In Memoriam: Emil Loteanu

Emil Vladimir Loteanu, regizor, scenarist şi poet, s-a născut peste Prut, la 6 noiembrie 1936, în satul Clocuşna ( fostul judeţ Hotin, actual raionul Ocniţa), şi a trecut la cele veşnice în Moscova, la 18 aprilie 2003.

După anexarea Basarabiei de către URSS în 1944, Emil Loteanu a rămas la Rădăuţi cu tatăl său, în vreme ce mama şi fratele au mers la Bucureşti - după divorţul părinţilor.

În 1949, rămas orfan de tată, a trecut ilegal Prutul, pentru a se refugia în casa bunicilor. A fost prins şi predat grănicerilor români, care l-au trimis la mama sa, în Capitală.

A studiat mai apoi la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti.

A încercat să intre la  I.A.T.C. Bucureşti, dar dosarul său de admitere a fost respins, motiv pentru care, în 1952, a cerut să fie repatriat, pentru a urma studii la Moscova.

Între 1953 - 1954, a fost actor la Teatrul Dramatic „A. S. Puşkin”.

A absolvit cursuri de actorie la şcoala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă din Moscova (1954 - 1956) şi Facultatea de Regie din cadrul Institutului Unional de Cinematografie (VGIK, 1956 - 1962) din capitala URSS-ului.

Între 1962 - 1972 a fost angajat ca regizor la Studioul „Moldova-Film”, iar între 1973 - 1983 - regizor la Studioul „MosFilm” din Moscova.

A revenit în Moldova, în 1985, iar între 1987 - 1992, a fost preşedinte al Uniunii Cineaştilor.

A fost realizator al emisiunii „Se caută o stea”, a fondat publicaţia „Lanterna magică” şi „Asociaţia experimentală de creaţie Phoenix-M”, a condus cursul de actori de teatru şi film, la Institutul de Arte din Chişinău şi a avut un rol important în formarea a două promoţii de regizori de film în cadrul Şcolii superioare de regie.

În 1998, a filmat scurt-metrajul muzical „Romii de aur ai Moscovei”.

Filmele realizate de Emil Loteanu au fost prezentate la aproximativ 50 de festivaluri şi evenimente cinematografice din întreaga lume şi au fost vândute în 150 de ţări - pentru cinematografe, televiziuni, pe casete video sau DVD-uri.

Filmografie: „Hora mare” - 1959, „A fost odată un băiat” - 1960, „Piatra, timpul, cântecul...” - 1961, „Aşteptaţi-ne în zori” - 1963, „Poienele roşii” - 1966, „Fresca în alb” - 1967, „Această clipă” - 1968, „Academicianul Tarasevici” - 1970, „Lăutarii” - 1971, „Oraşul meu alb” - 1973, „Ecoul văilor fierbinţi” - 1974, „Şatra” (sau „O şatră urcă spre cer”) - 1975, „Oraşul meu” - 1975, „Gingaşa şi tandra mea fiară” - 1977, „Armonii de primăvară” - 1979, „Ana Pavlova” - 1983, „Eugen Doga” - 1983, „Svetlana Toma” - 1984, „Grigore Grigoriu” - 1985, „Luceafărul” - 1987, „Împreună la limita timpului” - 1989, „Piţigoiul în picaj” - 1989, „Găoacea” - 1993.

Pe plan literar, Emil Loteanu a debutat cu versuri în revista „Contemporanul” din Bucureşti, în 1949.

Volume de versuri şi plachete publicate: „Zbucium” - 1956, „Versuri” - 1970, „Sufletul ciocârliei” - 1974, „Chemarea stelelor” - 1962, „Ritmuri” - 1965.

Volume de proză: „Vioara albă” - 1963, „Bucolica” - 1966, „Lăutarii” - 1972.

