"Victor Rebengiuc - Omul şi actorul"
Autori: Simona Chiţan şi Mihaela Michailov
Editura Humanitas - 2008
Colecţia "Convorbiri. Corespondenţă. Portrete"
*** "Am avut o copilărie obişnuită, fără nimic spectaculos. M-am născut şi am crescut în mahalalele Bucureştiului... Aveam o familie modestă, ne mutam în fiecare an de la o adresă la alta, în case simple...
Părinţii s-au despărţit când noi, copiii, eram foarte mici... Ne-au crescut bunicii din partea mamei şi am fost ca şi copiii lor. Ne-am înţeles foarte bine cu ei, deşi, de multe ori, am simţit lipsa unui tată.
M-a durut ruptura de tata şi, într-un fel, am simţit întotdeauna că-mi lipseşte ceva, deşi legătura dintre noi nu a fost puternică... În afara faptului că era mama noastră, nu am fost prea apropiaţi.
Nu ea ne-a crescut propriu-zis, pentru că era tot timpul ocupată cu serviciul... Mama nu prea avea răbdare cu noi...
Am avut o relaţie frumoasă cu bunicul şi cu bunica mea. Ea a fost ca o mamă pentru mine, era tare iubitoare. Bunicu-meu mă iubea pe mine mai mult pentru că eram mai cuminte... Mă răsfăţa... Era un bunic minunat..."
*** A fost "un copil bun, cuminte şi liniştit", care la 6 ani jumătate ştia deja să citească şi să socotească şi care a urcat pe scenă pentru prima dată, la finalul clasei a IV-a, recitând o poezie.
*** A fost la teatru cu un vecin, doar de două ori înainte de a intra la Institut, dat fiind faptul că:
"Nu a existat în familia mea o educaţie teatrală, un cult pentru teatru", pentru că... "ai mei nu-şi permiteau să cumpere bilete la spectacole"...
*** A urmat Liceul Militar de la Predeal, unde a învăţat ce înseamnă punctualitatea, disciplina, ordinea:
"Sunt foarte meticulos şi atent la detalii şi-mi place să fie mereu ordine în jurul meu."
*** A urmat apoi o şcoală electrotehnică, în Bucureşti, descoperind că-i plac orele de română. Un coleg l-a "distribuit" într-o piesă - "Ce i s-a întâmplat Gherghinei":
"A fost decisiv pentru cariera pe care mi-am ales-o... Nici prin cap nu-mi trecea că asta ar putea să devină profesia mea..."
*** A intrat apoi în circuitul Ateneelor Populare şi:
"Pentru prima dată am înţeles că distracţia asta, pe care eu o luam ca pe o petrecere a timpului liber, poate să însemne ceva."
*** "Primele luni ale studenţiei au fost îngrozitoare... A trebuit să o iau de la zero, ca un începător, şi asta a fost cumplit."
*** După terminarea facultăţii a fost repartizat la Craiova:
"Trebuia numai să accepţi repartizarea în provincie şi te puteai prezenta la concursurile pentru posturile libere din Bucureşti. Astfel am acceptat repartizarea la Craiova şi am plecat cu o echipă condusă de Vlad Mugur."
*** A intrat apoi, prin concurs, la Teatrul Municipal din Bucureşti, condus de Lucia Sturdza Bulandra, unde:
"... era atunci o atmosferă nemaipomenită, pentru că exista o ţinută artistică care nu permitea degradarea spectacolelor. Erai, într-un fel, obligat prin prestanţa acestui teatru să dai tot ce poţi pe scenă, să fii cât se poate de profesionist."
*** Prima căsătorie (5 ani) a fost cu actriţa Anca Vereşti:
"Era colega mea din anul I de Institut, o fată extraordinar de frumoasă, cu reale calităţi pentru teatru. A fost prima mea dragoste, amândoi eram foarte tineri atunci. La început a fost un amor platonic, după care ne-am căsătorit. Mi-aduc aminte cu plăcere de perioada în care am fost împreună... Ce să spun? Am iubit, am suferit, m-am despărţit."
*** În prezent, este căsătorit cu actriţa Mariana Mihuţ şi au un băiat - Tudor:
"Era tânără, era frumoasă, era atrăgătoare... Da, cu Mariana cred că a fost dragoste la prima vedere. Se pare că ne-am plăcut reciproc, pentru că ne-am căsătorit şi, iată, suntem împreună de peste 40 de ani.... Am fost tot timpul unul lângă celălalt, ne-am susţinut şi ne-am ajutat.
