In Memoriam: Părintele Arsenie Boca

Arsenie Boca (nume de mirean: Zian - Vălean Boca), ieromonah, teolog, artist plastic, stareţ al Mănăstirilor Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus) şi Prislop, martir al regimului comunist, s-a născut la 29 septembrie 1910, în localitatea Vaţa de Sus (Hunedoara, pe atunci în Austro-Ungaria), şi a trecut la cele veşnice la 28 noiembrie 1989, în Sinaia.

Este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români din secolul XX.

A studiat la Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu” din localitatea Brad, absolvind ca şef de promoţie, în 1929.

În 1933 a absolvit Academia Teologică din Sibiu (lucrarea de licenţă: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”) şi, la recomandarea profesorului Nicolae Popoviciu, a primit o bursă din partea Mitropolitului Ardealului - Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti.

A frecventat cursurile specializării „Artă decorativă” între 1933 - 1938 şi, în facultate, a primit Premiul „Profesor Atanasiu” pentru participarea la cursul de Perspectivă al profesorului Horia Teodoru.

În paralel, a luat parte la cursurile profesorului Francisc Rainer de la Facultatea de Medicină şi la prelegerile de Mistică creştină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Fiind fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuş” (Ioan Scărarul), a tradus-o în limba română în numai 5 luni, fără însă a fi tipărită.

Convins de talentul lui Arsenie Boca, profesorul Costin Petrescu i-a încredinţat pictarea scenei care-l reprezintă pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Român.

În 1935 a devenit citeţ şi ipodiacon, iar la 11 septembrie 1936, la Catedrala din Sibiu, Mitropolitul l-a hirotonit ca diacon celibatar.

A finalizat Academia de Arte Frumoase cu calificativul „Foarte bine” şi, împreună cu profesorul său, Costin Petrescu, a făcut anul de practică la o biserică din Bixadul Oltului, zugrăvind-o în frescă.

În 1939 a fost trimis la Muntele Athos, pentru a aduce manuscrisele „Filocaliei”. A petrecut 3 luni la Schitul românesc Prodromu de la Muntele Athos, pentru a învăţa rânduiala duhovnicească şi meşteşugul artei bizantine.

În toamna aceluiaşi an, la Chişinău, a urmat un stagiu pentru deprinderea meşteşugului poleirii cu aur a icoanelor, iar la întoarcere, a fost închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (judeţul Braşov).

La 3 mai 1940, în Vinerea Izvorului Tămăduirii, a fost tuns în monahism, sub numele de „Arsenie”.

La 10 aprilie 1942, a fost ridicat la treapta preoţească de Ieromonah şi numit stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu, unde va începe ample lucrări de renovare, schimbând înfăţişarea ansamblului.

Încă din 1940, pornise „mişcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, de inspiraţie naţionalist - legionară.

Părintele Arsenie era tot mai renumit ca duhovnic, iar scrisorile prin care Părintele Cleopa a încercat să ia legătura cu el, au fost interceptate şi confiscate de Securitate.

Arsenie Boca l-a ajutat pe fostul său profesor, Dumitru Stăniloae, în demersul de a traduce „Filocalia”, oferindu-i manuscrisele aduse de la Athos, încurajându-l, recitind textele, realizând coperta colecţiei şi susţinând lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le-a procurat.

Pentru toate acestea, în prima ediţie a volumelor, Părintele Stăniloae l-a numit „ctitor de frunte al Filocaliei româneşti”.

După ce armata sovietică a ocupat ţara, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima dată la Râmnicu Vâlcea, la 17 iulie 1945, pentru participarea activă la Mişcarea Legionară. Dus la Bucureşti, a fost eliberat la presiunea bisericii, la 30 iulie.

La 14 mai 1948 a fost arestat din nou, pentru ajutorul dat luptătorilor anticomunişti, foşti legionari pregătiţi şi paraşutaţi de americani în Munţii Făgăraşului. A fost schingiuit vreme de o lună şi jumătate, silit să dea declaraţii şi apoi eliberat.