Premii şi distincţii:

- 1970 - Premiul al II-lea - Festivalul Unional de Filme de la Minsk;

-1972 - Premiul al II-lea „Scoica de argint” - Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian (Spania) - pentru filmul „Lăutarii”;

- 1972 - Marele Premiu - Festivalul Internaţional ce dezvăluie tema artei şi folclorului (Italia) - pentrul filmul „Lăutarii”;

- 1972 - Premiul „Nimfa de aur” - Festivalul Internaţional de Filme (Italia);

- 1978 - Premiul spectatorilor şi al presei pentru cel mai bun film - Forul Cinematografic din Milano;

- 1976 - Marele Premiu „Scoica de aur” - Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian (Spania) - pentru filmul „Şatra”;

- 1977 - Premiul pentru cea mai bună regie - Festivalul Internaţional al celor mai bune filme din lume (Belgrad) - pentru „Şatra”;

- 1977 - Premiul pentru cel mai bun film - Festivalul Internaţional din Praga - pentru „Şatra”;

- Premiul pentru rezolvarea plastică a secvenţelor - Congresul XI al UNITEX - Paris;

- 1999 - Premiul pentru contribuţia deosebită la arta cinematografică - Festivalul Internaţional Est-Vest”;

- 1969 - „Maestru Emerit al Artei din R.S.S. Moldovenească”;

- 1980 - „Artist al Poporului din Federaţia Rusă”;

- 1991 - „Premiul de Stat al R.S.S.M.”;

- 2001 - „Premiul pentru excelenţa artei regizorale” - Bucureşti;

- „Cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”;

- Membru de onoare al Academiei Internaţionale de Film Nike.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Rodica Popescu - Bitănescu!

Rodica Popescu - Bitănescu, una dintre cele mai cunoscute actriţe, s-a născut la 5 august 1938, în satul Răsuceni din judeţul Vlaşca - pe atunci (Giurgiu - în prezent), într-o familie înstărită.

La naţionalizare, familia a cunoscut sărăcia după ce i-a fost confiscată toată averea, a început să locuiască în subsoluri insalubre, iar tatăl a făcut închisoare politică la Piteşti.

Rodica a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti - promoţia 1960, la clasa profesor A. Pop Marţian, iar după absolvire a fost repartizată la Teatrul Naţional din Iaşi.

Aici a jucat în: „Siciliana”, „Dacă vei fi întrebat” şi „Prietena mea, Pix”.

Pe scena Naţionalului din Bucureşti a debutat în 1966, în piesa „Castiliana”.

Mai apoi a fost distribuită în zeci de piese, cele mai importante fiind: „Micul infern”, „Încă-i bine”, „Aşteptând la Arlechin”, „Cinci femei de tranziţie” (textul şi regia îi aparţin), „Rendez-vous” (one woman show), „Legenda ultimului împărat”, „Tărâmul celălalt”, „O batistă în Dunăre”, „Rivalii”, „Cine are nevoie de teatru”, „Faleza”, „Inocentul”, „Hagi Tudose”, „Îmblânzirea Scorpiei”, „Trei fraţi gemeni veneţieni”, „Să nu-ţi faci prăvălie cu scară”, „Moartea ultimului golan”, „Travesti”, „Coana Chiriţa”, „Bădăranii”.

La Teatrul „Barbu Delavrancea” din Bucureşti a jucat în: „Războiul”, „Poveste de iarnă”, „Grădina cu trandafiri”.

La Teatrul Metropolis a jucat în „Gaiţele”.

Să nu uităm nici de „Viaţă de cimitir”, piesă scrisă de Rodica Popescu Bitănescu.

A colaborat şi cu Teatrul Naţional Radiofonic, fiind prezentă în piesele: „O nuntă de pomină”, „Profesorul de franceză”, „Să ucizi o pasăre cântătoare”, „33.333 de icosari şi 33 de firfirici”, „O soacră”, „Candidat fără noroc”, „Moş Teacă”, „Suferinţă absurdă”, „Lăsaţi-l pe clovn în casă!”, „Capriciile Fenisei”, „Puricele în ureche”, „Vorbe de clacă”, „Deşteapta pământului”.

A jucat în filmele: „Atac în bibliotecă”, „Harababura”, „Miss Litoral”, „Lacrima cerului”, „Secretul lui Nemesis”, „Cucoana Chiriţa”, „Colierul de turcoaze”, „Aripi pe zăpadă”, „Zbor periculos”, „Sosesc păsările călătoare”, „Miezul fierbinte al pâinii”, „Rămân cu tine”, „Femeia din Ursa Mare”, „Am o idee”, „Ciocolată cu alune”, „Eu, tu şi Ovidiu”, „Premiera”, „Comedia fantastică”.

La televiziune a jucat în: „Escu”, „Ştafeta nevăzută”, „Fata şi caruselul”, „Bolnavul închipuit”, „Noaptea marilor speranţe”, „Commedia dell’Arte”, precum şi în serialele: „Ministerul comediei”, „Cuscrele” şi „Îngeraşii”.

