Ciprian Porumbescu (nume la naştere: Ciprian Golembiovski),
unul dintre cei mai mari violonişti şi compozitori români, dirijor, pianist,
pedagog, s-a născut la 14 octombrie 1853, la Şipotele Sucevei, în Bucovina, în modesta
casă a preotului Iraclie Golembiovski şi a Emiliei Clodniţchi, şi s-a stins la
Stupca, la 6 iunie 1883.
A venit pe lume într-o familie foarte săracă, motiv pentru
care nu s-a bucurat de o formare muzicală continuă şi completă.
Primele noţiuni muzicale le-a primit de la tatăl său, de la
lăutarii satului şi de la Simona Mayer - profesor la Şcoala din Ilişeşti.
La vârsta de 6 ani, l-a întâlnit pe muzicologul Carol
Mikuli, de la care a primit câteva lecţii. Acesta - profesor la Conservatorul
din Lemberg şi discipol al lui Chopin, vreme de mai multe veri, a fost găzduit
în casa familiei Golembiovski, în timp ce culegea cântece populare de pe acele
meleaguri.
Ciprian Porumbescu a început cu adevărat studiul muzicii -
pian, orgă, vioară, teoria muzicii, cor, armonie - la Gimnaziul Superior din
Suceava (1863 - 1873), şi armonie, cor, compoziţie, dirijat - la Seminarul
Teologic din Cernăuţi (1873 - 1877).
În paralel, a participat şi la cursurile din cadrul
Facultăţii de Filosofie de la Cernăuţi.
A locuit în camere mici, pline de igrasie, cu foarte puţină
mâncare, fiind mai mult preocupat de muzică decât de propria persoană, probabil
toate acestea contribuind, încă de pe atunci, la instalarea tuberculozei în
organismul său.
În 1871, a participat la sărbătoarea de la Putna, care marca
400 de ani de la târnosirea mănăstirii, alături de M. Eminescu, A. D. Xenopol,
Ioan Slavici şi alţii. Conform mărturiilor din acea perioadă, după momentele
oficiale, Ciprian ar fi luat locul dirijorului Grigore Vindireu, care conducea
orchestra ce cânta la eveniment, strigând la final:
„Tată, am cântat Daciei întregi!”.
În 1876 şi-a pierdut mama.
În 1874, când la Cernăuţi s-a înfiinţat Societatea
studenţească „Arboroasa”, Ciprian a compus imnul acesteia, a condus corul, iar
în ultimul an de seminar - a fost ales preşedinte.
În timpul deselor vacanţe pe care şi le petrecea la Stupca,
a cunoscut-o pe Berta Gordon, fiica pastorului evanghelic din Ilişeşti, de care
s-a îndrăgostit, însă, din cauza confesiunilor diferite, familia a trimis-o pe
fată în străinătate, pentru a-i despărţi.
În 1877, când se sărbătorea alipirea Bucovinei la Imperiul
Austro-Ungar, la Iaşi a avut loc o contrademonstraţie în memoria domnitorului
Grigore Ghica, prilej cu care Societatea „Arboroasa” a trimis o telegramă de
condoleanţe primarului oraşului. Pe 15 noiembrie, conducătorii Societăţii au
fost reţinuţi şi închişi la Cernăuţi.
În următorul an, şi Ciprian Porumbescu a fost arestat în
Procesul „Arboroasa”, luându-şi cu el doar vioara şi o gramatică a limbii
franceze, fiind închis pentru trei luni la Cernăuţi. Aici şi-a petrecut
Crăciunul lui 1878, condiţiile groaznice, pereţii reci, mâncarea proastă
punându-şi amprenta definitiv asupra sănătăţii lui.
A fost eliberat după trei luni şi achitat de acuzaţiile
aduse.
Între 1878 - 1881, primind o bursă, a studiat armonia cu
Anton Bruckner şi a primit noţiuni de muzică corală de la Franz Krenn, la
„Konservatorium fur Musik” din Viena.
Tot la Viena, a luat lecţii particulare de teoria muzicii, a
dirijat corul Societăţii Studenţeşti „România Jună”, iar în 1880, a scos o
colecţie de 20 de piese corale şi cântece - „Colecţiune de cântece sociale
pentru studenţii români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”,
„Imnul unirii - Pe-al nostru steag” etc).
1881 este anul în care şi-a schimbat numele în „Porumbescu”,
după ce îl folosise, o vreme, ca pseudonim.
Între 1881 - 1883, a predat muzica la Gimnaziul Românesc din
Braşov şi a fost dirijor al corului Bisericii Sf. Nicolae, din Şcheii
Braşovului.
La 11 martie 1882, în sala festivă a Gimnaziului, a avut loc
premiera celei dintâi operete din ţara noastră, în două acte - „Crai nou”, pe
muzica lui Porumbescu şi versurile lui V. Alecsandri, bucurându-se de un mare
succes şi fiind programate încă două reprezentaţii - la Braşov şi Oraviţa.
Ciprian i-a scris tatălui, mulţumit că cea mai mare dorinţă
a sa a devenit realitate:
„Şi astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorinţa împlinită,
mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opul meu, am
auzit chemând sute de voci, pline de entuziasm, numele meu, m-am văzut ridicat,
lăudat, măgulit, laureat. Ce să mai zic, ce să mai aştept de la viaţa mea, de
la viitorul meu?”.
