„Să fim mai aproape de Dumnezeu...”

„Destinul meu este să înveselesc inimile triste.”

 

„Viaţa este scurtă, ar trebui să fim mai buni unii cu alţii.”

 

„Ar trebui să fim mai aproape de Dumnezeu, să nu mai fim nemulţumiţi mereu.”

Dana Dăncilă

La mulţi ani, Dana Dăncilă!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Dana Dăncilă - s-a născut la 2 ianuarie 1986, în Câmpulung Moldovenesc.

A absolvit Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava şi Muzicologie la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi.

În 2007 a câştigat Trofeul emisiunii - concurs „Ora populară” de la TVR2.

Primele cântece le-a cules de la bunica sa din zona Sadova, care era rapsod popular.

Este solistă a Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Niculina Stoican!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Niculina Stoican - s-a născut la 9 decembrie 1970, în comuna Balta (judeţul Mehedinţi), în familia altei interprete renumite, Angelica Stoican.

În copilărie, îşi însoţea mama la repetiţii şi spectacole, astfel încât, la vârsta de numai 4 ani, Niculina a cântat pentru prima dată cu o orchestră.

A urmat şcoala primară la Drobeta Turnu Severin, apoi liceul şi Facultatea de Etnomuzicologie şi Folclor - în Bucureşti.

În 1996, a fost angajată în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului” - Târgu Jiu, alături de care a participat la numeroase spectacole în întreaga ţară şi peste hotare.

În prezent este solistă a Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” din Craiova.

De-a lungul carierei, Niculina a obţinut mai multe premii la festivalurile şi concursurile la care a participat, cele mai importante fiind cele de la: Concursul „Moştenitorii” (organizat de Televiziunea Română), Festivalul „Maria Tănase”, Festivalul „Maria Lătăreţu” şi Festivalul „Mamaia” (2001).

A lansat mai multe materiale discografice, printre care se numără albumele: „De-aş fi ca luna pe cer”, „Lină, lină, Niculină”, „Mândruliţă de la Gorj”, „Am crescut, Doamne, băiat”, „Să petrecem cu Niculina Stoican” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Loredana Streche!

Frumoasa şi talentata instrumentistă (cântă la nai) şi interpretă de muzică populară - Loredana Streche - s-a născut în localitatea Corabia (judeţul Olt), la 27 noiembrie 1989.

La vârsta de şase ani, deja participa la primul concurs - „Tip top”, ocupând locul I.

Mai apoi a devenit solista Ansamblului „Dunărea”, din oraşul natal.

A urmat cursuri de nai la Şcoala Populară de Artă din Slatina, Secţia Canto Popular a Liceului de Muzică „Dinu Lipatti din Capitală (clasa prof. Gavriil Prunoiu) şi Pedagogie Muzicală în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică.

Totodată, are şi un Master în Educaţie Muzicală Contemporană.

În anii studenţiei, a înfiinţat - împreună cu alţi colegi - Formaţia „Zestrea Lăutarilor”.

Între 2003 - 2009 a participat  la numeroase concursuri şi festivaluri de folclor, atât în ţară, cât şi peste hotare.

În 2006 a realizat primele imprimări cu Orchestra „Doina Gorjului”.

În 2011 a lansat primul album - „Ce mi-e drag nu pot să spui” (14 piese: 9 vocale şi 5 instrumentale).

În 2013 a imprimat 14 piese pentru Arhiva Radio România, alături de Orchestra Radiodifuziunii, dirijată de Adrian Grigoraş.

A mai colaborat cu: Orchestra „Lăutarii” şi maestrul Nicolae Botgros, Orchestra „Mugurel” şi maestrul Ion Dascăl, Orchestra „Doina Oltului” (dirijor Cristian Dumitru), Ansamblul Artistic „Ciocârlia”.

A fost prezentă în numeroase emisiuni radio - tv, precum şi în spectacole pe scenele din întreaga ţară.

Modelele sale în materie de folclor sunt: Maria Lătăreţu, Maria Ciobanu, Maria Apostol, Maria Cornescu, Gelu Voicu.

Cele mai cunoscute piese (adevărate cărţi de vizită) din repertoriul Loredanei sunt „Maică, nu fi întristată!” şi „Tinerico, tinerea”.

În prezent, în paralel cu activitatea artistică, este cadru didactic la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti” din Bucureşti, unde predă Canto popular.

Dintre premiile obţinute, amintim:

- Premiul I - Festivalul cântecului şi dansului popular - Mamaia;

- Premiul I la Olimpiada Naţională de Muzică - Bacău;

- Premiul I - Festivalul „Maria Tănase”;

- Premiul I - „Festivalul Internaţional al cântecului de dragoste de-a lungul Dunării” - Brăila;

Trofeul Festivalului „Strugurele de Aur” - Jidvei;

- Trofeul Festivalului „Mioriţa” - Harghita;

- Trofeul Festivalului „Sivu şi Cosmin Golban” - Chişoda;

- Trofeul Festivalului „Inter-etnos folcloric. De la debut la succes”;

- Laureată a Festivalului - Concurs Naţional de Muzică Populară pentru Tineri Interpreţi „Flori în Ţara Bârsei”.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Sufletul meu este în sat...”

 

 

„Pentru mine, satul este exact ce-a reprezentat pe timpul părinţilor mei, pentru că nu m-am putut obişnui în Bucureşti.

Sufletul meu este în satul în care m-am născut.

Lumea satului nu va dispărea niciodată, chiar dacă nu mai sunt horele de altădată.”

Mioara Velicu 

"Tinereţea nu se desparte de ea..."

"Există oameni asupra cărora timpul nu are nici un fel de putere. Mioara Velicu se numără printre ei. Interpretă de excepţie a muzicii populare, îşi face meseria cu atâta dăruire şi bucurie, încât tinereţea nu se desparte de ea. Şi nici iubitorii muzicii populare, nostalgici, încă, după frumuseţea tradiţiei româneşti..."

Bogdana Tihon Bulica,

"Formula AS", 2008

La mulţi ani, Mioara Velicu!

Mioara Velicu, îndrăgita interpretă de muzică populară care a încântat atâtea generaţii cu cântecele sale, s-a născut la 19 octombrie 1944, în satul Ireasca (pe atunci în judeţul Tecuci, acum Galaţi), într-o familie cu şapte fraţi.

Talentul şi dragostea pentru folclor le-a moştenit din familie, mama sa fiind una dintre cântăreţele cunoscute din zonă. De la ea a primit, pe lângă multe cântece, credinţa în Dumnezeu, omenia, cei şapte ani de acasă şi respectul pentru cei de alături.

Cariera artistică a început-o în anul 1963, alături de Ansamblul Folcloric „Rapsodia Dunării” din Galaţi.

După un an, a început colaborarea cu Orchestra „Trandafir de la Moldova”, din Vaslui, a cărei solistă va fi până în 1980 şi împreună cu care va face numeroase turnee.

Între 1980 - 1996, a făcut parte din Ansamblul „Ciocârlia” al Ministerului de Interne.

În decembrie 2019, pe scena Palatului Naţional „Nicolae Sulac” din Chişinău, în faţa a mii de oameni care au cântat alături de ea şi au aplaudat-o minute în şir, Mioara Velicu a primit Trofeul „Potcoava de Aur”, în semn de recunoaştere şi preţuire pentru întreaga carieră.

A fost căsătorită cu fostul campion olimpic şi mondial de lupte greco-romane, Nicolae Martinescu (decedat în 2013) şi are o fată.

Autor: Pe o aripă de cânt

"A luptat, a zâmbit, a plâns, a mers mai departe..."

"Margareta Clipa – un nume predestinat parcă să radieze în jurul său lumină, bucurie, aidoma clipei în care sufletul vibrează privind o floare de... margaretă.

Și dacă suntem tentați să-i cerem acestei gingașe flori prin fiecare petală imaculat de albă răspunsul la întrebarea: "mă iubește... nu mă iubește?", Margareta Clipa cu aceeași imaculată culoare a sufletului său ne va spune de fiecare dată:

"Vă iubesc! Vă iubesc pe voi, oamenii, și vouă vă dăruiesc tot ceea ce am mai bun și mai frumos: cântecul meu."