A fost premiată pentru rolurile din: „Rendez-vous” - 1995 (la Buzău, Vaslui şi Bucureşti) şi „Aventură în banal” - 1985, iar în 2002 - a primit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere semnificative pentru civilizaţia românească şi universală”.

În 2009, în cadrul manifestării „Zilele Bucureştiului” - 550 de ani de atestare documentară a oraşului, s-a numărat printre cele 55 de personalităţi care au primit diplome „In Honoris”.

În 2016 a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului - Bucureşti.

În 2010 şi-a lansat volumul „Teatru”, care cuprinde piese de comedie.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Părinte Constantin Necula!

Constantin Valer Necula, unul dintre cei mai cunoscuţi, apreciaţi şi iubiţi preoţi români, s-a născut în Braşov, la 19 iulie 1970.

A absolvit Colegiul de Ştiinţe ale Naturii „Emil Racoviţă” din Braşov, iar în 1994 era şef de promoţie la finalizarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu.

În 2004 a devenit doctor în Teologie.

Între 1996 - 2006 a fost duhovnic, între 1995 - 1998 - preparator universitar, între 1998 - 2002 - asistent universitar, între 2002 - 2007 -  lector universitar, iar din 2007 este conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Este şi Prodecan al Facultăţii sibiene.

Totodată, din 2013, este cadru didactic asociat la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

Între 1994 - 1996 a fost diacon, din 1996 este preot, între 2006 - 2007 - secretar, sector vicar - administrativ, între 2007 - 2009 - consilier administrativ - bisericesc, iar din 2009 este consilier misiune, pastorală şi imagine la Mitropolia Ardealului - Arhiepiscopia Sibiului.

Este autor (individual sau colectiv) al mai multor volume şi studii cu tematică religioasă, cărţi pentru copii şi tineri, traducător, colaborator la numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate, coordonator al unor cărţi.

De asemeni, este foarte cunoscut şi îndrăgit pentru sutele de conferinţe şi interviuri pe care le susţine, atât în România, cât şi în Diaspora.

Dintre titlurile cărţilor pe care le-a scris de-a lungul vremii, amintim: „Bucuria însingurării”, „Vindecările lui Hristos şi vindecarea noastră”, „Citire! Predici şi meditaţii la Apostolul de peste an. Scrisori către Profesorii de Religie”, „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Predici la duminicile de peste an”, „Duminici de fiecare zi”, „Pedagogia poveştii. A fost odată, pe când poveştile nu aveau televizor...”, „Creştin de ocazie”, „Iisus Hristos, curajul nostru”, „Gânduri şi miride”, „Porţile Cerului. Cateheze radio - difuzate despre Sfintele Taine”, „De ce eşti trist, popor al Învierii? Predici la înmormântări şi parastase”, „Ogorul cu îngeri: povestiri”, „Scara de sare (Jurnal fără tata)”, „În aşteptarea zorilor de lună”, „În drum spre Emaus”, „Îndumnezeirea maidanului”, „Pe cine incomodează ora de Religie. Între datul Legii şi darul lui Dumnezeu”, „Libertate şi mântuire, „Anatomia sufletului”, „Iubirea care ne urneşte (pagini catehumenale)”, „Duc in altum. Ieşiţi în larg. O introducere în Catehetică – Importanţa catehezei în propovăduirea creştină”, „Microfonul cu prieteni. Interviuri realizate în cadrul emisiunii Ortodoxia pe înţelesul tuturor”, „Cine este Iisus Hristos?”, „Cum să ieşim din mediocritate”, „Formare pentru propovăduire - studii şi articole de catehetică, pedagogie şi omiletică activă”, „Duminici în dar. Predici şi gânduri”, „Propovăduind Evanghelia iertării”, „Cântare de biruinţă, cântând. Predici la Duminici de peste an. Predici şi meditaţii duhovniceşti radiodifuzate”, „Pastoraţia Bisericii în vreme de criză”, „Provocările străzii (mic catehism vorbit)”, „Creştinism de vacanţă”, „Propovăduire şi educaţie socială”, „Gheorghe Lazăr - Învietorul”, „Viaţa şi minunile Sfântului Nicolae. Repere catehetico - omiletice”, „Împreună spre întâia Spovedanie (scurte schiţe în metodologia parcursului duhovnicesc)”, „Iubesc Doamne, ajută neiubirii mele!...”, „Calea virtuţilor (trei conferinţe tinereşti), „Să ne merităm Ortodoxia”, „Paştele Crucii: Sfânta Cruce semn al înfrângerii sau al Biruinţei?”, „De dragul Evangheliei”, „Sarea pământului: Studii şi articole de Pastorală” etc.