La 29 octombrie 1948, Mitropolitul Bălan l-a strămutat „la cerere” pe Arsenie Boca, de la Sâmbăta de Sus la Mănăstirea Prislop, cu scopul de a o prelua şi a converti greco-catolicii din Munţii Apuseni. Aici, la 17 iulie 1949, a fost ridicat la rangul de Protosinghel şi a devenit stareţ, iar după transformarea în mănăstire ortodoxă de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare şi anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956).

În 1959, comuniştii au risipit obştea de la Prislop şi i-au interzis Părintelui activitatea preoţească.

În timpul celui de-al treilea arest, în perioada 15 ianuarie 1950 - 23 martie 1951, a făcut detenţie „administrativă” la Canal. A fost eliberat datorită Patriarhului Justinian Marina, de teama revoltei făgărăşenilor.

A fost anchetat iar în 1953, de Rusalii.

În 1955 a fost propus pentru ridicarea la rangul de Arhimandrit.

În primele şase luni ale anului, a făcut practică pe şantierul Catedralei din Galaţi, cu scopul de a obţine autorizaţia de a picta biserici.

anul 1955 este propus pentru ridicare la rangul de Arhimandrit.

A fost arestat din nou şi încarcerat la Timişoara, Jilava, Oradea, în perioada 5 octombrie 1955 - aprilie 1956.

Cu scopul de a fi scos abuziv din monahism şi de a i se interzice slujirea la altar, în 1959 i s-au înscenat nereguli financiare.

A urmat perioada pribegiei la Bucureşti, fiind mereu marginalizat şi lucrând ca pictor bisericesc, până la pensionarea din 1968, sub supravegherea Securităţii.

În perioada 7 august 1959 - 13 februarie 1961, a fost pictor secund la Biserica „Sfântul Elefterie” din Capitală, unde a realizat fresca de pe bolta altarului „Maica Domnului cu Pruncul în Zeghe” şi „Jertfa lui Avraam”.

Între 9 iulie - septembrie 1961, a realizat peretele cerdacului („Judecata de Apoi”) şi fresca din absida altarului (Maica Domnului şi doi îngeri sub bolta unui cer plin de stele - lucrare acoperită în 1978) de la Biserica „Sf. Parascheva” (satul Bogata Olteană, comuna Hoghiz, judeţul Braşov).

Între 1 ianuarie 1961 - 1 iunie 1967, a lucrat ca „pictor şablonist” şi „muncitor specialist pictor” la Atelierele Patriarhiei Române de la Schitul Maicilor - Bucureşti.

În 1968 a fost pensionat.

Între 1968 - 1984, a fost pictor al bisericii din localitatea Drăgănescu (judeţul Giurgiu).

Din 1969, la Sinaia, a avut propria sa chilie şi un atelier de pictură, aici retrăgându-se după 1984 şi rămânând până la moarte.

Conform propriei dorinţe, a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, în prezent unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din ţară.

Părintele Arsenie Boca a scris mai multe cărţi: „Cărarea împărăţiei”, „Lupta duhovnicească”, „Trepte spre vieţuirea în monahism”, „Cuvinte vii”.

În septembrie 2019, Episcopia Devei şi Hunedoarei a anunţat aprobarea documentaţiei necesare pentru canonizarea Părintelui, întocmită de Comisia specială teologică a Mitropoliei Ardealului. Se aşteaptă decizia finală a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Părinte Constantin Necula!

Constantin Valer Necula, unul dintre cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi iubiţi preoţi români, s-a născut în Braşov, la 19 iulie 1970.

A absolvit Colegiul de Ştiinţe ale Naturii „Emil Racoviţă” din Braşov, iar în 1994 era şef de promoţie la finalizarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu.

În 2004 a devenit doctor în Teologie.