Nu discutăm decât foarte rar de teatru... Acasă ne vedem mai mult de treburile casnice. Lucrurile au mers bine între noi, cu perioade minunate, alteori cu neînţelegeri inerente într-o căsnicie. Am trecut peste tot ceea ce era dificil cu tact, cu răbdare, cu dorinţa de a rămâne împreună. E esenţial că ne-am păstrat tot timpul simţul umorului."
*** În perioada 1990 - 1996 a fost rectorul Universităţii de Teatru şi Film, încercând să refacă ceea ce s-a distrus în perioada ceauşistă:
"Legătura mea cu studenţii a fost absolut minunată. Am avut mari bucurii cât am fost alături de ei. Nu exista plăcere mai mare pentru mine decât să vină ca să mă solicite în cine ştie ce problemă. Îmi plăcea să-i ajut, să-i sprijin şi am rămas prieten cu aproape toţi studenţii din acea perioadă."
*** "Nu am talent pentru politică, nu am abilităţi diplomatice, spun lucrurilor pe nume într-un mod brutal pentru unii. Francheţea mea deranjează."
*** "Am avut şansa să călătoresc enorm şi să văd locuri încântătoare, dar n-am simţit niciodată că aş vrea să rămân undeva."
*** "Muzica simfonică dă zgura la o parte şi lasă frumuseţea sufletului să iasă la iveală. (...) M-aş opri din orice altă activitate ca să ascult "Concertul nr. 21" de Mozart. E într-adevăr superb. unul dintre concertele cele mai dragi mie este "Imperialul" lui Beethoven, cel pentru pian. Câtă profunzime, câtă adâncime, cât zbucium sufletesc. (...) Muzica din "Nocturnele" lui Chopin e învăluitoare..."
*** "Foarte multă vreme nu am avut prieteni în rândul cronicarilor. Nici n-am vrut să am, pentru că mi-am dat seama de la început că, de fapt, cronicarul scrie favorabil despre prietenul lui, actorul. Eu nu am nevoie de asemenea prieteni care să mă laude şi să mă lase să rătăcesc... Atunci când eşti lăudat fără să meriţi, e trist şi ţi se urcă repede la cap."
*** "Mai e şi moda festivalurilor care premiază pe toată lumea ca să nu se supere nimeni, ceea ce e o mare tâmpenie. Trebuie să ai curajul să spui că ceva nu e bine şi să-ţi susţii punctul de vedere cu toate riscurile."
*** "Sunt o persoană veselă, optimistă, echilibrată, un om obişnuit, pasionat de meseria pe care o face. Disciplinat, punctual. Un om care nu ştie să mintă. Spun adevărul cu orice risc, pentru că nu ştiu să mint... Sinceritatea este principiul după care m-am ghidat în tot ceea ce am făcut în viaţa mea... Nu ştiu să linguşesc pe nimeni..."
*** "Sunt un om corect, care-şi face treaba cu seriozitate, un om care păstrează calitatea spectacolului şi a rolului pe care-l interpretează, care nu joacă în funcţie de invitaţii pe care îi are în sală.."
*** "Cred că pentru actori buni este loc întotdeauna şi nu e cazul să ne facem mizerii între noi."
*** "Cred că Dumnezeu există cu adevărat. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că a fost cu mine. Am simţit întotdeauna ajutorul Lui. Iar cel mai mare dar pe care-l face Dumnezeu unui artist este talentul pe care îl ai sau nu-l ai, Dumnezeu ţi-l dă sau nu ţi-l dă."
*** "Nu am urmărit să fiu celebru, asta e o chestie care mă depăşeşte. Nu ştiu să port celebritatea pe umerii mei."
*** "În teatru nu încetezi să înveţi niciodată şi, la fiecare întâlnire cu un rol, mă emoţionez. Încrederea în mine o câştig pe parcurs, prin muncă. (...) Nu cred că le ştiu pe toate şi încă nu am ajuns să joc atât de bine încât să nu îmi mai reproşez nimic. Într-adevăr, nu sunt încă acolo unde îmi doresc să ajung. Nu e o falsă modestie în ceea ce spun. Cred în perfecţine şi fac eforturi ca s-o ating."
"Sunt oameni care, atât cât trăieşti, nu-ţi mor niciodată."
Victor Rebengiuc