Numeroase sunt şi premiile şi distincţiile pe care părintele Necula le-a primit de-a lungul anilor. Amintim câteva dintre acestea:

- Diplomă de Excelență „Episcop Melchisedec al Romanului” - „în semn de mare prețuire pentru strădania, devotamentul și virtuțile creștine afirmate cu putere față de semeni, prin cuvânt și prin fapte” - oferită de IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, 2017;

- Diplomă de Excelență „pentru implicarea și devotamentul arătat în cei zece ani de la sfințirea Bisericii Militare Sfântul Gheorghe și Eroii Neamului din Bacău”, 2017;

- Diplomă aniversară „pentru neobosita strădanie și generoasa contribuție adusă memoriei ostașilor români care s-au jerfit pentru înfăptuirea marilor idealuri ale neamului românesc”, 2017 - Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” - filiala Bacău;

- Membru de Onoare al Consiliului de Onoare al Brașovului „pentru aportul adus Comunității Brașovene”, 2016;

- Diploma de Excelență a Memorialului „Vasile Militaru” - Ocnele Mari, 2016;

- Trofeul „Oamenii Timpului” 2016 - categoria „Diplomație Publică” - la Gala „Oamenii Timpului”, Iaşi, „ca urmare a obținerii unor rezultate profesionale de excepție în perioada octombrie 2015 - septembrie 2016 și a contribuției la dezvoltarea culturală și instituțională a spațiului public românesc, extins peste granițele țării, în spiritul valorilor specifice unei societăți democratice”;

- Diploma de Excelență și Trofeul „Inima Fălticeniului” - Festivalul Internațional de Teatru pentru Tineret „Grigore Vasiliu Birlic”, pentru „merite deosebite în promovarea artei teatrale și culturii în municipiul Fălticeni” - Asociația Cultural - Fălticeni, 2016;

- Premiant al Campaniei Civice „Premianții fără Premii” - Deva, 2016;

- Premiul de Excelență pentru „Spiritualitate” - Gala Internațională a Premiilor de excelență DEMOS T.N. - 2015, Asociația Pro Democrația, Târgu Neamț;

- Premiile de excelență „Aurel Jivi” pentru promoția 1994-1995 și pentru rezultatele deosebite la Istoria Bisericească, Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” - ULBS;

- Distincția și Medalia „Profesorul Bologna!” - Gala „Profesorului Bologna” - 2017, Bucureşti;

- Placheta de onoare „pentru sprijinul acordat în activitățile de prevenire a delicvenței juvenile și creștere a gradului de siguranță rutieră” - IPJ Sibiu, 2017;

- Medalia comemorativă „70 di Città di Vita, Firenze, Santa Croce, 1946 - 2016” - oferită de Pr. Eugen Răchiteanu,  Firenze;

- Medalia „Sf. Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” şi „Crucea Nordului” - Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord - Copenhaga, Danemarca, 2016;

- Medalia comemorativă „750 Anniversario della nascita - Onorate L’Altissimo Poeta. Dante Aligheri, 1265-2015, Santa Croce, Firenze, 1865-2015”;

- Ordinul Eparhial „Crucea Episcop Elie Miron Cristea”, cls. a II-a, pentru clerici - Episcopia Caransebeșului, 2016;

- Crucea Mitropolitană a Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord;

- Crucea Șaguniană pentru Clerici, Gramata Mitropolitană nr. 3225/30.11.2015, acordată de IPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului;

- Medalia și Diploma omagială „Sf. Ioan Gură de Aur” - „pentru merite deosebite în păstrarea dreptei credințe și promovarea culturii creștine”, acordată de PF Sa PF Daniel, Patriarhul României, 2015;

- Titlul de susținător al cauzei Hospice, Hospice „Casa Speranței”, Brașov, 2015;

- Medalia FITS și Diploma de Excelență acordate „în semn de mulțumire pentru contribuția personală adusă la succesul FITS”, 2013, Sibiu;

- Certificatul și Medalia omagială „Gheorghe Lazăr - Întemeietorul învățământului superior în limba română” - CJ Sibiu, Consiliul Local Avrig și Asociația „Prietenii Avrigului”, 2009;

- „Iconom stavrofor” - distincție acordată de IPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului;

- Placheta Comandantului Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu;

- „Sachelar” - distincție acordată de IPS Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Tu iubeşte-mă aşa cum sunt...”

