Elena Roizen, voce emblematică a folclorului dobrogean, una dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite interprete de muzică populară, s-a născut la 1 februarie 1945, în localitatea Ovidiu (judeţul Constanţa), într-o familie numeroasă (a mai avut nouă fraţi), şi s-a stins la 25 septembrie 2007, în urma unei grele suferinţe.
A urmat şcoala primară la Ovidiu, apoi Şcoala Medie nr. 3 din Constanţa.
Talentul muzical l-ar fi moştenit din familie, mama cântând deseori în timp ce muncea în gospodărie. Părinţilor le-a datorat decizia de a urma calea muzicii, aceştia, ţărani harnici, cinstiţi şi cu frică de Dumnezeu, crescând-o într-o atmosferă în care predominau cântecul şi erau păstrate tradiţiile autentice.
Deşi dorinţa Elenei era aceea de a deveni profesoară, în 1965 şi-a început activitatea artistică, debutând la Radiodifuziunea Română cu melodia: „Hai, Dunărea mea!” şi începând colaborarea cu „Electrecord”, un an mai târziu.
A fost angajată a ansamblurilor „Brâuleţul” (Constanţa) şi „Nunta Zamfirei” (Eforie), a colaborat cu „Dor transilvan” (Bistriţa), precum şi cu numeroase alte orchestre din întreaga ţară.
A participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale şi a susţinut turnee atât în România, cât şi peste hotare, fiind apreciată pentru glasul inconfundabil şi ţinuta scenică desăvârşită.
În 2002 i s-a conferit Medalia Naţională „Serviciul Credincios”.
În 2006, la Callatis, a primit Trofeul şi diploma „Steaua de Mare”, iar în 2007 - Premiul VIP la Secţiunea Folclor.
După moartea sa, Festivalul Naţional al Cântecului Popular de la Ovidiu îi poartă numele, iar în faţa Centrului Cultural din localitate, în 2008, a fost dezvelit bustul din bronz al artistei.
Tot atunci s-a lansat şi volumul „Cântecul unei amintiri”.
În 2014, post-mortem, Casa de discuri „Eurostar” i-a oferit „Discul de Aur”, pe care l-a primit soţul.
