Se afișează postările cu eticheta Nicolae Dabija. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nicolae Dabija. Afișați toate postările

joi, 2 iunie 2022

Nicolae Dabija: Sâmbăta la ţară

 Sâmbăta la ţară

Nicolae Dabija


Mama coace pâine-n orice săptămână,

sâmbăta nici nu se-aşază singură la masă:

din feciori şi fiice, câţi crescu bătrâna,

speră măcar unul poate-o da pe-acasă.



Bine că există undeva o mamă,

bine că există undeva un sat,

unde ştii că totul să rămâi te cheamă,

chiar dacă de-acolo nici n-ai fost plecat.


Când, de singuri ce-s, tremur gutuiaşii,

iară cerul, larg, îşi desface harta -

mama-ncă din drum recunoaşte-mi paşii

şi în noapte sare să-mi deschidă poarta.


Iar în casa noastră toate îmi sunt sfinte;

focul ardă-n sobă, spulbere-a troian;

şi spre dimineaţă mama,-ncet, să intre

să mă învelească încă c-un iorgan.


Vântul să bocească, parcă-ar fi orfan,

iar pe masă pâinea - albă precum luna...

Am să vin odată, mamă, pe un an.

Am să vin, odată, pentru totdeauna.


Arcadie Suceveanu: Viziune cu mama

 Viziune cu mama

Arcadie Suceveanu


Tot te mai văd la geamul dinspre lume

Stând ca şi-atunci, în noaptea de colind.

Visezi iar rău... Mă vezi pe-o apă-n spume...

Bătut în cuie parcă şi murind.



Nu poţi să-adormi, şi-n noaptea tot mai lungă

Te-ncearcă-un gând pustiu, şi tot asculţi

Cum trece toamna asta ca o rugă

Murind pe tâmpla brazilor din munţi.


Un înger orb se zbate-ntre obloane,

Şi parcă-un gol te soarbe, nu ştiu cum.

Smerită-nalţi privirea la icoane

Spre un Iisus îngălbenit de fum.


Rămâi aşa, cu gândul tot la mine,

Tăcută şi zidită-n necuvânt.

Doar mâinile ţi se-ntâlnesc străine,

Ca două şoapte aspre de pământ.

joi, 15 iulie 2021

„Tu iubeşte-mă aşa cum sunt...”


„Sunt rău. Sunt bun. Sunt nemilos. Sunt blând.

Dar tu iubeşte-mă aşa cum sunt.

De-aş fi doar bun şi blând, cum mă doreşti,

ar fi uşor de tot să mă iubeşti.

Atuncea lumea toată, câtă e, m-ar adora -

şi-ar mai avea oare acelaşi preţ iubirea ta?”

Nicolae Dabija

 

In Memoriam: Nicolae Dabija

Nicolae Dabija a fost scriitor, publicist, istoric literar, om politic, semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, membru al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, deputat în Sovietul Suprem al URSS (1989 - 1991) şi deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990 - 1994 și 1998 - 2001).

Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948, în satul Codreni (raionul Cimişlia), şi s-a stins la 12 martie 2021, în urma complicaţiilor determinate de virusul Covid.

A urmat cursuri la Facultatea de Ziaristică şi la cea de Filologie, iar în 1972 a absolvit Universitatea de Stat din Chişinău.

A fost redactor - şef al săptămânalului „Literatura şi Arta” (editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova), calitate în care a jucat un rol important în lupta de renaştere naţională, publicaţia fiind cea mai importantă dintre cele care susţineau, în perioada 1988 - 1989, revenirea la grafia latină şi decretarea limbii române ca limbă oficială a ţării.

Nicolae Dabija a fost lector la Catedra de Literatură Română a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, lector superior la Catedra Ştiinţele Comunicării a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

A ocupat funcţiile de preşedinte al Societăţii „Limba noastră cea română”, preşedinte al „Asociaţiei Oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă din Republica Moldova”, vicepreşedinte al „Ligii culturale a românilor de pretutindeni”, preşedinte al „Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova”.

Din anul 2016, a fost preşedinte al Mişcării „Sfatul Ţării - 2”, asociaţie non-guvernamentală care şi-a propus întregirea naţiunii române.