„Sunt rău. Sunt bun. Sunt nemilos. Sunt blând.

Dar tu iubeşte-mă aşa cum sunt.

De-aş fi doar bun şi blând, cum mă doreşti,

ar fi uşor de tot să mă iubeşti.

Atuncea lumea toată, câtă e, m-ar adora -

şi-ar mai avea oare acelaşi preţ iubirea ta?”

Nicolae Dabija

 

In Memoriam: Nicolae Dabija

Nicolae Dabija a fost scriitor, publicist, istoric literar, om politic, semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, membru al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, deputat în Sovietul Suprem al URSS (1989 - 1991) şi deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990 - 1994 și 1998 - 2001).

Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948, în satul Codreni (raionul Cimişlia), şi s-a stins la 12 martie 2021, în urma complicaţiilor determinate de virusul Covid.

A urmat cursuri la Facultatea de Ziaristică şi la cea de Filologie, iar în 1972 a absolvit Universitatea de Stat din Chişinău.

A fost redactor - şef al săptămânalului „Literatura şi Arta” (editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova), calitate în care a jucat un rol important în lupta de renaştere naţională, publicaţia fiind cea mai importantă dintre cele care susţineau, în perioada 1988 - 1989, revenirea la grafia latină şi decretarea limbii române ca limbă oficială a ţării.

Nicolae Dabija a fost lector la Catedra de Literatură Română a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, lector superior la Catedra Ştiinţele Comunicării a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

A ocupat funcţiile de preşedinte al Societăţii „Limba noastră cea română”, preşedinte al „Asociaţiei Oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă din Republica Moldova”, vicepreşedinte al „Ligii culturale a românilor de pretutindeni”, preşedinte al „Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova”.

Din anul 2016, a fost preşedinte al Mişcării „Sfatul Ţării - 2”, asociaţie non-guvernamentală care şi-a propus întregirea naţiunii române.

Premii şi distincţii:

- 1977 - Premiul Tineretului din Moldova;

- 1977 - Premiul pentru Poezie al Conferinței tinerilor scriitori din URSS - Moscova;

- 1982 - Premiul Festivalului Internațional de Poezie Tânără - Schwerin (RDG);

- 1988 - Premiul Naţional al Republicii Moldova;

- 1989 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova;

- 1992 - Marele Premiu „Nichita Stănescu”;

- 1993 - Marele Premiu „Lucian Blaga”;

- 1993 - Marele Premiu „George Bacovia”;

- 1993 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova;

- 1995 - Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române;

- 1995, 1996, 1997 - Câştigător al Topului „Cei mai buni 10 jurnalişti ai anului”;

- 1996 - Cavaler al „Ordinului Republicii” (cea mai înaltă distincţie);

- 2000 - Comandor al Ordinului Naţional „Steaua României”;

- 2000 - Premiul „Titu Maiorescu” - Asociaţia Juriştilor din România;

- 2000 - Medalia guvernamentală a României „Eminescu - 150 de ani de la naştere”;

- 2002 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova;

- 2005 - Marele Premiu pentru Poezie „Sfântul Gheorghe” - Festivalul Internațional de Poezie de la Uzdin (Serbia);

- 2008 - Premiul „Opera Omnia” - Uniunea Scriitorilor din Moldova;

- 2009 - Marele Premiu „Nichita Stănescu” - Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației;

- 2009 - „Ordinul de Onoare” - „în semn de prețuire pentru contribuția adusă la procesul de renaștere națională”;

- 2009, 2010, 2011 - Premiul „Pârghia lui Arhimede” - „pentru promovarea ştiinţei şi inovării în mass-media” - Academia de Ştiinţe a Moldovei;

- 2010 - „Doctor Honoris Causa” - Academia de Studii Înalte din România;

 - 2010 - Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului - Academia Internațională „Mihai Eminescu”;

- 2010 - Premiul de Excelență „Sărbătoarea Poeziei” - Iaşi;

- 2011 - Membru de Onoare al Comunității Academice - Universitatea „George Bacovia” Bacău - „ca o recunoaștere a deosebitei sale contribuții la promovarea românismului în lume”;

- 2011 - Premiul „Constantin Stere” - Ministerul Culturii din Republica Moldova;

