„Am vrut să las ceva în urma mea...”

 

„M-am dedicat trup şi suflet muzicii, indiferent dacă am fost sau nu răsplătită, pentru că am vrut să las ceva în urma mea.

Prin creaţia sa, un om rămâne nemuritor...”

Marina Voica

„Nu mai am ambiţii deşarte...”

„Trăiesc poate una din cele mai fericite perioade ale vieţii mele, nu mai există frămăntări, nu mai am ambiţii deşarte, sunt împăcată cu mine şi nu imi doresc altceva decât să mai trăiesc înconjurată de oameni şi de prieteni care mă respectă şi mă iubesc.”

 

„E foarte greu să spun ce înseamnă muzica pentru mine şi totuşi foarte simplu: totul!

M-am născut pentru a iubi muzica şi nu am văzut-o vreodată ca pe o muncă.

A fost o pasiune, o plăcere, o a doua mea natură.”

 

„Ca om de toate zilele, mă deranjează că sunt sensibilă, pentru că aş vrea să fiu mai dură, mai nepăsătoare.

În acelaşi timp, această sensibilitate lucrează în mine ca artistă...”

Marina Voica 

La mulţi ani, Marina Voica!

Marina Voica (nume real: Marina Alexandrovna Nicolskaia), una dintre cele mai reprezentative voci ale muzicii uşoare româneşti, s-a născut la 3 septembrie 1936, în localitatea Ivanovo (Rusia).

I-a plăcut muzica încă din copilărie, motiv pentru care părinţii au înscris-o - pentru o perioadă, la o şcoală de muzică (vioară).

În oraşul natal a terminat şi liceul, în 1954, după care, părinţii au decis să o trimită la facultate, la Moscova, unde a absolvit Institutul de Finanţe (care nu era pe gustul ei).

În anii studenţiei deja participa la numeroase evenimente artistice şi tot atunci l-a cunoscut pe românul Marcel Voica, un coleg care i-a devenit primul soţ.

După ce a terminat facultatea, s-a stabilit definitiv în România, fiind angajată la Direcţia Generală a ADAS-ului.

Într-o zi, pe când avea 22 de ani, o prietenă i-a făcut cunoştinţă cu un domn (Valeriu Lazarov), care a ascultat-o cântând. I-a plăcut ce a auzit şi a invitat-o în cadrul emisiunii sale - „Tinere talente”, de la Televiziunea Română.

Interpretarea melodiei „Pe aripa vântului”, în duet cu tânăra Margareta Pâslaru, i-a adus consacrarea pe plan muzical.

Au mai cântat o vreme împreună, după care, fiecare şi-a urmat propriul drum.

În 1972, în echipă cu Dida Drăgan şi Anda Călugăreanu, a reprezentat România la Festivalul Internaţional al Cântecului de la Knokke (Belgia).

În 1973, la Festivalul de la Mamaia a fost premiată pentru piesa „Încrederea”, în 1975 - pentru „La malul mării”, iar în 1983 a câştigat Marele Trofeu cu melodia „Să cântăm azi omenirii”.

În următorul an, la „Mamaia” a lansat cântecul „Ore”.

A participat la mai multe ediţii ale Festivalului - concurs „Şlagăre în devenire”.

În 1980, împreună cu soţul din acea perioadă - medicul Viorel Teodorescu, s-a stabilit în Germania, cu intenţia de a părăsi definitiv România. După numai un an, soţul s-a îmbolnăvit şi a murit, iar Marina a revenit în ţară. Autorităţile au ales să o pedepsească pentru această plecare, interzicându-i să apară la radio şi tv, iar unii compozitori au ezitat să-i mai ofere piese spre interpretare. Practic, între 1981 - 1990, Marina Voica a mai apărut doar sporadic în unele spectacole.

Premii şi distincţii:

- 1974 - Premiul „Star of the year” - revista britanică „Music Week”;

- 1992 - „Premiul performanţei” - Revista „Actualitatea muzicală”;

- „Diploma de suflet” - Sindicatul interpreţilor şi compozitorilor din România;

- 2001 - Diploma de excelenţă a Festivalului „Mamaia”- pentru întreaga activitate;

- 2002 - Premiul pentru întreaga carieră - Revista „Actualitatea muzicală”;

- 2002 - Premiul pentru întreaga carieră - Casa de Producţie RBA;

- 2006 - Premiul anual al revistei „România Mare”, pentru întreaga activitate pusă în slujba neamului românesc;

- Diploma de onoare a TVR, cu ocazia aniversării a 40 de ani a Festivalului „Cerbul de Aur”;

- 2006 - Diploma de Excelenţă - Revista „VIP”;

- Diploma de Excelenţă cu ocazia aniversării a 50 de ani a TVR;

- 2009 - Diploma de Excelenţă - Premiile Radio România Actualităţi;

- 2013 - Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler - Casa Regală a României;

- „Cetăţean de Onoare al Localităţii Breaza”.

- Diplomă pentru colaborarea cu formaţiile muzicale ale Armatei României.

De-a lungul carierei, a participat la sute de emisiuni radio-tv, a susţinut foarte multe recitaluri şi concerte, atât în ţară, cât şi în străinătate (Italia, SUA, Belgia, Franţa, Germania, Israel, Canada, Polonia,  Cehoslovacia, Spania, Rusia, Cuba, Republica Moldova, Bulgaria, Turcia etc) şi a colaborat cu mari compozitori: Radu Şerban, Ion Cristinoiu, Marius Ţeicu, Marcel Dragomir, George Grigoriu, Camelia Dăscălescu, Temistocle Popa, Vasile V. Vasilache, Vasile Veselovschi, Laurenţiu Profeta, Dan Dimitriu, Cornel Fugaru, Aurel Giroveanu, Ionel Tudor şi alţii.

Pe parcursul anilor, a înregistrat aproximativ 850 de cântece, a lansat circa 40 de materiale discografice (discuri, casete, CD-uri), a obţinut numeroase premii, a compus cântece (muzică, versuri) şi a sprijinit lansarea tinerilor talentaţi.

Autor: Pe o aripă de cânt