Între 1996 - 2006 a fost duhovnic, între 1995 - 1998 - preparator universitar, între 1998 - 2002 - asistent universitar, între 2002 - 2007 -  lector universitar, iar din 2007 este conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Este şi Prodecan al Facultăţii sibiene.

Totodată, din 2013, este cadru didactic asociat la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

Între 1994 - 1996 a fost diacon, din 1996 este preot, între 2006 - 2007 - secretar, sector vicar - administrativ, între 2007 - 2009 - consilier administrativ - bisericesc, iar din 2009 este consilier misiune, pastorală şi imagine la Mitropolia Ardealului - Arhiepiscopia Sibiului.

Este autor (individual sau colectiv) al mai multor volume şi studii cu tematică religioasă, cărţi pentru copii şi tineri, traducător, colaborator la numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate, coordonator al unor cărţi.

De asemeni, este foarte cunoscut şi îndrăgit pentru sutele de conferinţe şi interviuri pe care le susţine, atât în România, cât şi în Diaspora.

Dintre titlurile cărţilor pe care le-a scris de-a lungul vremii, amintim: „Bucuria însingurării”, „Vindecările lui Hristos şi vindecarea noastră”, „Citire! Predici şi meditaţii la Apostolul de peste an. Scrisori către Profesorii de Religie”, „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Predici la duminicile de peste an”, „Duminici de fiecare zi”, „Pedagogia poveştii. A fost odată, pe când poveştile nu aveau televizor...”, „Creştin de ocazie”, „Iisus Hristos, curajul nostru”, „Gânduri şi miride”, „Porţile Cerului. Cateheze radio - difuzate despre Sfintele Taine”, „De ce eşti trist, popor al Învierii? Predici la înmormântări şi parastase”, „Ogorul cu îngeri: povestiri”, „Scara de sare (Jurnal fără tata)”, „În aşteptarea zorilor de lună”, „În drum spre Emaus”, „Îndumnezeirea maidanului”, „Pe cine incomodează ora de Religie. Între datul Legii şi darul lui Dumnezeu”, „Libertate şi mântuire, „Anatomia sufletului”, „Iubirea care ne urneşte (pagini catehumenale)”, „Duc in altum. Ieşiţi în larg. O introducere în Catehetică – Importanţa catehezei în propovăduirea creştină”, „Microfonul cu prieteni. Interviuri realizate în cadrul emisiunii Ortodoxia pe înţelesul tuturor”, „Cine este Iisus Hristos?”, „Cum să ieşim din mediocritate”, „Formare pentru propovăduire - studii şi articole de catehetică, pedagogie şi omiletică activă”, „Duminici în dar. Predici şi gânduri”, „Propovăduind Evanghelia iertării”, „Cântare de biruinţă, cântând. Predici la Duminici de peste an. Predici şi meditaţii duhovniceşti radiodifuzate”, „Pastoraţia Bisericii în vreme de criză”, „Provocările străzii (mic catehism vorbit)”, „Creştinism de vacanţă”, „Propovăduire şi educaţie socială”, „Gheorghe Lazăr - Învietorul”, „Viaţa şi minunile Sfântului Nicolae. Repere catehetico - omiletice”, „Împreună spre întâia Spovedanie (scurte schiţe în metodologia parcursului duhovnicesc)”, „Iubesc Doamne, ajută neiubirii mele!...”, „Calea virtuţilor (trei conferinţe tinereşti), „Să ne merităm Ortodoxia”, „Paştele Crucii: Sfânta Cruce semn al înfrângerii sau al Biruinţei?”, „De dragul Evangheliei”, „Sarea pământului: Studii şi articole de Pastorală” etc.

