In Memoriam: Lucreţia Ciobanu

Lucreţia Ciobanu (n. Lucreţia Arcaş) - „Doamna Munţilor”, una dintre cele mai iubite interprete de muzică populară, s-a născut la 27 octombrie 1924, în localitatea Topârcea (judeţul Sibiu) şi a trecut la cele veşnice la 30 septembrie 2015, în Bucureşti.

Din copilărie a fost fascinată de doinele cântate din fluier de oierii din zona natală şi asculta cu mare atenţie lăutarii din satul ei.

A absolvit Liceul „Domniţa Bălaşa Brâncoveanu” din Bucureşti.

A debutat la Valea Călugărească, unde a cântat în deschiderea unui spectacol susţinut de Ioana Radu şi Ion Luican.

În 1953, la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor, a obţinut menţiunea pe ţară, interpretând balada „Uite, bade-n ochii mei”.

Alături de Maria Tănase, a deschis prima emisiune difuzată de Televiziunea Română.

A dus frumuseţea cântecelor din Mărginimea Sibiului peste tot în ţară şi peste hotare, ajungând tocmai până în SUA şi Canada.

„Pleacă oile la munte”, „Codrule, bătrânule”, „Ridică-te negură”, „Cine n-are dor pe vale”, „Ia uitaţi-vă, feciori!”, „Vino iute, dorule!” sunt doar câteva dintre titlurile cele mai cunoscute din repertoriul său.

În 2002 a primit Crucea Naţională „Serviciul Credincios” clasa a III-a - „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală”.

În 2004 i s-a acordat Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, Categoria D - „Arta Spectacolului” - „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ puse în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

În 2013, în cadrul unei ceremonii desfăşurată în Piaţa Mare din Sibiu, cu prilejul Festivalului de Folclor „Cântecele Munţilor”, Lucreţia Ciobanu a primit titlul de „Cetăţean de Onoare al Judeţului Sibiu”.

Este înmormântată la cimitirul Ghencea civil din Capitală.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Dorul de mamă arde...”

„Cred că, pentru orice om, mama este un nume sfânt, mama este omul cel mai apropiat de sufletul său.

Eu întotdeauna am spus că dorul de mamă arde.

Chiar daca ea a avut o familie grea, cu opt copii, a ştiut să treacă peste toate necazurile.

Noi zicem că a făcut oameni din noi, am ştiut să o urmăm în viaţă, să avem familii frumoase.” 

Veta Biriş

„E singura ţară în care se cântă doina, dorul...”

„Iubesc România, nu doar pentru că aici m-am născut şi mi-am împlinit viaţa şi cariera, dar şi pentru că e singura ţară în care se cântă doina şi dorul.

Aşa cum îi - bine, rău - în ţara asta, niciodată nu m-am gândit să plec din ea.

Sunt o patrioată ardeleancă de „modă veche”, care-şi iubeşte până la sacrificiu neamul şi obârşia.”

Veta Biriş 

„Mulţi nu înţeleg ce înseamnă să fii patriot...”

„Eu iubesc România cum îmi iubesc copiii şi cum Îl iubesc pe Dumnezeu; aşa îmi iubesc ţara.

Mulţi nu înţeleg ce înseamnă să fii patriot.

Cel care îşi iubeşte ţara, istoria, limba, tradiţiile, se poate numi patriot.

La fel şi cel ce este mândru de originile lui şi poate să sacrifice multe pentru ea este patriot.” 

Veta Biriş

La mulţi ani, Veta Biriş!

Interpreta de muzică populară - Veta Biriş - s-a născut la 11 august 1949, în localitatea Veseuş (judeţul Alba), într-o familie cu opt copii.

La 17 ani s-a mutat în Căpâlna de Jos.

În 1967 a debutat în cadrul concursului „Dialoguri la distanţă”, reprezentând Regiunea Autonomă Maghiară Mureş (denumirea de atunci a judeţului Mureş), cu melodia „Bădiţă de pe Târnava”.

Primele înregistrări audio le-a făcut la Radio Târgu Mureş.

În 1974, participarea la concursul „Floarea din grădină” i-a adus consacrarea, impresionând prin interpretarea melodiilor „Cântecul Iancului” şi „Plânge-mă, mamă, pe mine!”.

A fost remarcată şi de către poetul Adrian Păunescu; astfel, Vera Biriş a început să susţină recitaluri în cadrul Cenaclului „Flacăra”.

