„Spiritul Năsăudului iradiază în fiinţa mea...”

„Am văzut lumina zilei în comuna Salva, judeţul Bistriţa Năsăud, pe Valea Someşului şi a Sălăuţei, într-o casă mare.

Ce să vă spun despre părinţii mei? Amândoi sunt ţărani...

Comuna copilăriei mele a fost un loc de basm. (...) Nu pot uita cărările şi dealurile copilăriei mele. Am încercat să le găsesc, dar nu mai sunt, au rămas doar în amintire! Cu toate acestea, spiritul Năsăudului, spiritul liber al foştilor grăniceri de pe Someş, iradiază în toată fiinţa mea.

Am avut o copilărie tare frumoasă.

... Ţin minte că, pe-nserat, auzeam de pe coastă ţăranii cântând şi fluierând. Şi acum îmi mai aduc aminte frânturi din cântecele lor.

... Am crescut cu cântecul. Şi mama, şi tata aveau glasuri extraordinare.

... Am făcut clasele primare în Salva. Învăţătoarea a văzut dragostea mea pentru cântec şi m-a pus, încă dintr-a doua, să dirijez corul clasei.

... Am continuat şcoala la Năsăud, unde am şi început să cânt „oficial”.

... Rudele noastre de la Cluj, văzând că mă interesează atât de tare cântatul, m-au chemat să vin să fac muzică; aşa am intrat la secţia de canto clasic a Liceului de Muzică din Cluj. Acolo am învăţat multe lieduri şi arii de operă. Făceam practica la Palatul Culturii. Într-o pauză, directorul m-a auzit cum cânt muzică populară colegilor şi mi-a spus că pot să vin şi la repetiţiile secţiei de folclor.

... Primele înregistrări le-am făcut la Cluj, în 1959. Doi ani mai târziu, am avut şansa, încă elevă fiind, să fiu angajată de Ansamblul „Ciocârlia”... La „Ciocârlia” s-a făcut o şcoală extraordinară, eram îndrumaţi de-aproape... Eram ca o mare familie.”

Maria Butaciu

„A murit OMUL, dar ARTISTUL nu va muri niciodată...”

„După o perioadă de peste o jumătate de veac de când Maria Butaciu locuieşte în Bucureşti, mărturisea în dialogurile sale că sufletul i-a rămas în Salva, locul din care a plecat și unde își găsea întotdeauna rădăcinile, tihna sufletească și puterea de a trece mai ușor peste toate încercările vieții.

 

Întotdeauna vorbea cu drag despre oamenii locului, despre familia numeroasă în care au crescut opt frați, despre înțelepciunea țăranului năsăudean.

Toate dorurile şi gândurile, toate emoţiile, bucuriile şi întristările unei artiste pline de talent şi sensibilitate, toate stările sufletești ale omului se regăsesc în repertoriul vast şi variat al Mariei Butaciu.

Maria Butaciu nu mai este printre noi, a murit OMUL, dar ARTISTUL nu va muri niciodată.

Va trăi mereu prin cântecele sale lăsate moștenire neamului românesc pe care l-a iubit enorm și pentru care a așezat în lada de zestre a spiritului românesc, comori neprețuite picurate din suflet curat și bun, ce vor sta mărturie peste vremi pentru puterea extraordinară de creație a neamului românesc.”

Alexandru Pugna - interpret de muzică populară 

Folclorul - unicul crez pe care nu l-a abandonat niciodată...

"Mărturisind că a fost însoţită de cântec întotdeauna, Maria Butaciu afirma că folclorul a reprezentat unicul crez pe care nu l-a abandonat niciodată.

Foarte ataşată de locul natal, de sunetul coasei, jocurile de duminică, hora satului şi obiceiurile tradiţionale specifice Văii Someşului, interpreta s-a bucurat dintotdeauna să scoată la lumină cântece care nu se mai cântau. Deşi nu sunt cântece cu un succes imediat, sunt texte, cuvinte trăite de atâtea generaţii."

Emisiunea "Din Arhiva TVR", 2010

In Memoriam: Maria Butaciu

Maria Butaciu, îndrăgită interpretă de muzică populară din zona Năsăudului, s-a născut la 19 februarie 1940, în localitatea Salva, pe Valea Sălăuţei, şi a părăsit această lume la 11 iunie 2018, la Bucureşti.

A învăţat să cânte de la tatăl său, care era diacon la biserică.

A urmat Liceul de Muzică de la Cluj - Secţia Canto clasic, perioadă în care şi-a început cariera muzicală alături de Orchestra Populară a Filarmonicii din oraş.

În 1959 a realizat cele dintâi înregistrări la Radio Cluj, iar în 1960, alături de colegii din Orchestră, a apărut la prima emisiune televizată.

În 1961, în urma unui concurs, a intrat în componenţa Ansamblului „Ciocârlia” din Bucureşti, unde a activat până la desfiinţarea acestuia, în 1970.

Ulterior, a fost solistă a Ansamblului „Doina” al Armatei şi al Ansamblului „Rapsodia Română”.

În 1963 a fost laureată la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Helsinki.

A făcut parte şi din grupul vocal „Mioriţa”, coordonat de muzicianul George Vancu.

În 2001 a primit titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti”.

„Bade, pălărie nouă”, „Cui nu-i place dragostea?”, „Viaţă, viaţă, drum cotit”, „Povestea puiului de cerb”, „Firule, măi fir de iarbă” sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute melodii din repertoriul regretatei artiste.

Autor: Pe o aripă de cânt