- 2011 - Premiul Național „pentru întreaga activitate literară”;

- 2011 – „Doctor Honoris Causa” – Universitatea Tehnică din Moldova;

- 2012 - Profesor de Onoare al Liceului Teoretic „Petru Rareș” din orașul Soroca;

- 2012 - Premiul pentru promovarea valorilor culturale românești - Festivalul Internațional „Lucian Blaga”;

- 2013 - Premiul „Cartea Anului” - Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret;

- 2013 - Titlul Onorific „Om Emerit”;

- 2013 - Premiul „Italia - 2013” (pentru Cultură);

- 2014 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer - „în semn de înaltă preţuire pentru promovarea culturii, limbii şi spiritualităţii româneşti” - Preşedinţia României;

- 2014 - Marele Premiu - Festivalul Internațional de Poezie - Trieste (Italia);

- 2015 - Premiul „Giacomo Leopardi” - Centrul Mondial al Poeziei;

- 2015 - Premiul Internațional de Poezie „Umberto Mastroiani” (Italia);

- 2015 - Premiul „Sceptrul Poeziei” - Uniunea Scriitorilor din Macedonia - „pentru cel mai important scriitor din străinătate”;

- 2016 - Prix de l'Autre Edition;

- 2016 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea din Oradea;

- 2016 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene „Constantin Stere”;

- 2016 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea din Târgu Jiu.

- 2017 - Marele Premiu - Festivalul Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu” - Craiova;

- 2018 - Marele Premiu „Dulce Maria Loynaz” - Festivalul Internaţional de Poezie – Havana.

Nicolae Dabija a scris peste 80 de volume de poezie, proză, eseuri, manuale.

A debutat în 1975, cu volumul de versuri „Ochiul al treilea”, după care au urmat culegerile de proză: „Apă neîncepută” (1980), „Zugravul anonim”(1985), „Aripă sub cămaşă” (1989), „Dreptul la eroare” (1993), „Lacrima care vede” (1994), „Oul de piatră” (1995), „Fotograful de fulgere”(1998), „Tăceri asurzitoare”(2000), „Nu vă îndrăgostiţi primăvara!”(2013) şi altele.

Dintre volumele de eseuri pe care le-a publicat, amintim: „Pe urmele lui Orfeu” (1983), „Moldova de peste Nistru - vechi pământ strămoşesc” (1991), „Libertatea are chipul lui Dumnezeu” (1997), „Icoană spartă, Basarabia” (1998); „Harta noastră care sângeră” (1999), „La est de vest” (2001), „Vai de capul nostru!” (2001), „În căutarea identităţii” (2002), „Drumul spre biserică” (2013), „Urma sârmei ghimpate” (2013), „Manifest de Unire” (2013).

A scris şi literatură pentru copii: „Poveşti de când Păsărel era mic” (1980), „Alte poveşti de când Păsărel era mic” (1984), „Domnia lui Ştefan cel Mare” (1991), „Nasc şi la Moldova oameni”(1992).

A fost autorul manualelor şcolare „Daciada, ciclu de manuale pentru clasele I-IV” (1991 - 1993) şi „Literatura română pentru clasa a VI-a” (1998 - 2002).

A alcătuit o „Antologie a poeziei vechi moldoveneşti” (1988) şi a tradus din Federico Garcia Lorca, Goethe, Jukovski.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Maria Dragomiroiu!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Maria Dragomiroiu - s-a născut la 11 iulie 1955, în localitatea Marcea (judeţul Vâlcea).

Din 1972, a lăsat casa părintească şi a mers la Bucureşti, locuind la o mătuşă, pentru a urma şcoala.

A studiat la Liceul „I. L. Caragiale”, iar în 2006 a absolvit Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.

În timpul liceului, s-a înscris la concursul „Floarea din grădină”, trecând primele etape eliminatorii cu note maxime. Numai că, la final, juriul a ezitat să-i decerneze trofeul, considerând că vocea îi seamănă cu a Mariei Tănase. Până la urmă, a primit nota 10 şi a plecat acasă cu Trofeul.

A fost susţinută în carieră de naşa copiilor, Ileana Sărăroiu, aceasta dirijându-i paşii pe calea muzicii.

A fost solistă a Orchestrei „Alunelul” - Teleorman (1983 - 1985), a Orchestrei „Vâlceanca” - Râmnicu Vâlcea (1985 - 1989), a Ansamblului „Căluşul” - Scorniceşti (1989) şi a Orchestrei „Doina Argeşului” - Piteşti (1990 - 1993).