Premii şi distincţii:

- 1977 - Premiul Tineretului din Moldova;

- 1977 - Premiul pentru Poezie al Conferinței tinerilor scriitori din URSS - Moscova;

- 1982 - Premiul Festivalului Internațional de Poezie Tânără - Schwerin (RDG);

- 1988 - Premiul Naţional al Republicii Moldova;

- 1989 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova;

- 1992 - Marele Premiu „Nichita Stănescu”;

- 1993 - Marele Premiu „Lucian Blaga”;

- 1993 - Marele Premiu „George Bacovia”;

- 1993 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova;

- 1995 - Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române;

- 1995, 1996, 1997 - Câştigător al Topului „Cei mai buni 10 jurnalişti ai anului”;

- 1996 - Cavaler al „Ordinului Republicii” (cea mai înaltă distincţie);

- 2000 - Comandor al Ordinului Naţional „Steaua României”;

- 2000 - Premiul „Titu Maiorescu” - Asociaţia Juriştilor din România;

- 2000 - Medalia guvernamentală a României „Eminescu - 150 de ani de la naştere”;

- 2002 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova;

- 2005 - Marele Premiu pentru Poezie „Sfântul Gheorghe” - Festivalul Internațional de Poezie de la Uzdin (Serbia);

- 2008 - Premiul „Opera Omnia” - Uniunea Scriitorilor din Moldova;

- 2009 - Marele Premiu „Nichita Stănescu” - Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației;

- 2009 - „Ordinul de Onoare” - „în semn de prețuire pentru contribuția adusă la procesul de renaștere națională”;

- 2009, 2010, 2011 - Premiul „Pârghia lui Arhimede” - „pentru promovarea ştiinţei şi inovării în mass-media” - Academia de Ştiinţe a Moldovei;

- 2010 - „Doctor Honoris Causa” - Academia de Studii Înalte din România;

 - 2010 - Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului - Academia Internațională „Mihai Eminescu”;

- 2010 - Premiul de Excelență „Sărbătoarea Poeziei” - Iaşi;

- 2011 - Membru de Onoare al Comunității Academice - Universitatea „George Bacovia” Bacău - „ca o recunoaștere a deosebitei sale contribuții la promovarea românismului în lume”;

- 2011 - Premiul „Constantin Stere” - Ministerul Culturii din Republica Moldova;

- 2011 - Premiul Național „pentru întreaga activitate literară”;

- 2011 – „Doctor Honoris Causa” – Universitatea Tehnică din Moldova;

- 2012 - Profesor de Onoare al Liceului Teoretic „Petru Rareș” din orașul Soroca;

- 2012 - Premiul pentru promovarea valorilor culturale românești - Festivalul Internațional „Lucian Blaga”;

- 2013 - Premiul „Cartea Anului” - Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret;

- 2013 - Titlul Onorific „Om Emerit”;

- 2013 - Premiul „Italia - 2013” (pentru Cultură);

- 2014 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer - „în semn de înaltă preţuire pentru promovarea culturii, limbii şi spiritualităţii româneşti” - Preşedinţia României;

- 2014 - Marele Premiu - Festivalul Internațional de Poezie - Trieste (Italia);

- 2015 - Premiul „Giacomo Leopardi” - Centrul Mondial al Poeziei;

- 2015 - Premiul Internațional de Poezie „Umberto Mastroiani” (Italia);

- 2015 - Premiul „Sceptrul Poeziei” - Uniunea Scriitorilor din Macedonia - „pentru cel mai important scriitor din străinătate”;

- 2016 - Prix de l'Autre Edition;

- 2016 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea din Oradea;

- 2016 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene „Constantin Stere”;

- 2016 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea din Târgu Jiu.

- 2017 - Marele Premiu - Festivalul Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu” - Craiova;

- 2018 - Marele Premiu „Dulce Maria Loynaz” - Festivalul Internaţional de Poezie – Havana.

Nicolae Dabija a scris peste 80 de volume de poezie, proză, eseuri, manuale.

A debutat în 1975, cu volumul de versuri „Ochiul al treilea”, după care au urmat culegerile de proză: „Apă neîncepută” (1980), „Zugravul anonim”(1985), „Aripă sub cămaşă” (1989), „Dreptul la eroare” (1993), „Lacrima care vede” (1994), „Oul de piatră” (1995), „Fotograful de fulgere”(1998), „Tăceri asurzitoare”(2000), „Nu vă îndrăgostiţi primăvara!”(2013) şi altele.

Dintre volumele de eseuri pe care le-a publicat, amintim: „Pe urmele lui Orfeu” (1983), „Moldova de peste Nistru - vechi pământ strămoşesc” (1991), „Libertatea are chipul lui Dumnezeu” (1997), „Icoană spartă, Basarabia” (1998); „Harta noastră care sângeră” (1999), „La est de vest” (2001), „Vai de capul nostru!” (2001), „În căutarea identităţii” (2002), „Drumul spre biserică” (2013), „Urma sârmei ghimpate” (2013), „Manifest de Unire” (2013).

A scris şi literatură pentru copii: „Poveşti de când Păsărel era mic” (1980), „Alte poveşti de când Păsărel era mic” (1984), „Domnia lui Ştefan cel Mare” (1991), „Nasc şi la Moldova oameni”(1992).

A fost autorul manualelor şcolare „Daciada, ciclu de manuale pentru clasele I-IV” (1991 - 1993) şi „Literatura română pentru clasa a VI-a” (1998 - 2002).