Numeroase sunt şi premiile şi distincţiile pe care părintele Necula le-a primit de-a lungul anilor. Amintim câteva dintre acestea:

- Diplomă de Excelență „Episcop Melchisedec al Romanului” - „în semn de mare prețuire pentru strădania, devotamentul și virtuțile creștine afirmate cu putere față de semeni, prin cuvânt și prin fapte” - oferită de IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, 2017;

- Diplomă de Excelență „pentru implicarea și devotamentul arătat în cei zece ani de la sfințirea Bisericii Militare Sfântul Gheorghe și Eroii Neamului din Bacău”, 2017;

- Diplomă aniversară „pentru neobosita strădanie și generoasa contribuție adusă memoriei ostașilor români care s-au jerfit pentru înfăptuirea marilor idealuri ale neamului românesc”, 2017 - Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” - filiala Bacău;

- Membru de Onoare al Consiliului de Onoare al Brașovului „pentru aportul adus Comunității Brașovene”, 2016;

- Diploma de Excelență a Memorialului „Vasile Militaru” - Ocnele Mari, 2016;

- Trofeul „Oamenii Timpului” 2016 - categoria „Diplomație Publică” - la Gala „Oamenii Timpului”, Iaşi, „ca urmare a obținerii unor rezultate profesionale de excepție în perioada octombrie 2015 - septembrie 2016 și a contribuției la dezvoltarea culturală și instituțională a spațiului public românesc, extins peste granițele țării, în spiritul valorilor specifice unei societăți democratice”;

- Diploma de Excelență și Trofeul „Inima Fălticeniului” - Festivalul Internațional de Teatru pentru Tineret „Grigore Vasiliu Birlic”, pentru „merite deosebite în promovarea artei teatrale și culturii în municipiul Fălticeni” - Asociația Cultural - Fălticeni, 2016;

- Premiant al Campaniei Civice „Premianții fără Premii” - Deva, 2016;

- Premiul de Excelență pentru „Spiritualitate” - Gala Internațională a Premiilor de excelență DEMOS T.N. - 2015, Asociația Pro Democrația, Târgu Neamț;

- Premiile de excelență „Aurel Jivi” pentru promoția 1994-1995 și pentru rezultatele deosebite la Istoria Bisericească, Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” - ULBS;

- Distincția și Medalia „Profesorul Bologna!” - Gala „Profesorului Bologna” - 2017, Bucureşti;

- Placheta de onoare „pentru sprijinul acordat în activitățile de prevenire a delicvenței juvenile și creștere a gradului de siguranță rutieră” - IPJ Sibiu, 2017;

- Medalia comemorativă „70 di Città di Vita, Firenze, Santa Croce, 1946 - 2016” - oferită de Pr. Eugen Răchiteanu,  Firenze;

- Medalia „Sf. Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” şi „Crucea Nordului” - Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord - Copenhaga, Danemarca, 2016;

- Medalia comemorativă „750 Anniversario della nascita - Onorate L’Altissimo Poeta. Dante Aligheri, 1265-2015, Santa Croce, Firenze, 1865-2015”;

- Ordinul Eparhial „Crucea Episcop Elie Miron Cristea”, cls. a II-a, pentru clerici - Episcopia Caransebeșului, 2016;

- Crucea Mitropolitană a Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord;

- Crucea Șaguniană pentru Clerici, Gramata Mitropolitană nr. 3225/30.11.2015, acordată de IPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului;

- Medalia și Diploma omagială „Sf. Ioan Gură de Aur” - „pentru merite deosebite în păstrarea dreptei credințe și promovarea culturii creștine”, acordată de PF Sa PF Daniel, Patriarhul României, 2015;

- Titlul de susținător al cauzei Hospice, Hospice „Casa Speranței”, Brașov, 2015;

- Medalia FITS și Diploma de Excelență acordate „în semn de mulțumire pentru contribuția personală adusă la succesul FITS”, 2013, Sibiu;

- Certificatul și Medalia omagială „Gheorghe Lazăr - Întemeietorul învățământului superior în limba română” - CJ Sibiu, Consiliul Local Avrig și Asociația „Prietenii Avrigului”, 2009;

- „Iconom stavrofor” - distincție acordată de IPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului;

- Placheta Comandantului Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu;

- „Sachelar” - distincție acordată de IPS Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului.

Autor: Pe o aripă de cânt