„Pentru mine, satul este exact ce-a reprezentat pe timpul părinţilor mei, pentru că nu m-am putut obişnui în Bucureşti.
Sufletul meu este în satul în care m-am născut.
Lumea satului nu va dispărea niciodată, chiar dacă nu mai sunt horele de altădată.”
Mioara Velicu
Mioara Velicu, îndrăgita interpretă de muzică populară care a încântat atâtea generaţii cu cântecele sale, s-a născut la 19 octombrie 1944, în satul Ireasca (pe atunci în judeţul Tecuci, acum Galaţi), într-o familie cu şapte fraţi.
Talentul şi dragostea pentru folclor le-a moştenit din familie, mama sa fiind una dintre cântăreţele cunoscute din zonă. De la ea a primit, pe lângă multe cântece, credinţa în Dumnezeu, omenia, cei şapte ani de acasă şi respectul pentru cei de alături.
Cariera artistică a început-o în anul 1963, alături de Ansamblul Folcloric „Rapsodia Dunării” din Galaţi.
După un an, a început colaborarea cu Orchestra „Trandafir de la Moldova”, din Vaslui, a cărei solistă va fi până în 1980 şi împreună cu care va face numeroase turnee.
Între 1980 - 1996, a făcut parte din Ansamblul „Ciocârlia” al Ministerului de Interne.
În decembrie 2019, pe scena Palatului Naţional „Nicolae Sulac” din Chişinău, în faţa a mii de oameni care au cântat alături de ea şi au aplaudat-o minute în şir, Mioara Velicu a primit Trofeul „Potcoava de Aur”, în semn de recunoaştere şi preţuire pentru întreaga carieră.
A fost căsătorită cu fostul campion olimpic şi mondial de lupte greco-romane, Nicolae Martinescu (decedat în 2013) şi are o fată.
Autor: Pe o aripă de cânt
Îndrăgita interpretă de muzică populară - Cornelia Ciobanu - s-a născut în judeţul Botoşani, la 23 iulie 1962.
Primele succese muzicale le-a obţinut la serbările şcolare şi reuniunile de familie. Mai apoi, încurajată de cei apropiaţi, a păşit cu seriozitate pe drumul muzicii populare.
În 2008 a absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.
În 1983 a ocupat locul I la Festivalul „Cântarea României”, după care, în urma unui concurs, a intrat în cadrul Orchestrei „Rapsozii Botoşanilor”, alături de care a participat la numeroase spectacole şi turnee, atât în ţară, cât şi în străinătate (Franţa, Italia, Emiratele Arabe, Republica Moldova, Ucraina etc).
Şi-a cules singură multe dintre cântecele pe care le interpretează, colindând satele.
A ocupat funcţia de director al Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Botoşani.
Este căsătorită şi are doi copii.
Autor: Pe o aripă de cânt
„Ne amintim de Anton Achiţei, aşa cum era pe scenă: plin de viaţă, cu pălăria pe-o parte, vesel, cu mare drag de cântec şi joc moldovenesc.”
TVR Iaşi
„Părinţii mei, Vasile şi Anica, erau ţărani simpli, harnici şi cu frică de Dumnezeu.
Aveau şase copii, pentru care munceau din greu.
Tata era fierar, tâmplar şi dulgher priceput. Mama se ocupa de gospodărie şi câmp.
Amintirile mele cele mai rezistente sunt legate de ea şi de muncă, dar nu sunt amintiri cenuşii, de copil oropsit, ci amintiri luminoase, amintiri ritualice, ca un fel de serbări.”
„Aş fi putut şi eu să trăiesc la Bucureşti, dar m-aş fi simţit izolat, departe de locul din care-mi culeg cântecele şi îmi trag inspiraţia, debusolat, cu un repertoriu care ar fi fost, fără tăgadă, mai secătuit şi mai sărac.”
„Când merg în satele din nordul Moldovei, mă umplu de bunătatea vorbelor ţăranilor mei, de frumuseţea minunată a cântecelor lor, atâtea câte mai sunt adevărate, nestricate de mode, de influenţele străine, care au pătruns peste tot.”
Anton Achiţei
Interviu pentru Formula AS, 2006
Foto: Monitorul de Suceava
Regretatul interpret de muzică populară – Anton Achiţei, s-a născut la 27 august 1946, într-o simplă familie de ţărani, cu şase copii, din localitatea Mânăstireni - Poenari (judeţul Botoşani), şi s-a stins la Bacău, la 16 aprilie 2020.
Pasiunea pentru muzică a început în ziua în care tatăl a adus de la Botoşani un patefon vechi, la care copilul – Anton - a început să asculte pentru prima dată pe Maria Tănase, Ioana Radu, Gică Petrescu, Maria Lătăreţu şi alţii.
Pe când era elev în clasa a VII-a, la îndemnul dirigintei, la o serbare şcolară a cântat „A venit aseară mama”. După acest moment a început să prindă încredere şi să spere că într-o bună zi va cânta în faţa satului, a lumii întregi, ba chiar că va fi ascultat şi el la patefon.
A urmat Şcoala Populară de Arte din Suceava, secţia Canto popular, după ce a descoperit pe tânăra (pe atunci) Sofia Vicoveanca şi Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, dându-şi seama că muzica e viaţa lui.
A plecat apoi la Bucureşti, pentru satisfacerea stagiului militar şi astfel au început să se ivească primele ocazii pentru a apărea în faţa publicului.
Prima apariţie televizată a avut loc în 1967, în cadrul emisiunii - concurs de muzică populară „Emoţii în premieră”.
După armată, a fost angajat - prin concurs, la Ansamblul Casei Creaţiei Populare din Botoşani.
În 1981, marele folclorist şi dirjor George Sârbu, l-a chemat la Bacău şi de atunci a început să cânte - neîntrerupt - alături de Ansamblul „Plaiurile Bistriţei”.
De asemeni, a fost şi profesor de canto popular la Şcoala de Arte şi Meserii din Bacău.
Pe parcursul celor peste 40 de ani de carieră, a compus peste o sută de cântece populare.
Autor: Pe o aripă de cânt
