„Cuvintele sunt sărace să spun cât de mult a însemnat Drăgan pentru mine, ca om, ca slujitor al cântecului, ca prieten, coleg de scenă... Drăgan ne lipseşte atât de mult, încât aşteptăm să-l vedem apărând în uşa cabinei, în culise, cu zâmbetul său luminos, care-i înflorea pe toată faţa, cu vorba sa bună, pentru toţi.”
Sava Negrean Brudaşcu
„Am fost împreună la multe concerte şi în multe şi lungi turnee, unul chiar în Australia, timp de două luni.
N-am să uit niciodată clipele frumoase petrecute alături de el şi soţia lui, Mioara. Mi-au fost amândoi buni şi dragi prieteni...
Zguduitoare îmi este şi amintirea ultimei convorbiri pe care am avut-o cu el, cu câteva ceasuri doar înainte de a se stinge. Eu eram invitată într-o emisiune în direct la televiziune, iar el a ţinut neapărat să mă sune acolo, să intre în direct, să spună publicului telespectator că sunt cea mai mare româncă şi că mă iubeşte foarte mult.
A rămas un gol prin plecarea lui la ceruri, el a fost un interpret care a descoperit un cântec şi chiar un ţinut uitat: cel al Pădurenilor.
Tot ce ţine de spiritualitatea acestui loc el a adus în scenă cu un sentiment al datoriei înduioşător.”
Veta Biriş
„Pe Drăgan, Dumnezeu l-a lăsat pe pământ pentru oameni, nu pentru el: era cel mai generos şi cel mai bun dintre toţi. Păcat că Dumnezeu l-a lăsat atât de puţin printre noi, fiindcă avea de modelat şi de vindecat multe suflete.
Nu pregetam să urc Dealul Cornetului, atunci când Drăgan mă chema la Sărbătoarea Pădurenilor săi. Nici nu-mi trebuia altă plată decât bucuria de a-i fi aproape, de a-i împărtăşi dragostea pentru cântecul românesc.
„Frăţior de peste munte” e un cântec dedicat lui, pe care l-am inclus în repertoriul meu şi, de câte ori îl cânt, îmi curg şi lacrimile.
Pentru mine, Drăgan Muntean a însemnat modelul omului adevărat, cu toate calităţile pe care trebuie acesta să le aibă.”
Gheorghe Roşoga
„Drăgan mi-a fost mai mult decât un prieten, m-a privit întotdeauna ca pe sora lui mai mică.
El fiind pădurean, eu hunedoreancă, de pe Valea Streiului, am fost alături, la propriu, locuind amândoi în Deva, dar şi aproape cu sufletul, prin vorba sa bună pe care o avea întotdeauna pentru mine, dacă eram necăjită sau descurajată.
Aveam 17 ani când am plecat în turnee împreună, el era deja dascăl la şcoală, deja consacrat, eu eram doar o copilă. Pentru el nu exista oboseală, ne punea pe toţi interpreţii din zonă în maşina sa şi şofa ore întregi, ducându-ne pe unde aveam spectacole.
A fost un exemplu de dăruire pe scenă şi în viaţă, îşi oferea sufletul cum frângi o pâine şi o împarţi tuturor.
Făcuse din satul său, la Poieniţa Voinii, în Dealul Cornetului, centrul universului: în fiecare an, înainte de Sânta Marie, se adunau oameni din toate colţurile ţării să participe la Sărbătoarea Pădurenilor.
Şi-a venerat părinţii, îşi pierduse mama de timpuriu şi întotdeauna când vorbea despre ea, îi jucau ochii în lacrimi. Tatăl său s-a stins la doar câteva luni după ce Drăgan a plecat, răpus de durere şi de suferinţă.”
Mariana Anghel
„Era vedetă şi totuşi era om ca toţi oamenii, cu dorurile şi durerile lui... Ca toţi oamenii, avea locul lui drag, pe care-l cânta mereu şi îl purta oriunde prin lume.
„Acasă” pentru Drăgan Muntean era Ţinutul Pădurenilor Hunedoarei, acolo păstra icoane dragi şi din preaplinul sufletului său le dăruia şi altora.
Dar într-o zi de Sf. Gheorghe, oamenii de la munte şi-au lăsat satele şi au coborat în Deva. Cu basmale albe de doliu, cu brad falnic împodobit după datina pentru cei care pleacă prea tineri, cu cântecele lor de îngropăciune, care vin din vremi de departe.
Tocmai în acea zi, Televiziunea Naţională transmitea în reluare „Tezaur folcloric” - ultimul recital al lui Drăgan Muntean, înregistrat împreună cu Mariana Anghel în „Gala Moştenitorilor”. Niciodată până atunci, reluarea „Tezaurului” n-a fost programată aşa, marţea la ora 13:00. E oare ceva întâmplător în lumea noastră?
L-am urmărit pe Drăgan în drumul lui spre glorie: parcă se grăbea, parcă ştia că nu are prea multă vreme.
Şi după atâtea drumuri, Drăgan s-a oprit să se odihnească la Leşnic, aproape de casa lui cu tricolor... la numai 47 de ani.
Mult prea devreme!
Ca şi pe scenă, şi la locul de odihnă este mereu înconjurat de flori. Când au drum prin Ardeal, colegii lui de cântec împart cu Drăgan florile succesului, precum odinioară...”
Marioara Murărescu
Sursă: Formula AS, 2004
