!”, „Mereu mă ridic”.

Între 1990 - 2005 a evoluat în peste 700 de concerte şi spectacole, pe scenele din ţară şi din străinătate, şi în peste 657 de show-uri TV (România, Bulgaria, Malta), în varianta solo sau cu trupa „Laura Stoica Band” (înfiinţată în 1995).

În 1999 a avut loc şi debutul Laurei în calitate de actor, în piesa „Azilul de noapte”, la Teatrul „Nottara”.

Alte piese în care a jucat: „Hammam / Prizonier în cutia toracică” (la „Odeon), „Îndrăgostiţii din Ancona” (Teatrul Naţional de Operă şi Balet din Constanţa), „Călători în voia sorţii” (Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti).

Alte premii şi distincţii:

- 1988 – Trofeul - Festivalul de Muzică Uşoară de la Râmnicu Sărat;

- 1990 - Premiul I - Secţiunea Creaţie - Festivalul „Bucureşti” (melodia „Călători în pustiu”);

- 1990 - Premiul I - Festivalul de la Mamaia (melodiile „Dă, Doamne, cântec!” şi „Te condamn, iubire!”);

- 1990 - Premiul de telegenie al Carului 5 al TVR;

- 1990 - Premiul publicaţiilor „Melos” şi „Adevărul”;

- 1990 - Premiul Asociaţiei Artiştilor Profesionişti din România;

- 1990 - Premiul Ansamblului Tineretului din Bucureşti;

- 1990 – Premiul pentru „Cel mai bun debut muzical” - Radiodifuziunea Română;

- 1991 - Premiul „Cea mai bună voce pop feminină a anului”;

- 1992 - Premiul I pentru Debut discografic („Un actor grăbit” şi „Dă, Doamne, cântec!”), Premiul al II-lea pentru Interpretare („Focul”), Premiul al III-lea la Creaţie („Ai fost laş”) - Festivalul „Cerbul de Aur” de la Braşov;

- 1992 - Premiul al II-lea - Interpretare solişti - „International Pop Festival” (Austria);

- 1992 - „Ce mai bună voce pop a anului” - Radio Contact;

- 1992 - „Cea mai bună interpretare a unei piese pop a anului” („Un actor grăbit”) - Revista „Actualitatea Muzicală”;

- 1992 - „Cea mai bună voce pop feminină” şi „Cel mai bun videoclip al anului” („Focul”) - Revista „Pop, Rock & Show”;

- 1993 - Cea mai bună voce pop feminină” - Revista „Pop, Rock & Show”;

- 1994 - „Cea mai sexy cântăreaţă pop” - Revista „Pop, Rock & Show”;

- 1997 - Premiul al II-lea - Secţiunea „Discografie” - Festivalul „Cerbul de Aur”;

- 1997 - Premiul al III-lea - Secţiunea „Şlagăre” - Festivalul de la Mamaia (melodia „În singurătate”);

- 1997 - „Cea mai bună voce feminină” - „International Maltese Song Festival” (melodia „E toamnă iar pe străzi”);

- 1998 - Premiul Juriului (melodia „Ea nu ştie ce vrea”) - „Pamukalle Festival” (Turcia);

- 1998 - Premiul „Otto” - „Cea mai bună voce rock feminină a anului” - „Bravo România”;

- 2001 - Trofeul pentru „Cea mai bună piesă” („I need love”), Premiul Criticii şi Premiul Special al Juriului - Festivalul „Discovery” (Varna - Bulgaria).

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Luminiţa Anghel!

Luminiţa Anghel, una dintre cele cunoscute interprete de muzică pop, s-a născut în Bucureşti, la 7 octombrie 1968.

A început să cânte încă de la vârsta de 8 ani.

A încercat de două ori să intre la Institutul Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în 1986 a absolvit Şcoala Populară de Artă, Secţia Canto.

Ulterior, a urmat şi Facultatea de Sociologie - Psihologie din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.

Ascensiunea sa a început după participarea la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia” - 1987.