În noiembrie 1882, tot la Braşov, a fost organizat un
concert caritabil, al cărui scop l-a constituit strângerea de fonduri, pentru
ca Porumbescu să poată fi tratat în Italia, iar la sfârşitul lunii, acesta a
plecat în staţiunea Nervi.
Din păcate, starea sănătăţii sale nu s-a îmbunătăţit, iar
Ciprian - ducând dorul meleagurilor natale, s-a întors la Stupca în februarie
1883.
Pe 6 iunie a trecut la cele veşnice, în braţele surorii şi
sub privirile tatălui, printre ultimele sale cuvinte fiind:
„Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”.
La începutul anilor ’70, regizorul Gheorghe Vitanidis a
realizat filmul artistic „Ciprian Porumbescu”, în două serii, cu actorul Vlad
Rădescu în rolul principal.
La Stupca (astăzi localitatea poartă numele marelui
compozitor) se păstrează căsuţa natală şi este organizat un muzeu în faţa
cimitirului în care Ciprian Porumbescu este înmormântat.
„Balada pentru vioară şi orchestră” op. 29 rămâne cea mai
cunoscută lucrare a sa, urmată de multe altele: opereta „Crai nou”, cântecul
patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, melodia fostului imn al României -
„Trei culori”, valsurile: „Zâna Dunării”, „Camelii”, „Serenadă”, „La malurile
Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostaşilor români”
etc.
Vasta sa creaţie muzicală cuprinde:
A) Muzică pentru voce şi pian: „A căzut o stea lină”, „Bate
fierul pân-ce-i cald”, „Boala mea”, „Că-i domn cu guler şi cu frac”, „Cât te-am
iubit”, „Dedicaţiune”, „Du bist wie eine blume” („O rază veştejită”), „Fata
popii”, „Fruhling im herbste”, „Frunză verde mărgărit”, „Hofmnaren-Lied”, „Imn
de urare”, „La lună”, „Lăsaţi-mă să cânt”, „Mii de mii de stele”, „Nocturne”,
„Odă la vin”, „O dorinţă”, „O frage nicht”, „Resignation”, „Suspinul
prizonierului”, „Te-ai dus, iubite”;
B) Muzică corală laică:
- coruri la unison: „Avacreon cântă să bem”, „Bericică
cristalină”, „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, Dragoş Vodă cel
vestit”, „Fraţi la masa asta întinsă”, „Gaudeamus igitur”, „Hai să ciocnim”,
„Hora”, „Cântecul margaretei”, „Cât-îi ţara românească”, „Frunză verde foi de
nalbă”, „Frunză verde mărgărit”, „Noapte de primăvară”, „Odă ostaşilor români”,
„Serenada”;
C) Muzică religioasă:
- coruri bărbăteşti: „Adusu-mi-ai aminte”, „Cade-se cu
adevărat”, „Cântările Sf. Liturghii”, „Candacul Maicii Domnului”, „Cristos au
înviat”, „Hristos a înviat”, „Lăudaţi pre Domnul”, „Proceasna de Paşti”, „Tatăl
nostru”;
- coruri mixte: „Acsion la Rusalii”, „Acsion la Duminica
Floriilor”, „Antifon pentru Vinerea Paştilor”, „Ca pre Împăratul”, „Heruvic”
(„Acum puterile cereşti”), „Hristos au înviat” (triumfal), „Hristos au înviat”
(solemn), „În mormând viaţă”, „Irmosul Învierii”, „Pre Tatăl”, „Priceasna de
Paşti” („Cu trupul lui Hristos”), „Psalm” („Dumnezeu este Domnul”), „Sfinte
Dumnezeule”;
D) Muzică instrumentală:
- pian: „Adio, cugetă la mine!”, „Basme iaşiene”,
„Bătrâneasca”, „Camelii”, „Cântecul ciobanului”, „Coloane române”, „Copilul pe
mormântul tatălui său”, „Cocoana Chiriţa”, „En minuature”, „Fantome”, Vals fără
titlu, „Fluturaş de noapte”, „Galgenhumor”, „Gavote de concert”, „Hora
Braşovului”, „Hora de la Stupca”, „Hora detrunchiaţilor”, „Hora de salon”,
„Hora Prahovei”, „Hora 1”, „Hora 3”, „Ilenuţa”, „Joc de nuntă”,
„Kleeblattchen”, „Lina Carolina”, „Mariorica”, „Nalba”, „Ochi albaştri”, „O
dimineaţă pe Tâmpa”, „O horă naţională română”, „O seară la stână”, „Pe căi
străine”, „Pe căile Stupcei”, „Peneş Curcanul”, „Pe unde azurii”, „Plevna”,
„Potpuriu de Cântece Naţionale”, „Potpuriu din opereta Crai-nou”, „Rapsodia
română”, „Reine Elisabeth”, „Souvenir de Braşov”, „Souvenir de nervi”;
- muzică simfonică: „Paraphrase sur un theme roumaine”;
- muzică de cameră: „Cvintet de coarde cu flaut”, „Cvintet
de coarde”;
- muzică de teatru: „Cisla”, „Candidatul Linte sau Rigorosul
teologic”, „Crai nou”.
Autor: Pe o aripă de cânt