Premii şi distincţii primite de-a lungul timpului:

- 2013 - Diploma „Cecilia Cuţescu-Stork” - ASE Bucureşti;

- 2009 - Diplomă pentru 30 de ani de activitate - TVR;

- 2009 - Premiul de Excelenţă pentru 30 de ani de activitate - Asociaţia Cultural-Artistică „Best Art”;

- 2009 - „Discul de Aur” - pentru albumul „Cântecul şi dragostea” - DMB Music Records;

- 2009 - nominalizare la „Cel mai bun interpret vocal pentru 2008” - Gala „Zece pentru România”;

- 2007 - Diploma „Simfonia Lalelelor” - Primăria Piteşti;

- 2006 - Diploma de Excelenţă „TVR 50”;

- 2006 - Diploma de Excelenţă „Vocea de aur a folclorului românesc” - Primăria Sector 2;

- 2005 - Diplomă jubiliară - „Zilele Municipiului Călăraşi”;

- 2005 - Diploma „Doamna cântecului popular românesc” - Primăria Urlaţi;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor;

- 2000 - Premiul special - Societatea Academică „Titu Maiorescu”;

- 1996 - Premiul Criticii Muzicale pentru „Arta interpretării cântecului românesc” - Uniunea Criticilor, Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali din România „Mihail Jora”;

- 1995 - Diploma „Vedeta cântecului popular” - Revista „Vedete”;

- 1977 - Trofeul „Floarea din grădină” - TVR;

- 1976 - Premiul I şi Trofeul - Festivalul muzical - coregrafic „Toamna muzicală băcăuană”;

- 1976 - Premiul special - Festivalul - concurs „Toamna culturală buzoiană”;

- 1974 - Premiul „Flacăra” pentru „Păstrarea purităţii folclorului” - Cenaclul „Flacăra”;

- 1973 - Premiul special - Festivalul Cântecului Popular „Maria Tănase”;

- 1972 - Premiul I - Concursul cultural - artistic al elevilor - faza pe Municipiu;

- 1972 - Premiul „Frumoasa Oltului” - Festivalul folcloric „Cântecele Oltului”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Alexandru Arşinel!

Îndrăgitul actor de comedie - Alexandru Arşinel - s-a născut la 4 iunie 1939, în localitatea Dolhasca (judeţul Suceava).

„Actor am devenit din întâmplare... Am vrut să-mi confirm mie şi părinţilor mei, care-mi spuneau mereu că n-aveam ce căuta pe scenă, că pot să fiu actor.”, declara Arşinel într-un interviu.
Aşa a decis să dea examen de admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.
În 1960, a fost prezentator al unui spectacol TV regizat de Valeriu Lazarov, în care apăreau studenţi de la Actorie, Regie şi Conservator.

În 1962, la absolvirea facultăţii, împreună cu alţi colegi, a mers la Teatrul Maghiar din Târgu Mureş, unde se deschidea Secţia română. Aici a jucat în piesele: „Oceanul”, „Jocul de-a vacanţa”, „A douăsprezecea noapte” şi „Gâlcevile din Chioggia”.

La Teatrul Naţional din Bucureşti a jucat în piesa: „Ploşniţa”.

După 2 ani, a dat concurs la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde a jucat, alături de mari nume ale scenei româneşti, în zeci de spectacole. De un mare succes s-a bucurat cupletul umoristic pe care l-a făcut mult timp împreună cu Stela Popescu.

În perioada 1998 - 2018 a fost directorul acestui teatru.

La „Tănase” a jucat în spectacole precum: „Groapa”, „Doctore, sunt al dumneavoastră!”, „Revista cu paiaţe”, „Deschis pentru renovare”, „Se caută o vedetă”, „Vino să ne vezi diseară!”, „Nicuţă... la Tănase”, „Aventurile unei umbrele”, „Uite că nu tac”, „Savoy, Savoy”, „Sonatul lunii”, „Un băiat de zahăr... ars”, „Bimbirică”, „Scandal la Boema”, „Nevestele vesele din Boema”, „Boema, slăbiciunea mea”, „Boema, bucuria mea”, „Artiştii şi Boema”, „Stela, stelele şi Boema”, „Bună seara, Boema!”, „Carre de aşi”, „Hohote în Paradis”, „1001 de glume”, „Ah, femeile!”, „Aplauze, aplauze”, „Revista Revistelor”, „Nimic despre papagali”, „Ok Melody”, „Comedie pe Titanic”, „Piei, drace!”, „Vivat Revista!”, „Hohote în Herăstrău” etc.