Păunescu i-a scris versurile celebrei melodii „Tu, Ardeal!”.

În 2003 a fost publicată cartea „Veta Biriş. Cântecul vieţii”, scrisă de Ion Moldovan.

În 2004 a fost decorată cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, categoria D - „Arta Spectacolului”.

De-a lungul carierei a lansat la multe materiale discografice: Sus, sus, sus, la munte, sus”, „Doamne, ocroteşte-i pe români!”, „Veniţi astăzi, credincioşi!” (colinde), „Sub falnic gorun”, „Cine-o-mpărţit dragostea”, „Măi române, românaş!” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Tinerii să preţuiască datinile şi obiceiurile...”

„Românului îi e specifică o profunzime anume în trăirea evenimentelor vieţii, iar această sensibilitate este în consonanţă cu cântecele, cu manifestările lui, care redau complexitatea firii umane.

Ţăranul e cel mai mare filozof român.

Asta ne întoarce spre constatarea lui Blaga cum că „veşnicia s-a născut la sat”.

Important e ca oamenii, dar mai ales tinerii, să preţuiască în continuare datinile şi obiceiurile străvechi, punându-le la loc de cinste.

De rigoarea lor depinde în mare parte viitorul acestora.”

Ionuţ Fulea 

„Îmi iubesc aproapele, cântându-i...”

„Eu cred că harul pe care îl primeşti este norocul fiecăruia.

Oamenii au fost lăsaţi pe pământ să facă ceva. Dar nu numai pentru ei.

Uite, eu îmi iubesc aproapele, cântându-i.

E o formă. Prin mine, se transmite ceva.

Poate prin cântecul meu eu am reuşit să-l fac pe om să fie mai bun, mai atent, să plângă - ca o formă de descărcare, să-şi retrăiască anumite momente din viaţă.

Prin cântec, aduc linişte, bucurie, supărare - dar o supărare care nu doare, ci e un fel de consolare, de împăcare cu tine însuţi...”

Ionuţ Fulea 

La mulţi ani, Ionuţ Fulea!

Îndrăgitul interpret de muzică populară - Ionuţ Fulea - s-a născut la Sebeş (judeţul Alba), la 17 iulie 1971.

Deşi i-a plăcut muzica încă din copilărie, abia în liceu a început să cânte.

Pe când era în clasa a IX-a, a fost impresionat de apariţia lui Nicolae Furdui Iancu la „Floarea din grădină” şi aşa a decis să-i urmeze exemplul, începând să cânte şi pentru cei din jur.

A urmat cursurile Politehnicii şi este de profesie inginer, dar nu a mai apucat să practice vreodată această meserie, deoarece a ales drumul muzicii.

În timpul facultăţii a cântat alături de Ansamblul „Românaşul” al Universităţii Tehnice din Cluj Napoca şi a urmat Şcoala Populară de Artă, secţia Canto clasic.

Ulterior, a participat la numeroase festivaluri şi concursuri, având şansa de a-l întâlni pe cel care-i era model şi de a cânta împreună. De altfel, apariţia alături de Nicolae Furdui Iancu a determinat un avânt al carierei, Ionuţ fiind tot mai des solicitat să apară în diferite emisiuni ori evenimente artistice în ţară.

Consideră că unul dintre cele mai importante spectacole din viaţa lui a fost în 1994, când, pe scena Sălii Palatului, a apărut prima dată împreună cu Nicolae Furdui Iancu. A fost momentul în care a simţit că marile nume din muzica populară îl acceptă şi îl susţin.

Anii însă au trecut, iar Ionuţ Fulea şi-a croit propriul drum, a pus la punct o mică orchestră cu care a început să colinde ţara.

De-a lungul carierei a lansat mai multe materiale discografice.

Pe lângă numeroasele concerte din ţară, cântă deseori şi peste hotare, până acum ajungând în: Germania, Mexic, Olanda, Franţa, Grecia, Italia, Luxemburg, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Austria etc.

Este căsătorit şi are doi copii.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Spiritul Năsăudului iradiază în fiinţa mea...”

„Am văzut lumina zilei în comuna Salva, judeţul Bistriţa Năsăud, pe Valea Someşului şi a Sălăuţei, într-o casă mare.

Ce să vă spun despre părinţii mei? Amândoi sunt ţărani...

Comuna copilăriei mele a fost un loc de basm. (...) Nu pot uita cărările şi dealurile copilăriei mele. Am încercat să le găsesc, dar nu mai sunt, au rămas doar în amintire! Cu toate acestea, spiritul Năsăudului, spiritul liber al foştilor grăniceri de pe Someş, iradiază în toată fiinţa mea.

Am avut o copilărie tare frumoasă.

... Ţin minte că, pe-nserat, auzeam de pe coastă ţăranii cântând şi fluierând. Şi acum îmi mai aduc aminte frânturi din cântecele lor.

... Am crescut cu cântecul. Şi mama, şi tata aveau glasuri extraordinare.

... Am făcut clasele primare în Salva. Învăţătoarea a văzut dragostea mea pentru cântec şi m-a pus, încă dintr-a doua, să dirijez corul clasei.

... Am continuat şcoala la Năsăud, unde am şi început să cânt „oficial”.

... Rudele noastre de la Cluj, văzând că mă interesează atât de tare cântatul, m-au chemat să vin să fac muzică; aşa am intrat la secţia de canto clasic a Liceului de Muzică din Cluj. Acolo am învăţat multe lieduri şi arii de operă. Făceam practica la Palatul Culturii. Într-o pauză, directorul m-a auzit cum cânt muzică populară colegilor şi mi-a spus că pot să vin şi la repetiţiile secţiei de folclor.

... Primele înregistrări le-am făcut la Cluj, în 1959. Doi ani mai târziu, am avut şansa, încă elevă fiind, să fiu angajată de Ansamblul „Ciocârlia”... La „Ciocârlia” s-a făcut o şcoală extraordinară, eram îndrumaţi de-aproape... Eram ca o mare familie.”

Maria Butaciu

„A murit OMUL, dar ARTISTUL nu va muri niciodată...”

„După o perioadă de peste o jumătate de veac de când Maria Butaciu locuieşte în Bucureşti, mărturisea în dialogurile sale că sufletul i-a rămas în Salva, locul din care a plecat și unde își găsea întotdeauna rădăcinile, tihna sufletească și puterea de a trece mai ușor peste toate încercările vieții.

 

Întotdeauna vorbea cu drag despre oamenii locului, despre familia numeroasă în care au crescut opt frați, despre înțelepciunea țăranului năsăudean.

Toate dorurile şi gândurile, toate emoţiile, bucuriile şi întristările unei artiste pline de talent şi sensibilitate, toate stările sufletești ale omului se regăsesc în repertoriul vast şi variat al Mariei Butaciu.

Maria Butaciu nu mai este printre noi, a murit OMUL, dar ARTISTUL nu va muri niciodată.

Va trăi mereu prin cântecele sale lăsate moștenire neamului românesc pe care l-a iubit enorm și pentru care a așezat în lada de zestre a spiritului românesc, comori neprețuite picurate din suflet curat și bun, ce vor sta mărturie peste vremi pentru puterea extraordinară de creație a neamului românesc.”

Alexandru Pugna - interpret de muzică populară 

Folclorul - unicul crez pe care nu l-a abandonat niciodată...

"Mărturisind că a fost însoţită de cântec întotdeauna, Maria Butaciu afirma că folclorul a reprezentat unicul crez pe care nu l-a abandonat niciodată.

Foarte ataşată de locul natal, de sunetul coasei, jocurile de duminică, hora satului şi obiceiurile tradiţionale specifice Văii Someşului, interpreta s-a bucurat dintotdeauna să scoată la lumină cântece care nu se mai cântau. Deşi nu sunt cântece cu un succes imediat, sunt texte, cuvinte trăite de atâtea generaţii."

Emisiunea "Din Arhiva TVR", 2010

In Memoriam: Maria Butaciu

Maria Butaciu, îndrăgită interpretă de muzică populară din zona Năsăudului, s-a născut la 19 februarie 1940, în localitatea Salva, pe Valea Sălăuţei, şi a părăsit această lume la 11 iunie 2018, la Bucureşti.

A învăţat să cânte de la tatăl său, care era diacon la biserică.

A urmat Liceul de Muzică de la Cluj - Secţia Canto clasic, perioadă în care şi-a început cariera muzicală alături de Orchestra Populară a Filarmonicii din oraş.

În 1959 a realizat cele dintâi înregistrări la Radio Cluj, iar în 1960, alături de colegii din Orchestră, a apărut la prima emisiune televizată.

În 1961, în urma unui concurs, a intrat în componenţa Ansamblului „Ciocârlia” din Bucureşti, unde a activat până la desfiinţarea acestuia, în 1970.