A alcătuit o „Antologie a poeziei vechi moldoveneşti” (1988) şi a tradus din Federico Garcia Lorca, Goethe, Jukovski.

miercuri, 7 aprilie 2021

DOINA şi ION ALDEA TEODOROVICI

Motto:
"Durut, şi-arţarul blestemat din calea veşniciei
plânge cu frunzele-i ce cad mâhnit şi mor
peste mormântul lor, iar ei,
Ei au plecat cum pleacă cocostârcii-n toamnă
şi-n primăveri nu vor mai reveni, doar
Inimile sângerânde le-au lăsat acasă,
Acasă, pe Pământ ca vamă-n
marea trecere
din zborul frânt –
două
Ofrande aduse-acestui neam –
să le avem pe veci în inimă şi-n gând. "
Constantin RUSNAC
Accesaţi: "Fuga"

"Aşa cum fiinţa lui Dumnezeu s-a topit în nemărginirea Universului, iar întreaga suferinţă a neamului a vibrat şi mai vibrează şi astăzi pe cele patru corzi ale rebelei Balade porumbesciene, tot astfel cele două fiinţe,
Doina şi Ion,
devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pământ,
iar noi, la rândul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har.
Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său.
Asta au înţeles-o Doina şi Ion.
Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au rămas în cântecul lor."
Grigore VIERU

"Vor rămâne, după un compozitor şi o interpretă, lumina cântecului şi risipa de suflet, după ei care şed acum în genunchi – mire şi mireasă ai cântecului care a scos mulţimea în stradă, făcând-o să creadă în cele veşnice şi într-un viitor mai bun – aşteptând ca «Eminescu să ne judece»."
Nicolae DABIJA

"Ca o regină a unui nord fabulos, aşa vine Doina să-şi urmeze ursul preferat....
Am plâns copilăreşte la cântecele lor, ale Doinei şi ale lui Ion. Cât mai are artişti ca Vieru, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, poporul român poate spera la o purificatoare renaştere. Ea se şi petrece."
Adrian PĂUNESCU

"Cu trei mari daruri i-a înzestrat Dumnezeu: cu cel al irepetabilei sensibilităţi melodice, cu cel al modestiei şi cu cel al unui caracter eroic. Încă Eminescu spunea că inteligenţe putem întâlni adese, caractere – arare. Asemeni daruri nedându-se oricui, lumea i-a primit de la bun început pe cei doi mari artişti ca pe cei mai dragi fii ai ei.
Trei mari fapte au săvârşit Ion şi Doina: au dezvoltat cântecul nostru, siluit îndelung de străinisme şi falsuri, redându-i demnitatea naţională; au recreat la noi genul cântecului patriotic (nu cred că vom greşi aşezând arta lor alături de frumuseţea şi strălucirea muzicii lui Ciprian Porumbescu) şi au reafirmat alături de alte vitejeşti inimi basarabene, fie artistice, fie ştiinţifice, fie politice, conştiinţa de neam.
Viaţa lor, nemilos de scurtă, nu poate fi deplânsă, nici invidiată, pentru că prin jertfă, prin arderea ei de tot, ea s-a ridicat deasupra a toate,
atrăgând infinitul."
Grigore VIERU

"Dăruiţii cu har nu se nasc în fiecare zi, nici în fiecare an.
Mă cutremură vocea lor: catapeteasma cerului ca şi cum
ar fi ruptă în două de un fulger.
Cântecul adevărat nu cunoaşte oprelişti.
Bucură şi doare cântecul adevărat, înalţă şi tămăduieşte...
Lor, ca şi cum le-a închinat Poetul împătimitele, însemnatele versuri:
«Braţ de braţ păşesc alături... le stă bine laolaltă,
Ea frumoasă şi el tânăr, el înalt şi ea înaltă...»."
Dumitru MATCOVSCHI

"Modeşti şi răbdători, ei au ştiut să înfrunte vicisitudinile destinului şi toate obstacolele pe care le înălţau în calea lor arhitecţii distrugerii noastre metodice. Şi-au găsit şi afirmat propriul stil, au ştiut să îmbine în arta lor muzicală, arta frumosului cu cele mai alese şi autentice
sentimente ale iubirii de
Neam şi Ţară."
Valeriu MATEI,
poet, istoric, scriitor şi om politic

"Trista conjugare a verbelor la trecut, personal, mă macină, mai ales atunci când scriu şi vorbesc despre cei doi mari dispăruţi. De fiecare dată am avut emoţii, de fiecare dată am trăit amintirea despre pierderea lor.
Când mă gândesc la Doina şi Ion, tresar de parcă cineva îmi pune în mâini tricolorul şi mă îndeamnă să iubesc şi să simt româneşte.
Pentru ei laurii au însemnat comorile de vis ale acestui neam, succesele lor erau egale cu izbânzile unui popor dornic de libertate."
Dinu RUSU, jurnalist

Urmăriţi-ne şi pe Facebook: