„Sunt rău. Sunt bun. Sunt nemilos. Sunt blând.
Dar tu iubeşte-mă aşa cum sunt.
De-aş fi doar bun şi blând, cum mă doreşti,
ar fi uşor de tot să mă iubeşti.
Atuncea lumea toată, câtă e, m-ar adora -
şi-ar mai avea oare acelaşi preţ iubirea ta?”
Nicolae Dabija
Nicolae Dabija a fost scriitor, publicist, istoric literar, om politic, semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, membru al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, deputat în Sovietul Suprem al URSS (1989 - 1991) şi deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990 - 1994 și 1998 - 2001).
Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948, în satul Codreni (raionul Cimişlia), şi s-a stins la 12 martie 2021, în urma complicaţiilor determinate de virusul Covid.
A urmat cursuri la Facultatea de Ziaristică şi la cea de Filologie, iar în 1972 a absolvit Universitatea de Stat din Chişinău.
A fost redactor - şef al săptămânalului „Literatura şi Arta” (editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova), calitate în care a jucat un rol important în lupta de renaştere naţională, publicaţia fiind cea mai importantă dintre cele care susţineau, în perioada 1988 - 1989, revenirea la grafia latină şi decretarea limbii române ca limbă oficială a ţării.
Nicolae Dabija a fost lector la Catedra de Literatură Română a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, lector superior la Catedra Ştiinţele Comunicării a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.
A ocupat funcţiile de preşedinte al Societăţii „Limba noastră cea română”, preşedinte al „Asociaţiei Oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă din Republica Moldova”, vicepreşedinte al „Ligii culturale a românilor de pretutindeni”, preşedinte al „Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova”.
Din anul 2016, a fost preşedinte al Mişcării „Sfatul Ţării - 2”, asociaţie non-guvernamentală care şi-a propus întregirea naţiunii române.
Premii şi distincţii:
- 1977 - Premiul Tineretului din Moldova;
- 1977 - Premiul pentru Poezie al Conferinței tinerilor scriitori din URSS - Moscova;
- 1982 - Premiul Festivalului Internațional de Poezie Tânără - Schwerin (RDG);
- 1988 - Premiul Naţional al Republicii Moldova;
- 1989 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova;
- 1992 - Marele Premiu „Nichita Stănescu”;
- 1993 - Marele Premiu „Lucian Blaga”;
- 1993 - Marele Premiu „George Bacovia”;
- 1993 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova;
- 1995 - Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române;
- 1995, 1996, 1997 - Câştigător al Topului „Cei mai buni 10 jurnalişti ai anului”;
- 1996 - Cavaler al „Ordinului Republicii” (cea mai înaltă distincţie);
- 2000 - Comandor al Ordinului Naţional „Steaua României”;
- 2000 - Premiul „Titu Maiorescu” - Asociaţia Juriştilor din România;
- 2000 - Medalia guvernamentală a României „Eminescu - 150 de ani de la naştere”;
- 2002 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova;
- 2005 - Marele Premiu pentru Poezie „Sfântul Gheorghe” - Festivalul Internațional de Poezie de la Uzdin (Serbia);
- 2008 - Premiul „Opera Omnia” - Uniunea Scriitorilor din Moldova;
- 2009 - Marele Premiu „Nichita Stănescu” - Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației;
- 2009 - „Ordinul de Onoare” - „în semn de prețuire pentru contribuția adusă la procesul de renaștere națională”;
- 2009, 2010, 2011 - Premiul „Pârghia lui Arhimede” - „pentru promovarea ştiinţei şi inovării în mass-media” - Academia de Ştiinţe a Moldovei;
- 2010 - „Doctor Honoris Causa” - Academia de Studii Înalte din România;
- 2010 - Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului - Academia Internațională „Mihai Eminescu”;
- 2010 - Premiul de Excelență „Sărbătoarea Poeziei” - Iaşi;
- 2011 - Membru de Onoare al Comunității Academice - Universitatea „George Bacovia” Bacău - „ca o recunoaștere a deosebitei sale contribuții la promovarea românismului în lume”;
- 2011 - Premiul „Constantin Stere” - Ministerul Culturii din Republica Moldova;
- 2011 - Premiul Național „pentru întreaga activitate literară”;
- 2011 – „Doctor Honoris Causa” – Universitatea Tehnică din Moldova;
- 2012 - Profesor de Onoare al Liceului Teoretic „Petru Rareș” din orașul Soroca;
- 2012 - Premiul pentru promovarea valorilor culturale românești - Festivalul Internațional „Lucian Blaga”;
- 2013 - Premiul „Cartea Anului” - Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret;
- 2013 - Titlul Onorific „Om Emerit”;
- 2013 - Premiul „Italia - 2013” (pentru Cultură);
- 2014 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer - „în semn de înaltă preţuire pentru promovarea culturii, limbii şi spiritualităţii româneşti” - Preşedinţia României;
- 2014 - Marele Premiu - Festivalul Internațional de Poezie - Trieste (Italia);
- 2015 - Premiul „Giacomo Leopardi” - Centrul Mondial al Poeziei;
- 2015 - Premiul Internațional de Poezie „Umberto Mastroiani” (Italia);
- 2015 - Premiul „Sceptrul Poeziei” - Uniunea Scriitorilor din Macedonia - „pentru cel mai important scriitor din străinătate”;
- 2016 - Prix de l'Autre Edition;
- 2016 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea din Oradea;
- 2016 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene „Constantin Stere”;
- 2016 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea din Târgu Jiu.
- 2017 - Marele Premiu - Festivalul Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu” - Craiova;
- 2018 - Marele Premiu „Dulce Maria Loynaz” - Festivalul Internaţional de Poezie – Havana.
Nicolae Dabija a scris peste 80 de volume de poezie, proză, eseuri, manuale.
A debutat în 1975, cu volumul de versuri „Ochiul al treilea”, după care au urmat culegerile de proză: „Apă neîncepută” (1980), „Zugravul anonim”(1985), „Aripă sub cămaşă” (1989), „Dreptul la eroare” (1993), „Lacrima care vede” (1994), „Oul de piatră” (1995), „Fotograful de fulgere”(1998), „Tăceri asurzitoare”(2000), „Nu vă îndrăgostiţi primăvara!”(2013) şi altele.
Dintre volumele de eseuri pe care le-a publicat, amintim: „Pe urmele lui Orfeu” (1983), „Moldova de peste Nistru - vechi pământ strămoşesc” (1991), „Libertatea are chipul lui Dumnezeu” (1997), „Icoană spartă, Basarabia” (1998); „Harta noastră care sângeră” (1999), „La est de vest” (2001), „Vai de capul nostru!” (2001), „În căutarea identităţii” (2002), „Drumul spre biserică” (2013), „Urma sârmei ghimpate” (2013), „Manifest de Unire” (2013).
A scris şi literatură pentru copii: „Poveşti de când Păsărel era mic” (1980), „Alte poveşti de când Păsărel era mic” (1984), „Domnia lui Ştefan cel Mare” (1991), „Nasc şi la Moldova oameni”(1992).
A fost autorul manualelor şcolare „Daciada, ciclu de manuale pentru clasele I-IV” (1991 - 1993) şi „Literatura română pentru clasa a VI-a” (1998 - 2002).