Ulterior, a fost solistă a Ansamblului „Doina” al Armatei şi al Ansamblului „Rapsodia Română”.

În 1963 a fost laureată la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Helsinki.

A făcut parte şi din grupul vocal „Mioriţa”, coordonat de muzicianul George Vancu.

În 2001 a primit titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti”.

„Bade, pălărie nouă”, „Cui nu-i place dragostea?”, „Viaţă, viaţă, drum cotit”, „Povestea puiului de cerb”, „Firule, măi fir de iarbă” sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute melodii din repertoriul regretatei artiste.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Nu este un folclor mai bogat...”

„La capitolul cultură populară nu o să ne bată nimeni, niciodată.

Nu este în lume un folclor mai bogat decât cel al românilor, datorită extraordinarei diversităţi.

La noi, chiar şi la două sate învecinate, se pot întâlni variaţii ale costumelor, obiceiurilor, cântecelor, pe când peste graniţe acest lucru se întâmplă la nivel de regiuni.” 

Mariana Deac

La mulţi ani, Mariana Deac!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Mariana Deac - s-a născut la 3 iunie 1970, în satul Gânţaga (judeţul Hunedoara).

A urmat cursurile Facultăţii de Management şi are un Master în Folclor.

A moştenit talentul muzical de la mama sa, iar tatăl a fost cel care i-a acompaniat la fluier primele cântece.

Primul pas pe drumul muzicii l-a reprezentat înscrierea în Ansamblul Casei de Cultură din Călan.

A primit primul trofeu la numai 14 ani - „Premiul Tinereţii”, la Festivalul Interjudeţean de Folclor.

A fost descoperită de către Marioara Murărescu, cu prilejul Serbărilor de la Ţebea.

La 20 de ani a făcut prima imprimare la Radio Cluj.

De-a lungul carierei, a participat la numeroase festivaluri şi emisiuni radio - tv şi a câştigat zeci de premii la concursurile folclorice.

Într-un interviu, Mariana Deac spunea că nu a avut un model de interpretare, dar că îi admiră foarte mult pe: Sava Negrean - Brudaşcu, Drăgan Muntean, Ionuţ Fulea, Mariana Anghel.
A fost director al Centrului Judeţean de Conservare şi Promovarea Culturii Tradiţionale Hunedoara.

Este „Cetăţean de Onoare al Devei”.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Muzica a fost un mod de a trăi...”

 

„Muzica - pentru mine - a fost un mod de a trăi, a fost un mod de a mă reculege câte­odată, de a plânge câteo­dată, de a râde câteodată, de a mă exprima.

Cred că a fost un mod de a mă umaniza, de a mă face să fiu un om sensibil. Sunt un om sensibil chiar dacă par mai robust, aşa.

Cred că muzica este ceea ce Doamne - Doamne a lăsat pe pământ, pentru ca oamenii să fie mai buni.”

 

„E plăcut să vezi că oamenii, chiar dacă locuiesc în zone urbane, încă nu s-au dezrădăcinat.

Mai cântă un cântec popular românesc, mai cântă o piesă de muzică uşoară românească...

Mai joacă, mai beau...”

Aurel Tămaş

 

La mulţi ani, Aurel Tămaş!

Interpretul Aurel Tămaş s-a născut la 16 aprilie 1961, în localitatea Borşa (judeţul Cluj).

Prima experienţă muzicală s-a petrecut pe când Aurel avea 10 ani şi cânta la acordeon.

În timpul liceului a înfiinţat prima orchestră.

În 1992 a inceput una dintre cele mai importante colaborari din cariera sa - aceea cu maestrul Dumitru Fărcaş.

În 1994 a înregistrat primul album de muzică populară.

În 1995 a participat la Festivalul „Cerbul de Aur” şi a avut mai multe apariţii televizate.

Deşi prima sa pasiune rămâne folclorul, Aurel Tămaş cântă şi muzică uşoară.

Dintre cele mai cunoscute melodii ale repertoriului său, amintim: „Floare de mălin”, „De-oi muri, m-or pune în groapă”, „Mândruţă cu ochi căprui”, „Am o patimă şi un dor”, „Doamne, ce frumoasă eşti”, „Eu plângeam şi tu râdeai”, „Îmi zice lumea Jupan”, „Unde eşti, iubito?”, „Bate, Doamne, lumea rea!”, „Frumoasa”, „Cântec pentru mama” şi „Doar marea”.

Autor: Pe o aripă de cânt