„Plin de viaţă, cu mare drag de cântec şi joc...”

„Ne amintim de Anton Achiţei, aşa cum era pe scenă: plin de viaţă, cu pălăria pe-o parte, vesel, cu mare drag de cântec şi joc moldovenesc.”

TVR Iaşi

 

 „Părinţii mei, Vasile şi Anica, erau ţărani simpli, harnici şi cu frică de Dumnezeu.

Aveau şase copii, pentru care munceau din greu.

Tata era fierar, tâmplar şi dulgher priceput. Mama se ocupa de gospodărie şi câmp.

Amintirile mele cele mai rezistente sunt legate de ea şi de muncă, dar nu sunt amintiri cenuşii, de copil oropsit, ci amintiri luminoase, amintiri ritualice, ca un fel de serbări.”

 

„Aş fi putut şi eu să trăiesc la Bucureşti, dar m-aş fi simţit izolat, departe de locul din care-mi culeg cântecele şi îmi trag inspiraţia, debusolat, cu un repertoriu care ar fi fost, fără tăgadă, mai secătuit şi mai sărac.”

 

„Când merg în satele din nordul Moldovei, mă umplu de bunătatea vorbelor ţăranilor mei, de frumuseţea minunată a cântecelor lor, atâtea câte mai sunt adevărate, nestricate de mode, de influenţele străine, care au pătruns peste tot.”

Anton Achiţei

Interviu pentru Formula AS, 2006 

Foto: Monitorul de Suceava 

In Memoriam: Anton Achiţei

Regretatul interpret de muzică populară – Anton Achiţei, s-a născut la 27 august 1946, într-o simplă familie de ţărani, cu şase copii, din localitatea Mânăstireni - Poenari (judeţul Botoşani), şi s-a stins la Bacău, la 16 aprilie 2020.

Pasiunea pentru muzică a început în ziua în care tatăl a adus de la Botoşani un patefon vechi, la care copilul – Anton - a început să asculte pentru prima dată pe Maria Tănase, Ioana Radu, Gică Petrescu, Maria Lătăreţu şi alţii.

Pe când era elev în clasa a VII-a, la îndemnul dirigintei, la o serbare şcolară a cântat „A venit aseară mama”. După acest moment a început să prindă încredere şi să spere că într-o bună zi va cânta în faţa satului, a lumii întregi, ba chiar că va fi ascultat şi el la patefon.

A urmat Şcoala Populară de Arte din Suceava, secţia Canto popular, după ce a descoperit pe tânăra (pe atunci) Sofia Vicoveanca şi Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, dându-şi seama că muzica e viaţa lui.

A plecat apoi la Bucureşti, pentru satisfacerea stagiului militar şi astfel au început să se ivească primele ocazii pentru a apărea în faţa publicului.

Prima apariţie televizată a avut loc în 1967, în cadrul emisiunii - concurs de muzică populară „Emoţii în premieră”.

După armată, a fost angajat - prin concurs, la Ansamblul Casei Creaţiei Populare din Botoşani.

În 1981, marele folclorist şi dirjor George Sârbu, l-a chemat la Bacău şi de atunci a început să cânte - neîntrerupt - alături de Ansamblul „Plaiurile Bistriţei”.

De asemeni, a fost şi profesor de canto popular la Şcoala de Arte şi Meserii din Bacău.

Pe parcursul celor peste 40 de ani de carieră, a compus peste o sută de cântece populare.

Autor: Pe o aripă de cânt