Realizator Radio România Actualități,

Eugenia Florea

"Stăruința interpretei de a păstra și perpetua specificul folclorului bucovinean este de-a dreptul remarcabilă. În cântecele ei se regăsesc deopotrivă tipare tradiționale arhaice, ca și elemente mai noi de textură melodică, dar și acestea respectând particularitățile specifice zonei.

În tot acest răstimp în care s-a scurs de la debut și până astăzi, Margareta Clipa a știut să comunice cu lumea, reușind să polarizeze în jurul ei atenția publicului din sălile de concert, a specialiștilor și a tuturor
iubitorilor de cântec."

Redactor TVR,

Elise Stan

"A luptat, a zâmbit, a plâns și a mers mai departe... A mers frumos, a fost statornică și hotărâtă, n-a prea făcut concesii, deși îi este tare drag succesul...

A dorit să cucerească publicul și pentru asta și-a pus mereu mintea la contribuție, pentru că ea, mintea, doar ea poate pune în valoare talentul.

Margareta a privit mereu înainte, dar s-a bazat în primul rând pe tot ceea ce a învățat de la cei care au fost... de la cei pe care i-a admirat de micuță.

E bine să fii apreciat, e bine să fii aplaudat și recunoscut între celebritățile zonei, dar, cu siguranță, cel mai bine este să simți, în clipele tale de liniște, că ce ai realizat nu a fost tocmai fără importanță."

Realizator TVR,

Mărioara Murărescu

La mulţi ani, Margareta Clipa!

Margareta Clipa, una dintre cele mai apreciate interprete de muzică populară, s-a născut în Bucovina, în localitatea Grăniceşti (judeţul Suceava), la 19 octombrie 1958, într-o familie de oameni simpli, dar harnici, credincioşi, iubitori de frumos, de joc şi cântec.

A îndrăgit din copilărie cântecele pe care le auzea la clăcile din sat, la nunţi, şezători, serbări şcolare şi le cânta la Căminul Cultural din localitatea natală.

Între anii 1973 - 1977, a evoluat pe scena Casei de Cultură din Rădăuţi, alături de Orchestra Populară „Brăduleţul”.

În 1977 a obţinut Premiul I la Festivalul „Cântarea României, iar la recomandarea inspectorului şcolar - Ioan Paulencu - a dat concurs şi a fost angajată la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Împreună cu acest ansamblu a realizat primele înregistrări la Radio Bucureşti, sub bagheta dirijorului George Sîrbu, după care a lansat la „Electrecord”, în 1985, discul „Mult mi-i drag unde trăiesc”.

Au urmat apoi alte materiale discografice, la care a colaborat cu Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, dar şi cu: Orchestra „Lăutarii” (dirijor Nicolae Botgros), Orchestra „Mugurel” (dirijor Ion Dascăl), Orchestra „Folclor” (dirijor Anatol Golomoz) - toate de la Chişinău.

Dintre premiile obţinute, amintim:

- 2008 - Premiul revistei „VIP”;

- 2009 - „Cetăţean de Onoare al Judeţului Suceava”;

- 2011 - Trofeu - Gala Premiilor Muzicii Populare Româneşti - ediţia I;

- Premiul de Popularitate - Gala Premiilor Muzicii Populare Româneşti - ediţia a II-a;

- Premiul pentru Folclor - Premiile „Confidenţial”;

- 2018 - Distincţia „Meritul Bucovinei” - CJ Suceava;

- Distincţia „Drag de România mea”;

- Trofeul „Artă pentru eternitate” - Gala „Familia Favorit”;

- 2019 - Membru de onoare al proiectului „Art by Fuego”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Maria Loga!

Maria Loga, îndrăgită interpretă de muzică populară, s-a născut în Târgu Jiu, la 14 octombrie 1960.

A urmat Liceul Agroindustrial din Bârseşti, Şcoala Populară de Artă şi Secţia Institutori de muzică, din cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi” - Târgu Jiu.

A îndrăgit cântecul de mic copil, pe la vârsta de 5 ani cântându-le vecinilor care se întorceau de la muncă.