În 1988 a început colaborarea cu Ansamblul „Doina” al Armatei, alături de care a participat la turnee în ţară şi străinătate.

În 1993, la Festivalul de la Mamaia, a ocupat locul I şi a cucerit Trofeul cu melodia „Din tot ce a fost”.

În 1995, tot la Mamaia, a ocupat locul al III-lea, cu melodia „Fereastra”, iar în 1996 - acelaşi loc, cu „Şansa e de partea mea”, ambele compuse de Ionel Tudor.

În 1996 a jucat în filmul „Captain Conan”.

În 1998 a fost VJ la Prima TV, prezentând emisiunea „Music Charts”, iar în 1999, la TVR, a prezentat „Care pe care”. Apoi, în 2002 a moderat „Preţul succesului” la TVR 2 şi „Oferta specială” la TVR 1, iar în 2003 - „Start în viaţă” la TVRI.

În 1999, alături de Marcel Iureş, a lansat „Nu pot uita” - coloana sonoră pentru videoclipul promoţional al filmului „Faimosul Paparazzo”.

În 2001, la „Cerbul de Aur”, a câştigat Premiul I la Secţiunea Pop şi un Premiu de Popularitate.

În 2002 a obţinut Premiul I şi Trofeul pentru cea mai bună voce internaţională la Festivalul „Discovery” din Bulgaria, precum şi Premiul al III-lea la Festivalul „Universe talent” din Praga.

În 2003, la „Song for Europe Festival”, în Malta, a câştigat Premiul I şi Trofeul pentru cea mai bună voce internaţională, dar şi Premiul I al Festivalului Internaţional „Cairo 2003”.

În 2005, la Concursul „Eurovision” a ocupat locul al III-lea împreună cu trupa Sistem.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Marian Nistor!

Marian Nistor, cunoscut interpret, compozitor şi textier de muzică uşoară, s-a născut în Bucureşti, la 4 octombrie 1943.

A urmat Şcoala Specială de Muzică nr. 1 şi Liceul de Artă „Dinu Lipatti”.

În timpul stagiului militar, a cântat atât ca solist instrumentist, cât şi cu formaţia de chitarişti. În acea perioadă, Marian Nistor a luat două premii cântând cu naiul la Festivalul Naţional de Muzică Populară al Armatelor.

În 1963 a înfiinţat formaţia „Stelele 23”, denumită apoi „Portativ”.

După ce a fost descoperită de Margareta Pâslaru, trupa a mers la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, schimbându-şi numele în Savoy (după sala cu aceeaşi denumire, de la teatru), colaborând cu Ansamblul UTC şi lansându-se cu prelucrări din folclor.

Ani la rând, Savoy - una dintre cele mai longevive formaţii româneşti, s-a bucurat de un mare succes, susţinând peste 10.000 de concerte în ţară (alături de artişti cunoscuţi: Angela Similea, Margareta Pâslaru, Mirabela Dauer, Marina Voica, Dan Spătaru, Cornel Constantiniu, Corina Chiriac etc) şi având peste un milion de discuri vândute.

Formaţia a obţinut, de-a lungul timpului, şi o serie de premii internaţionale: 1973 - Berlin - Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor; 1985 - Moscova, 1986 - Germania.

Piesa „Domnişoară” a ajuns în topul realizat de BBC, staţionând pe primul loc timp de patru săptămâni consecutiv, la fel ca şi în Suedia.

Melodia „Frunza mea albastră”, cântată alături de Mirabela Dauer, s-a numărat printre piesele finaliste ale clasamentului „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio”, realizat de postul România Actualităţi.

În vechea formulă, Savoy şi-a încetat existenţa în 1992, dar Marian Nistor şi actuala soţie, Dorina Paraschiv Nistor, au continuat să cânte sub acest nume.

În 2011, Marian Nistor a primit titlul de „Cetăţean de onoare al comunei Stolnici”.

Autor: Pe o aripă de cânt