„Viaţa mea - cântecul...”

 

„M-am născut pentru a cânta...

Viaţa mea a fost şi va rămâne cântecul.

Atât cât mai vrea bunul Dumnezeu.”

Maria Ciobanu

„Timpul nu iartă pe nimeni...”

„Fără muzică, viaţa mea ar fi fost mai tristă, mai grea...”

 

„Cu siguranţă, dacă aş avea posibilitatea să mă întorc în timp, nu aş alege să fac altceva, chiar dacă acest meşteşug cere sacrificii destul de mari.”

 

„Dragostea celor care mă ascultă este una dintre cele mai mari împliniri ale destinului meu.”

 

„Din păcate, timpul nu iartă pe nimeni.

Schimbă totul la noi, oamenii.

Artiştii nu mai pot cânta ca la început, bătrâneţea chipului se observă odată cu trecerea timpului şi câte altele nu sunt schimbătoare la om?!...”

Maria Ciobanu 

„Să păstreze folclorul cu sfinţenie...”

„Am îndrăgit de când mă ştiu folclorul şi l-am cântat dintotdeauna cu toată dragostea şi cu toată fiinţa mea.

L-am păstrat şi îl voi păstra la fel de curat, de autentic.

Este un sfat pe care-l dau tinerilor noştri solişti, celor care vin din urmă. Le spun la fel cum i-ar sfătui o mamă: să păstreze folclorul cu sfinţenie şi, mai ales, să-l cânte din tot sufletul pentru... sufletul publicului.”

Maria Ciobanu

La mulţi ani, Maria Ciobanu!

Maria Ciobanu, „Ciocârlia muzicii populare româneşti”, s-a născut la 3 septembrie 1937, în satul Hotăroaia (comuna Roşiile, judeţul Vâlcea), într-o familie în care tatăl era instrumentist, iar mama avea o voce foarte frumoasă.

Încă din copilărie i-a plăcut să cânte, dar debutul în lumea artistică a avut loc pe scena Ateneului Român, alături de Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii „George Enescu”, în 1961.

După acest moment a fost înscrisă la un concurs pentru ocuparea unui post în Ansamblul „Ciocârlia” al Ministerului de Interne. Din cei peste 400 de candidaţi, doar Maria Ciobanu şi Irina Loghin au fost admise, Maria Lătăreţu spunând atunci:

„Asta este cântăreaţa care-mi va călca pe urme.”.

Între 1962 - 1990 a fost solistă a Ansamblului „Ciocârlia”.

A mai făcut parte din Ansamblul „Doina Ilfovului” şi „Doina” al Armatei, dar a colaborat cu numeroase alte orchestre şi ansambluri, de-a lungul carierei sale artistice, cântând pe scene din întreaga ţară, precum şi de peste hotare (URSS, Israel, Cehoslovacia, Iugoslavia, SUA, Austria, Olanda, Belgia, Italia, Danemarca, Malta etc).

Repertoriul său cuprinde peste 600 de melodii, înregistrate la radio, TV şi pe diverse materiale discografice.

A primit de două ori „Discul de Aur”.

În 2002, i s-a conferit Crucea Naţională „Serviciul Credincios” clasa a III-a, iar în 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, Categoria D - „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ puse în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

În 2014, la Castelul Peleş, Casa Regală a României i-a acordat Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler.

Are două fete (Leontina - celebră soprană şi Camelia) şi un băiat (Ionuţ Dolănescu - interpret de muzică populară).

Autor: Pe o aripă de cânt