Activitatea sa artistică s-a desfăşurat atât pe scenele din ţară, cât şi peste hotare (Germania, Franța, Anglia, Italia, Israel, Grecia, Turcia, Polonia, Suedia, Italia, Spania, Rep. Moldova, Australia, SUA, Canada, Rusia, Africa de Sud, Elveția, Irlanda) şi s-a axat pe teatru, film, televiziune şi teatru radiofonic, pentru care a primit o serie de premii, cum ar fi:

- 2000 - Premiul Special UNITER pentru Teatrul de Revistă;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor - „Arta Spectacolului” - „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”;

- 2008 - Premiul pentru spectacolele de musical - Gala Premiilor revistei „Actualitatea Muzicală” a UCMR;

- 2009 şi 2010 - Premiul de Excelență - Gala Premiilor „Confidențial” - pentru Management și pentru întreaga carieră artistică;

- Premii de Excelență și Premii Speciale - mai multe ediții ale Galelor Superlativelor VIP;

- 2010 - Premiul de Excelență și Premiul de Popularitate la Categoria „Actori” - Gala Celebrităților;

- 2010 - Medalia de Onoare a Federației Comunității Evreiești din România - „pentru activitatea artistică prodigioasă dedicată teatrului românesc, pentru o viață de om exemplară, dăruită înțelegerii și apropierii dintre oameni, pentru un mare actor a cărui carieră se revărsă cu strălucire asupra scenei și publicului său”;

- 2012 - Premiul Special și Diploma de Onoare din partea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național cu ocazia aniversării a 50 de ani de carieră;

- 2013 - Premiul Special „Ambasadorul Teatrului Românesc” - Gala Premiilor VIP;

- de 4 ori pe podium la Categoria „Cel mai bun actor” - Gala „Zece pentru România”,

la care se adaugă multe alte trofee, diplome şi distincţii.

Dintre producţiile cinematografice şi serialele TV în care a jucat, amintim: „Vacanță la mare”, „Cerul începe la etajul trei”, „Ana și hoțul”, „Ca-n filme”, „Colierul de turcoaze”, „Vară sentimentală”, „În fiecare zi mi-e dor de tine”, „Miss Litoral”, „Băiatul cu o singură bretea”, „A doua cădere a Constantinopolului”, „Paradisul în direct”, „Sexy Harem Ada-Kaleh”, „Războiul sexelor”, „Toată lumea din familia noastră”.

A realizat dublaje în filme de animație, fiind vocea Ursului Baloo în „Cartea Junglei” și „Cartea Junglei 2”, a Șerifului în filmele „Mașini” și „Mașini 2”, a Micului John în „Robin Hood” și a maestrului Auguste Gusteau în „Ratatouille”.

A fost „vocea principală” și în filmul de animaţie „Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor”.

Pentru Teatrul Național Radiofonic a înregistrat zeci de piese: „Cufărul de cultură”, „Cercul”, „O noapte furtunoasă”, „Sărmanul Dionis”, comediile muzicale „Franțuzitele” și „Un poet romantic”, „Cine-ajunge sus la fix”, „Căsătorie cu de-a sila”, „Praznicul ciubotarului”, „Femeile care ucid bărbații”, „Adunarea femeilor”, „Aventurile Baronului Münchausen” etc.

A lansat o serie de albume muzicale: „Evergreen”, „Cântece de Crăciun”, „Ce faci astă seară, tu?”, „Olé”, „Parfum de romanță”, „La mulți ani viață!” şi interpretează mereu, cu mare bucurie, melodiile nemuritoare din repertoriul lui Nat King Cole, Frank Sinatra, Engelbert Humperdinck sau Tom Jones.

A fost ales „Cetățean de Onoare” al orașului Suceava și al comunei natale, Dolhasca, iar – din 2014, Casa de Cultură de aici îi poartă numele.

La Editura ALL au apărut 3 volume ce i-au fost consacrate: „Alexandru Arșinel. De la Dolhasca pe Calea Victoriei” şi „Alexandru Arșinel. Și a fost mâna lui Dumnezeu” - de Oana Georgescu, „Stela Popescu și Alexandru Arșinel. O pereche fără pereche” - de Aurel Storin.

Autor: Pe o aripă de cânt