La sfatul interpretei Filofteia Lăcătuşu, la 16 ani, a urcat pe o scenă adevărată, parcurgând toate etapele Festivalului „Cântarea României” şi ocupând locul I la faza republicană, urmat apoi de numeroase alte premii:

- 1976 - Trofeul Festivalului - Concurs „Jiule, pe malul tău”;

- 1979 - locul I – Festivalul cântecului, jocului şi portului popular gorjenesc – Tismana;

- 1980 - Premiul Special al Juriului - Orşova (Mehedinţi);

- 1984 - Premiul de Popularitate - Festivalul „Maria Tănase” - Craiova;

- 1984 - locul III - Festivalul „Toamna culturală băcăuană” - Bacău;

- 1985 - locul I - Festivalul „Flori de cântec românesc” - Vulcan (Hunedoara);

- 1985 - locul III - Festivalul „Maria Lătăreţu” - Târgu Jiu;

- 1985 - locul III - „Toamna culturală buzoiană” - Buzău;

- 1986 - locul III - Festivalul „Maria Tănase” - Craiova;

- 1986 - locul I - Festivalul „Cântec nou în Mehedinţi” - Drobeta Turnu Severin;

- 1986 - locul III - Festivalul „Steaua Litoralului” - Constanţa;

- 1987 - locul III - Festivalul „Maria Lătăreţu” - Târgu Jiu;

- 1987 - Trofeul Festivalului „Steaua Litoralului” - Constanţa;

- 1992 - locul  I - „Topul topurilor” - Radio Bucureşti.

La vârsta de 20 de ani a debutat la Televiziunea Naţională, în cadrul emisiunii „De strajă patriei”, iar din 1984 - era prezentă în emisiunea „Tezaur folcloric”.

În aceeaşi perioadă a făcut şi primele înregistrări la Radio România.

Până în 1983, a locuit în Drobeta Turnu Severin şi a fost solistă la Casa Armatei.

În 1995, în urma unui concurs, a devenit angajata Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului”.

Repertoriul său cuprinde peste 150 de cântece, majoritatea editate, de-a lungul anilor, pe numeroase materiale discografice.

În prezent este profesor de Canto la Şcoala Populară de Artă din Târgu Jiu şi coordonează grupul „Măriile Gorjului”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Maria Macovei!

Maria Macovei, interpretă de muzică populară şi făuritoare de noi talente, s-a născut în inima Bucovinei, în localitatea Mănăstirea Humorului, la 8 octombrie.

Din copilărie şi-a dorit să cânte, astfel încât participa la toate concursurile pentru elevi, iar prima apariţie importantă pe o scenă s-a produs pe când avea 17 ani.

Atunci a participat la „Floarea din grădină”, obţinând cel mai mare titlu, de până în acel moment, de o suceveancă, la acest concurs.

Au urmat numeroase alte concursuri naţionale şi internaţionale, Maria Macovei adunând peste 60 de medalii (ex: medalia de aur la „Cântarea României” - 1983), trofee şi diplome de locul I.

A studiat Muzica la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti.

Din 1976 a început să predea muzică populară la Palatul Copiilor, iar mai apoi la Casa de Cultură, printre elevii săi numărându-se o parte dintre cei mai apreciaţi artişti ai tinerei generaţii: Alexandru Brădăţan, Viorica Macovei, Angelica Flutur, Dănuţ Onoiu, Ancuţa Corlăţan etc.

Consideră că cea mai mare satisfacţie o reprezintă dragostea copiilor pentru folclorul românesc.

Din 2012, este „Cetăţean de Onoare al Comunei Mănăstirea Humorului”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Matilda Pascal Cojocăriţa!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Matilda Pascal Cojocăriţa - s-a născut la 4 octombrie 1958, în localitatea Negreşti (judeţul Vaslui), într-o familie de oameni simpli, care mai aveau încă trei copii.

A moştenit talentul muzical de la bunicul său, cunoscut rapsod de la Huşi, şi a început să cânte încă din primii ani de şcoală.

A mers la Casa de Cultură din Negreşti, unde a făcut muzică populară, teatru, dans popular şi poezie, în ciuda faptului că profesorul de muzică de la şcoală i-a spus să nu are voce şi nu o primeşte să cânte la serbare.

A absolvit Liceul „Emil Racoviţă” din Iaşi şi, mai târziu, a urmat Facultatea de Muzică, precum şi un Master în cadrul Universităţii „Spiru Haret”.

După absolvirea liceului, s-a angajat la Combinatul de fire şi fibre sintetice din Iaşi şi s-a înscris în ansamblul artistic al fabricii, cântând folclor şi muzică uşoară, şi participând la dansuri populare.

În 1978 a obţinut Premiul Special al juriului în cadrul primului concurs la care a participat - Festivalul „Maria Tănase”, de la Craiova.

În 1979 a câştigat  titlul de „Miss România”, în cadrul unui concurs de frumuseţe care a avut loc la Costineşti.

În 1985 a câştigat Trofeul „Floarea din grădină” - o adevărată rampă de lansare pentru tinerele talente, iar în următorul an a lansat primul disc.

În prezent locuieşte în Bistriţa, împreună cu soţul - violonistul Ştefan Cigu, şi este director al Ansamblului Profesionist „Dor românesc”.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Lucreţia Ciobanu

Lucreţia Ciobanu (n. Lucreţia Arcaş) - „Doamna Munţilor”, una dintre cele mai iubite interprete de muzică populară, s-a născut la 27 octombrie 1924, în localitatea Topârcea (judeţul Sibiu) şi a trecut la cele veşnice la 30 septembrie 2015, în Bucureşti.

Din copilărie a fost fascinată de doinele cântate din fluier de oierii din zona natală şi asculta cu mare atenţie lăutarii din satul ei.

A absolvit Liceul „Domniţa Bălaşa Brâncoveanu” din Bucureşti.

A debutat la Valea Călugărească, unde a cântat în deschiderea unui spectacol susţinut de Ioana Radu şi Ion Luican.

În 1953, la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor, a obţinut menţiunea pe ţară, interpretând balada „Uite, bade-n ochii mei”.

Alături de Maria Tănase, a deschis prima emisiune difuzată de Televiziunea Română.

A dus frumuseţea cântecelor din Mărginimea Sibiului peste tot în ţară şi peste hotare, ajungând tocmai până în SUA şi Canada.

„Pleacă oile la munte”, „Codrule, bătrânule”, „Ridică-te negură”, „Cine n-are dor pe vale”, „Ia uitaţi-vă, feciori!”, „Vino iute, dorule!” sunt doar câteva dintre titlurile cele mai cunoscute din repertoriul său.

În 2002 a primit Crucea Naţională „Serviciul Credincios” clasa a III-a - „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală”.

În 2004 i s-a acordat Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, Categoria D - „Arta Spectacolului” - „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ puse în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

În 2013, în cadrul unei ceremonii desfăşurată în Piaţa Mare din Sibiu, cu prilejul Festivalului de Folclor „Cântecele Munţilor”, Lucreţia Ciobanu a primit titlul de „Cetăţean de Onoare al Judeţului Sibiu”.

Este înmormântată la cimitirul Ghencea civil din Capitală.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Elena Roizen

Elena Roizen, voce emblematică a folclorului dobrogean, una dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite interprete de muzică populară, s-a născut la 1 februarie 1945, în localitatea Ovidiu (judeţul Constanţa), într-o familie numeroasă (a mai avut nouă fraţi), şi s-a stins la 25 septembrie 2007, în urma unei grele suferinţe.

A urmat şcoala primară la Ovidiu, apoi Şcoala Medie nr. 3 din Constanţa.

Talentul muzical l-ar fi moştenit din familie, mama cântând deseori în timp ce muncea în gospodărie. Părinţilor le-a datorat decizia de a urma calea muzicii, aceştia, ţărani harnici, cinstiţi şi cu frică de Dumnezeu, crescând-o într-o atmosferă în care predominau cântecul şi erau păstrate tradiţiile autentice.

Deşi dorinţa Elenei era aceea de a deveni profesoară, în 1965 şi-a început activitatea artistică, debutând la Radiodifuziunea Română cu melodia: „Hai, Dunărea mea!” şi începând colaborarea cu „Electrecord”, un an mai târziu.

A fost angajată a ansamblurilor „Brâuleţul” (Constanţa) şi „Nunta Zamfirei” (Eforie), a colaborat cu „Dor transilvan” (Bistriţa), precum şi cu numeroase alte orchestre din întreaga ţară.

A participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale şi a susţinut turnee atât în România, cât şi peste hotare, fiind apreciată pentru glasul inconfundabil şi ţinuta scenică desăvârşită.

În 2002 i s-a conferit Medalia Naţională „Serviciul Credincios”.

În 2006, la Callatis, a primit Trofeul şi diploma „Steaua de Mare”, iar în 2007 - Premiul VIP la Secţiunea Folclor.

După moartea sa, Festivalul Naţional al Cântecului Popular de la Ovidiu îi poartă numele, iar în faţa Centrului Cultural din localitate, în 2008, a fost dezvelit bustul din bronz al artistei.

Tot atunci s-a lansat şi volumul „Cântecul unei amintiri”.

În 2014, post-mortem, Casa de discuri „Eurostar” i-a oferit „Discul de Aur”, pe care l-a primit soţul.

A fost căsătorită cu profesorul Marcel Roizen şi împreună au avut doi copii.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Ioana Căpraru!

Ioana Căpraru, una dintre cele mai apreciate interprete de muzică populară din Republica Moldova, s-a născut la 6 septembrie 1952, în satul Cotihana (raionul Cahul).

Tatăl ei cânta la fluier, un frate - la acordeon şi altul - la solzi de peşte”, aşadar se poate spune că Ioana a crescut înconjurată de muzică şi chiar din copilărie îşi dorea să ajungă pe scenă.

În 1975 a absolvit Şcoala de Iluminare Culturală din Soroca.

Între 1978 - 1982, a studiat la Şcoala Medie de Muzică „Ştefan Neaga”, după care a urmat Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chişinău.

Primii paşi pe o scenă profesionistă i-a făcut în 1971, când a început să cânte alături de Orchestra de Muzică Populară „Mioriţa, a cărei solistă a fost până în 1972.

Între 1980 - 1990 a fost solistă a Orchestrei de muzică populară „Mugurel”, iar din 1990 a intrat în marea familiei a Orchestrei Naţionale de Muzică Populară „Lăutarii”.

A mai colaborat cu orchestrele: „Plai moldovenesc”, „Fluieraş”, „Mărţişor”, Orchestra Fraţilor Advahov.

A susţinut concerte pe scenele din Republica Moldova, România, dar şi în alte ţări: Marea Britanie, Portugalia, Spania, Franţa etc.

În 1993 a primit titlul de „Maestru în Arte”, iar în 2009 - pe cel de „Artistă a Poporului din Republica Moldova”.

Din 2012 este „Cetăţean de Onoare al Raionului Cahul”.

Este căsătorită cu dirijorul şi violonistul Vladimir Serbuşcă şi împreună au trei fete.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Viaţa mea - cântecul...”

 

„M-am născut pentru a cânta...

Viaţa mea a fost şi va rămâne cântecul.

Atât cât mai vrea bunul Dumnezeu.”

Maria Ciobanu

„Timpul nu iartă pe nimeni...”

„Fără muzică, viaţa mea ar fi fost mai tristă, mai grea...”

 

„Cu siguranţă, dacă aş avea posibilitatea să mă întorc în timp, nu aş alege să fac altceva, chiar dacă acest meşteşug cere sacrificii destul de mari.”

 

„Dragostea celor care mă ascultă este una dintre cele mai mari împliniri ale destinului meu.”

 

„Din păcate, timpul nu iartă pe nimeni.

Schimbă totul la noi, oamenii.

Artiştii nu mai pot cânta ca la început, bătrâneţea chipului se observă odată cu trecerea timpului şi câte altele nu sunt schimbătoare la om?!...”

Maria Ciobanu 

„Să păstreze folclorul cu sfinţenie...”

„Am îndrăgit de când mă ştiu folclorul şi l-am cântat dintotdeauna cu toată dragostea şi cu toată fiinţa mea.

L-am păstrat şi îl voi păstra la fel de curat, de autentic.

Este un sfat pe care-l dau tinerilor noştri solişti, celor care vin din urmă. Le spun la fel cum i-ar sfătui o mamă: să păstreze folclorul cu sfinţenie şi, mai ales, să-l cânte din tot sufletul pentru... sufletul publicului.”

Maria Ciobanu